Tara de Sus -1-2010

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010

http://slidepdf.com/reader/full/tara-de-sus-1-2010 1/40

1

Începutul de an înseamnă pentru toateinstituţiile o perioadă a întrebărilor şi aş-teptărilor privind noul buget, al prezentă-rii calendarelor de acţiuni, a activităţii îngeneral pe care trebuie să o desăşoare peperioada unui an, acţiuni care,de la an laan, trebuie să reprezinte prolul instituţi-ilor de cultrură la un nivel mai bun decâtîn anul precedent.

Păstrarea acţiunilor tradiţionale, une-le dintre ele aându-se la a XXXI-a edi-ţie, curajul de a aborda noi acţiuni în ca-drul unor estivaluri ( cum ar Festiva-lul muzicii corale săteşti), simpozioaneetnoolclorice, editări de lucrări popula-

re (poezii, basme populare), culegeri mu-zicale pentru conservarea şi promovareaculturii tradiţionale, organizarea de târ-guri meşteşugăreşti unde îşi dau întâlni-re meşteri din toată ţara, gale ale tinerelortalente laureate deja ale estivalurilor naţi-onale şi continuatori ai tradiţiilor popula-re scot la iveală proesionalismul reeren-ţilor şi conducerii instituţiei care ac ca, zide zi, Botoşanii să apară întotdeauna peprimele locuri în ţară privind activitatea

culturală bazată pe toată paleta artistică şicreatoare.Oraşul şi judeţul nostru, prin instituţi-

ile de cultură pe care le are şi prin activi-tatea ructuoasă a acestora, poate oricândconcura cu marile oraşe ale ţării, care,demulte ori (nelipsit de modestie), nu se ri-dică la nivelul cultural al Botoşanilor.

Însă cine crede că în aceste timpuri ac-tivităţile culturale se ac uşor se înşeală.Lipsa ondurilor pentru desăşurarea uneiactivităţi optime şi mai ales buna distribu-

ire a bugetului trebuie să e întotdeaunao prioritate în gândirea managerilor şi, înacelaşi timp, o coordonare corectă pentru

toate acţiunile de care răspund reerenţiide specialitate din instituţii.

Nu este uşor cu bani puţini să aci ac-ţiuni de mare amploare, dar este mai greusă renunţi la o acţiune de tradiţie pe carenu ştii când vei mai avea ocazia să o reiei.

Judeţul Botoşani este totuşi un caz e-ricit, pentru că atât executivul cât şi con-silierii Consiliului Judeţean şi ai Primări-ei au găsit întotdeauna înţelegere şi, chiardacă banii nu au ost de-ajuns, s-au gă-sit, atunci când a ost vorba de acţiunileculturale care, slavă Domnului, sunt des-tule şi care de care mai reuşite. Poate căunii colegi (manageri) citind acest articol

cred că vreau să mă pun bine cu oruri-le de conducere. Se înşeală. După 30 – 35de ani de manageriat vă readuc aminte deacei ani, înainte de ’89 şi chiar după, cândprimeam de la buget 30 %, iar restul de70 % trebuiau procuraţi printr-o „cerşealăelevată”, relaţii şi muncă pe toate planurile(reclamă, imprimări, zeci de concerte), casă strângem banii pentru salarii şi cheltu-ielile zilnice. Cred, că cei cu „state vechi”în cultură nu au uitat.

Sigur că în democraţie viaţa ar trebuisă e mai uşoară pentru oamenii din cul-tură şi nu numai. Am trăit şi ani de aceş-tia, dar peste hotare, unde oamenii erauapreciaţi, plătiţi şi promovaţi după valoareşi nu după atâtea criterii aleatorii.

Sperăm că, poate „urmaşii urmaşilornoştri” să apuce alte de timpuri mai bune.

Oricum, în aceste „timpuri”, trebuie săîmbinăm experienţa, pasiunea şi raţiunea(nanciară) cu „diplomaţia” bazată pe re-laţii şi proesionalism şi atragerea oame-

nilor pentru a păstra, în cazul instituţieinoastre, tot ce este legat de tradiţie şi cul-tura populară.

Edii

Pf. I IlIE

Arta de a face şi de a susţine culturaîn aceste timpuri

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


22

Regulamente

Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promo- varea Culturii radiţionale Botoşani, cu sprijinulConsiliului Judeţean Botoţani, în colaborare cu Edi-turile Junimea şi „Convorbiri Literare” din Iaşi, pre-cum şi cu revistele de cultură „Convorbiri literare”,„Poezia”, „Dacia Literară”, „Feed beack”, „Viaţa Ro-mânească”, „Familia”, „Vatra”, „Euphorion”, „Steaua”,„Hyperion”, „Conta”, „Semne”, „Poesis”, „Luceaărulde dimineaţă”, „Porto-ran-

co”, „Ateneu”, „CaeneauaLiterara”, „Argeş”, „Bucovi-na Literară”, „Antares”, Fili-ala Iaşi a Uniunii Scriitori-lor din România, UniuneaScriitorilor din R. Moldovaşi APLER, organizează, înperioada 11-13 iunie 2010Concursul Naţional de Po-ezie şi Interpretare Criti-că a Operei Eminesciene„Porni Luceaărul...”, ediţiaa XXIX-a.

Concursul îşi propune sădescopere şi să promovezenoi talente poetice şi criticeşi se adresează, astel, poe-ţilor şi criticilor literari carenu au debutat în volum şicare nu au depăşit vârsta de40 de ani.

Concursul are treisecţiuni:

POEZIE:1) Carte publicată – de-but editorial : – Se vor trimi-te 2 (două) exemplare din cartea de poezie apărutăîn intervalul 10 mai 2009 – 5 mai 2010. Vor acor-date 2 premii: a) „Horaţiu Ioan Laşcu” al Filialei Iaşia USR şi al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova.

2) Poezie în manuscris (nepublicată) – Se va tri-mite un print (acelaşi volum şi pe un CD – un sin-

gur exemplar! ) în 3 exemplare, care va cuprinde celmult 40 de poezii semnate cu un moto. Acelaşi moto

va gura şi pe un plic închis în care vor introdusedatele concurentului: nume, prenume, anul naşterii,adresa poştală, e-mail, teleon. Se vor acorda două

premii care vor consta în publicarea a câte unui vo-lum de poezie de către Editurile Junimea şi „Convor-biri literare”, cu sprijinul nanciar al APLER. Juriulare latitudinea, în uncţie de valoarea manuscriselorselectate, să propună spre publicare şi alte manuscri-se, în uncţie de disponibilitatea editurilor prezenteîn juriu.

Manuscrisele care nu vor primi premiul unei edi-turi vor intra în concurs

pentru premiile revistelorimplicate în jurizare, revistecare vor publica grupaje depoezii ale poeţilor premiaţi.oţi poeţii selectaţi pentrupremii vor apare într-o an-tologie editată de instituţiaorganizatoare.

3) Interpretare critică aoperei eminesciene: – Se vatrimite un eseu de cel mult15 pagini în 3 exemplare (încopie şi pe un CD), semnatcu un moto. Acelaşi moto

va scris pe un plic închisîn care vor incluse dateleconcurentului: nume, pre-nume, anul naşterii, adresapoştală, e-mail, teleon. Se

vor acorda premii ale unorreviste literare implicate înorganizare. Eseurile premi-ate vor publicare în revis-

tele care acordă premiile şiîn antologia editată de insti-tuţia organizatoare.

Festivitatea de premiere va avea loc la Botoşani înziua de 13 iunie 2010.

Organizatorii asigură concurenţilor cheltuieli demasă şi cazare.

Lucrările vor trimise, până la data de 10 mai2010, pe adresa: CENRUL JUDEŢEAN PENRUCONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULURIIRADIŢIONALE BOOŞANI, Str. Unirii, nr. 10,

Botoşani. Relaţii la tel. 0231-536322 sau e-mail: [email protected]. Nu se primesc grupaje pe e-mail!

Regulamentul de organizare şi desfăşurare aConcursului Naţional de Poezie şi Interpretare

Critică a Operei Eminesciene „Porni Luceafărul...”,ediţia a XXIX-a, 11-13 iunie 2010, Botoşani

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


33

Educaţie permanentă

Sub aspect cultural, anul 2010 a debutat parcă într-o ordine rească dictată de suet, cu „Zilele Emi-nescu”, acţiunea culturală care ace din ţinutul Boto-şanilor capitala culturii româneşti la ecare începutde an. Anul acesta în zilele de 14-15 ianuarie, botoşă-nenii, si nu numai, l-au sărbătorit pe Eminescu printr-o serie de maniestări culturale prilejuite de împlini-rea a 160 de ani de la naşterea marelui poet Acţiunileincluse în cadrul Zilelor Eminescu au cuprins: pele-rinaj la Vorona, spectacol de teatru, şedinţa extraor-dinară a Consiliului Local prin care s-a aprobat Hotă-rârea privind acordarea titlului de cetăţean de onoa-re al Municipiului Botoşani câştigatorului PremiuluiNaţional de Poezie – Opera Omnia, depuneri de jerbe

de ori la statuia poetului. Deschiderea Zilelor Emi-nescu ediţia a XLI-a a avut loc, aşa cum era resc, laMemorialul Ipotesti. În aceeaşi atmoseră de sărbă-toare a avut loc şi o lansare de carte la Sala de mar-mură a eatrului Mihai Eminescu – Cartea Şoaptelor-Varujan Vosganian.

În seara zilei de 15 ianuarie, în Sala Mare a ea-trului Mihai Eminescu a avut loc Gala de decernarea Premiului Naţional de Poezie Mihai Eminescu. Pre-miul Opera Omnia i-a revenit poetului Dorin udo-ran iar Premiul Opera Prima a ost acordat lui Bogdan

G. Stoian.Zilele Eminescu s-au incheiat cu un spectacol ex-traordinar susţinut de actorul Eusebiu Şteănescu şicantautoarea Maria Gheorghiu.

Au urmat apoi, „Şezatorile Iernii”, maniestareculturală de tradiţie, şi această acţiune culturală, ca şiZilele Eminescu, ind organizată minuţios, cu ermi-tate şi proesionalism, de poetul şi scriitorul Gellu Do-rian, mereu atent la toate aspectele care ţin de orga-nizarea acestor mari acţiuni culturale ale Botoşaniu-lui, care angrenează toată breasla poeţilor, scriitorilor,

jurnaliştilor.Şezătorile s-au derulat pe tot parcursul lunii e-

bruarie, cu începere chiar din 31 ianuarie, ind or-ganizată prima şezătoare la udora. Au participat toţispecialiştii Centrului dar şi directorul Centrului, pro.Ion Ilie care a întregit grupul numeros care s-a depla-sat în judeţ la udora – 31 ianuarie, Vlădeni – 7 e-bruarie, Lozna – 13 ebruarie, Darabani – 20 ebrua-rie, Hlipiceni – 21 ebruarie, Corni – 28 ebruarie.

Şezătorile s-au bucurat de împletirea momente-lor de poezie cu expoziţii etnograce coordonate deMargareta Mihalache, apoi cu momentele artistice –

cântece şi dansuri populare cu solişti şi ansambluride dansuri populare locale precum şi cu participarea

ansamblului Balada, coordonate de Mihai Fediuc siConstantin Lupu.

Luna mărţişorului a început cu Fetivalul Naţionalde Muzică Uşoară „Mărţişor Dorohoian”, estival –concurs, de tradiţie şi acesta, estival care a consacratnume importante ale muzicii uşoare româneşti de-alungul timpului. Festivalul a ost organizat de Primă-ria Municipiului Dorohoi în colaborare cu C.J.C.P.C..Botoşani, cu sprijinul Consiliului Judeţean. De pre-zenţa numelor mari ale muzicii uşoare româneşti –Mădălina Manole, Marcel Pavel, Nico – care au susţi-nut recitaluri, precum si de toate celelalte aspecte or-ganizatorice care au ţinut de Centru s-a preocupat di-rect omul de cultură care îndrăgeste toate ormele de

maniestare a culturii, cel care nu oboseşte organizândşi pregătind tot elul de maniestări culturale de-a lun-gul anului, directorul Centrului, pro Ion Ilie, care aacut parte şi din juriul estivalului, şi care vorbeşte cuîncântare şi mulţumire de ecare dată despre copiii sitinerii talentaţi, participanţi la estival.

roeul estivalului aat la cea de-a XXVII-a ediţiea ost câştigat de Mareş Pană din Râmnicu Sărat, apoi

juriul a decis ca primele locuri să revină pe categoriide vârstă astel:

- categoria 6-10 ani – Oana abultoc, Botoşani;

- categoria 11-15 ani – Berenice Chitiul, Bistriţa ;- categoria 16-29 ani – Iuliana Dumitrache, Piteşti.

Au mai ost acordate: premiul special al juriului luiEduard Pintilei din Dorohoi, premiul special oerit deOrchestra Mugurelul, Andreei Lepărdă din Dorohoişi premiul de excelenţă cu troeu trupei „Pasiuni pecorzi”.

Târgul meşterilor populari – ediţia a IV-a, care aîncântat botoşănenii oerind o gamă largă de produ-se ale meşteşugurilor populare, s-a deschis vineri 23aprilie şi s-a desăşurat pe parcursul a trei zile, înche-indu-se duminică 25 aprilie. Acest târg a ost organi-zat de C.J.C.P.C.. în cadrul Zilelor Oraşului Botoşani,prin munca reerentului etnogra Margareta Mihala-che, care a reuşit să reuneasca meşteri populari dintoate zonele etnograce ale ţării.

În ciuda constrângerilor de ordin nanciar, şi anulacesta, activitatea specialiştilor a dat roade, ind orga-nizate, la nivel bun şi oarte bun, toate acţiunile cultu-rale planicate, ără a se întrerupt şirul maniestări-lor culturale de tradiţie, care contribuie covârşitor laculturalizarea şi educarea permanentă, într-un spaţiu

recunoscut ca leagăn al culturii româneşti, care a datneamului personalităţi care au marcat cultura româ-nească de-a lungul timpului.

Ee PrIcoPIE

Activităţi culturale botoşănene

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


44

Etnografie, meşteşuguri populare

Menţinerea ormelor de exprimare ce ţin de cul-tura materială populară în parametrii autenticităţiidevine un proces anevoios deoarece se simte, din ceîn ce mai mult, o creştere a unei presiuni exercita-te de invazia unor obiecte cu un prol estetic des-tul de îndoielnic care dezvoltă acea latură decorativăhilară ai cărei stăpâni sunt comercianţii şi nu meş-terii populari. O conruntare deschisă între autenticşi kitsch a avut loc în perioada 23 – 25 aprilie 2010când meşterii populari din judeţele ţării: Ilov, Su-ceava, Iaşi, Harghita, Bistriţa-Năsăud, Neamţ, Ga-laţi, Maramureş, Argeş, Mureş au participat la ân-

gul Meşterilor Populari, ediţia a IV-a şi s-au impusprin arta lor care s-a raportat la lonul tradiţional.

La deschidere au participat ocialităţile locale:domnul primar Cătălin Flutur, domnul preşedinte alConsiliului judeţean Botoşani Mihai Ţâbuleac, dom-nul preect Cristian Roman alături de domnii parla-mentari Dan Humelnicu şi Cătălin Obu-Buhăianu.Au mai ost prezenţi domnul director al Direcţiei Ju-deţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul CulturalNaţional Botoşani – pro. Dănuţ Huţu şi doamna di-rector a Muzeului Judeţean Botoşani – pro. Lucica

Pârvan.În cuvântul de început domnul director al Cen-trului Judeţean pentru Conservarea şi PromovareaCulturii radiţionale Botoşani – pro. Ion Ilie, care aoerit întreg sprijinul său maniestării, a precizat ne-cesitatea menţinerii acestui târg tocmai în vedereaconservării culturii materiale populare.

Maniestarea s-a bucurat de sprijinul Primăriei şiConsiliului Judeţean Botoşani, iar de buna desăşu-rare a acesteia s-a ocupat reerent etnogra Margare-ta Mihalache (compartiment Etnograe) împreună

cu etnogra Marcel Lutic – Preşedintele AsociaţieiMeşterilor Populari din Moldova. În acest sens, mi-niexpoziţiile individuale ale meşterilor au corespunscriteriilor stabilite şi au reuşit să înglobeze principa-lele meşteşuguri tradiţionale.

Un element de noutate a ost şi aptul participăriimeşterei populare Cosmi Floarea din Bistriţa Năsă-ud la deschidere printr-o urare de bun-venit adresa-

tă ocialităţilor şi întâmpinarea cu un colac rumosornamentat ca semn al primirii pline de ospitalitate aacestora de către meşteri în cadrul târgului.

La o creionare atentă a punctelor de greutate aleexpoziţiei cu vânzare se cuvin amintite vasele de lut,obiectele din lemn la care s-au alăturat icoanele pesticlă şi cele mai importante piese ale ansamblului

vestimentar popular: cămaşa emeiască şi bărbă-tească, completate de numeroasele ţesături din zoneetnograce de prestigiu: Bucovina, Năsăud, Mara-mureş, Harghita, Galaţi, Iaşi, Prahova, Botoşani.

Pentru început ne vom opri la olarii Gyorgi Do-

mokos din Harghita, Maricel Mocanu din Galaţi,Vasile Chira din Maramureş, Sonia Iacinschi dinBotoşani, Molnos Josze din Harghita. Într-o maremăsură, vasele acestora s-au încadrat doar în unadintre tradiţiile ceramicii româneşti, ind vorba decea romană care include doar ceramica roşie şi pre-supune acea ardere completă. Vorbind de tehnicade ornamentare, aceasta presupune pictarea cu cor-nul, gaiţa, pensula sau zgârierea cu un vâr metalic.Olarii amintiţi au dat prioritate categoriilor tradiţi-onale: oale de lapte, oale pentru sarmale, strachini,

căni, ploşti, dar şi vase pentru ori, seşnice etc. Dinpunct de vedere cromatic se putea observa cu maxi-mă uşurinţă coloritul viu şi armonios tipic ceramicii

mge mIhalachE

Decupaj de tradiţie – delimitat de obiectedecorative şi de buna dispoziţie a botoşănenilor

Gavril Pop, Virginia Linu, MariaIsac, Floarea Cosmi

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


55


smălţuite (triconomia brun – galben – verde, cera-mica Kuty; aceleaşi culori completate de nuanţe deroşu şi albastru – ceramica din Centrul Corund).

Picturile pe sticlă cu tematică religioasă, aparţi-nând artiştilor participanţi, au ăcut trimiteri clarespre iconograa ortodoxă de provenienţă bizantină

– prezentând acel ond comun, dar şi maniere inter-pretative proprii şi singularizate. În acest sens, liniilene şi cursive ale Alinei Budeanu alături de cele so-bre ale lui Constantin Livadaru au ost completatede minuţiozitatea abordării caracteristice lui LucianFrângu, de arhaicitatea emanată de compoziţiile luiLiviu Şoptelea, dar şi de inuenţa murală îngemăna-tă în lucrările lui Ionuţ Gaţeanu. Oricum, grupulamintit – ără modestie – a ăcut succint o trecere înrevistă a mijloacelor tehnice, iar prin modalităţile in-terpretative a legierat încă o dată creaţia individualăca parte componentă a artei populare. Bineînţeles cătematica religioasă s-a regăsit şi pe icoanele din lemnale lui Florin Iancu din Brăila, dar şi pe cele sculpta-te de către Virgil Moldovanu din Gura Humorului.

Zonele etnograce din ţară au ost bine individu-alizate prin expunerea costumului popular emeiescsau bărbătesc. Punctăm doar acele bondiţe cu primdin blană de jder, miniştergurile ţesute în tehnica nă-

văditului cu decor variat, întrebuinţate de emei pen-tru acoperirea capului, dar şi cămăşile cu acele câm-puri ornamentale bine delimitate şi bogat decorate

– aparţinând meşterii populare Veronica Hojbotădin Mănăstirea Gura Humorului (Suceava).

La polul opus s-au acut remarcate ştergarele din

Colecţia muzeală din comuna Ungureni şi cămăşilede la sârşitul sec.al XIX-lea şi început de secol XXcare au atras atenţia prin discreţia decorului, prepon-derenţa ondului alb şi liniile decorative bine dozateşi destul de aerisite. Existenţa acestei colecţii e rod alpasiunii doamnelor Maria Zoiţanu, Aurica Cojoca-ru şi Maria Zotic. Grija pentru conservarea culturiipopulare este o caracteristică a comunităţii din Un-gureni şi din acest motiv, nu e de mirare constitui-rea unei noi colecţii care se datorează doamnei ElenaClocotici, nepoata binecunoscutului E.D.Neculau.

Meşterele Floarea Cosmi, Maria Isac, VirginiaLinu, Maria Bruj, ele însele, au caracterizat prin ţi-nuta lor ansamblul vestimentar popular din comu-na Runcu Salvei (Bistriţa – Năsăud) – cu precăderecămaşa care se încadrează acelui tip numit încreţitcare presupune ca mânecile, spatele, pieptul să eadunate pentru a orma gura cămăşii, cu despicătu-ra în spate şi încheiată cu nasture, dar şi cu nelipsi-tul ornament de ormă trapezoidală cusut pe creţuri.De asemenea, s-au observat şi elemente de inuenţăorăşenească în portul popular al acestora: partea su-perioară a mânecii cu un dreptunghi constituit din-tr-o riză de motive geometrice şi braţara propriu-zisă a mânecii completată cu odori mari (volane)având la margini decoruri ne. De la mijloc în jos, înLinguri - meșter Iulian Marian

Ceramică populară - meșterul Vasile Chire

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


77


erul plugului, cârligul ciobanului, vârtelniţa, grapa,spicul, crenguţa de brad, şarpele, calea rătăcită, iarmotivele geometrizante au reuşit să atingă un nivelînalt al abstractizării. Între toţi aceştia s-a singulari-zat Florin Bejenaru prin pictarea supraeţei ovoidale– dezvoltând scene cu tematică religioasă prin olo-

sirea liniilor de o neţe şi acurateţe rar întâlnite şi,implicit, într-o gamă cromatică care unicizează de-mersul său creativ.

În conecţionarea chimirelor a excelat meşterulPop Gavril care stăpâneşte tehnica ornamentelor re-pusate, ştanţate cu dispunerea perorărilor pe mar-gini. Acestui meşter i s-au alăturat pe latura decora-tivă meştera Floarea Cosmi prin opincuţe de mici di-mensiuni, dar şi meşterul Nistor Ioan din Sighişoaracare a lărgit gama obiectelor prin puşculiţe şi tolbelepurtate altădată la vânătoare. Meşterul Constantin

Ciubotăriţa mai cunoaşte orma căciulilor din pieide miel aşa cum purtau odată sătenii din Vorona.Împletiturile din nuiele au aparţinut meşterei Că-

lina Sandu din Vorona şi lui Lilian oderaşcu dinLespezi, ambii păstrători ai tipurilor tradiţionalecare pun accent pe latura utilitară, indispensabilă îngospodăriile comunităţii. Ornamentele din soarăde cânepă în reţele de ochiuri, completate prin ră-suciri, au ost conecţionate de Aurora Sauciuc din

Botoşani, Natalia Cangea din Zolonceni – RepublicaMoldova şi atiana Harja din Iaşi.

Demonstraţiile în aţa vizitatorilor legate de meş-teşugul prelucrării artistice a metalelor (argint, ala-mă, aramă) au ost susţinute de Mircea şi CornelCrăciun din Bucureşti, aceştia axându-se pe catego-

ria podoabe – cum a ost şi cazul Camelia Deliu dinArgeş, dar care a optat pentru şleuirea pietrelor se-mipreţioase, iar produsele lor au ost completate decele ale lui Petrică imociuc care modelează metalece au în compoziţie alte aliaje.

S-a detaşat vizibil în ceea ce priveşte arta deco-rativă Dan şi Iulian Bordianu care abordează incan-descenţa materiei uide a sticlei ca pe un izvor nese-cat şi păstrător al ideilor încă necunoscute.

Ediţia aceasta a ârgului Meşterilor Populari areuşit să realizeze acel decupaj de artă tradiţională,

completat cu ne tendinţe spre arta decorativă maiaccesibilă gustului actual, dar cu toate acestea au-tenticul s-a detaşat total de notele groteşti specicecomercianţilor în abordarea dieritelor materiale su-puse unui adevărat supliciu care ajung, într-un nal,doar nişte biete obiecte sărăcite de rumuseţea ini-ţială care, de apt, rămâne o dimensiune cunoscutădoar de adevăraţii creatori populari.

Pentru meştera Celica Iuliana Nistor arta închis-tririi ouălor a devenit o parte componentă a vieţii eideoarece obiceiul cu care te trezeşti de timpuriu înpropria casă, nu se mai poate desprinde de suetul

omului şi, mai ales, atunci când acesta, prin extrapo-lare, aparţine unei întregi comunităţi – cum este şisatul Rogojeşti din comuna Mihăileni – microzonăde intererenţă cu Podişul Sucevei, situat mai exactpe Valea Siretului.

Lunga perioadă a practicării acestui meşteşug i-aadus cunoaşterea şi realizarea tuturor tipurilor deouă: ouă monocrome, ouă monocrome cu ornamen-te, ouă policrome cu ornamente şi ouă cu ornamenteîn relie. De asemenea, încă de mică a conştientizatragilitatea materialului utilizat şi a înţeles dicultăţi-

le spaţiului de desăşurare a compoziţiei ornamenta-le, a învăţat selecţionarea ouălor ca să nu plesnească

mge mIhalachE

Festivalul Internaţionalal Ouălor Încondeiatede la Ciocăneşti

26 – 28 martie 2010 • Premiul al II-lea

Ceramica Kuty - Sonia Iacinschi

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


88


şi să se prindă bine vopseaua, dar şi spălarea acestoraără a le distruge stratul protector.

Chişiţa – acea ţeavă scurtă de aramă ori tablă cuun diametru cât al unui ac – permite introducereaunui r de păr de la porc după care va aşezată într-un beţişor subţire de lemn şi rămâne instrumentul

olosit, la ora actuală, de meşteră care o ajută să tra-seze liniile ce ornamentează oul. Un alt instrumentolosit în vechime era „eleşteul” sau „motocul” şi eraun beţişor ascuţit în vârul căruia erau prinşi „câlţi-şori” de bumbac sau in care nu permiteau acea uşu-rătate în realizarea decorului.

O altă etapă reeritoare la închistrirea ouălor şidespre care meştera a înţeles destul de multe secrete,este cea a preparării culorilor – e de natură vegeta-lă, e de natură chimică. Folosirea culorilor vegeta-le implica utilizarea stabilizatorilor oarte cunoscuţi:

piatră acră, vânătă, sarea mare şi calcanul. Un amă-nunt este acela al neamestecării culorilor: ecare vascu propria culoare şi propria lingură atunci când oultrebuie introdus în mai multe culori. Fixarea culori-lor chimice presupune şi olosirea unei cantităţi deoţet.

Decorarea supraeţei ovoidale implică, în pri-mul rând, împărţirea câmpurilor ornamentale de-a

lungul şi de-a latul ouălui cu un creion sau direct cuchişiţa cu ceară, dar sunt şi ouă care nu necesită ne-apărat împărţirea în câmpuri sau mai există posibili-tatea ca meştera să-şi creeze un sistem propriu de or-namentare. Iuliana Celica Nistor a pornit de la mo-tivele oarte simple care presupuneau doar trasarea

unor linii şi unirea acestora pentru a creiona rombul.Niciodată nu a renunţat la motivele tradiţionale: câr-ligul ciobanului, 40 de clini, runza de stejar, grapa,crenguţa de brad, spicul, laba gâştii, suveica, vârtel-niţa şi acestea sunt, în continuare, cele mai îndrăgitedeoarece o leagă de lonul tradiţional – ind prelu-ate de la emeile oarte în vârstă care, la rândul lor,le-au păstrat cu snţenie din generaţie în generaţie.reptat meştera a îmbrăţişat şi alte motive, a perce-put abstractizările, geometrizările şi a realizat cu mă-iestrie ouă policrome cu ornamente în relie.

Nu e de mirare că, în urma participării la Festi- valul Internaţional al Ouălor Încondeiate, meşteraIuliana Celica Nistor a reuşit să obţină Premiul alII-lea, un premiu binemeritat – ţinând cont că, dinmomentul însuşirii meşteşugului acesta, nu a ăcutaltceva decât a încercat să-l stăpânească cât mai bineşi să se perecţioneze pe sine în practicarea acestuia.

Meștera Nistor Iuliana Celica

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


99


Înscriindu-se pe linia tradiţiei, estivalul a ostintitulat sugestiv „Pomana Porcului” şi a reunit, deaceastă dată, mai multe echipe din Slovacia, Ungariaşi România.

Chiar la intrare, din prima zi a estivalului, pe unplatou din staţiunea Balvanyos câţiva porci îşi aştep-tau agitaţi sârşitul deoarece bucătarii trebuiau să-isacrice spre a-i transorma în cârnaţi, lebăr, cal-

taboş, slănină şi tobă. Buneînţeles că nu trebuia sălipsească nici tocăniţa cu ceapă şi nici tochitura cumămăliguţă.

Echipa din Botoşani a stat alături de celelalte so-site din Cluj, Craiova, ârgu Mureş, Oradea şi Să-laj. Membrii echipelor trebuiau să prezinte produsespecice zonei de provenienţă care să e apetisanteşi atrăgătoare. Cei din Botoşani au prezentat „Opin-ca de Vorona” conecţionată din şoric şi umplută cucarne tocată din capul porcului. Despre acest nouprodus, Paul Munteanu şi Ioan Pricopie au decla-

rat „Am creat un produs nou, „Opinca de Vorona”,umplută care conţine carnea tocată de la ceaă carese erbe în ceaun şi se prăjeşte un pic, iar şoricul

– după terminarea umpluturii – se coase sub ormăde opincă, apoi se ornează şi se poate servi rece saucaldă.” Cei doi au mai pregătit şi cârnaţi, lebăr, tobă,muşchi şi caltaboş. oate aceste produse au ost lanal – când totul se degusta – cu rachiul din se-clă obţinut la Vorona şi cunoscut sub denumirea de„samahoancă”.

Oricum intenţia organizatorilor a ost clară: păs-

trarea produselor tradiţionale în urma tăierii porcu-lui dar şi a obiceiurilor specice. Nu au lipsit mo-mentele pline de haz care însoţesc genul acesta demaniestări: ţuică servită în unghii de porc sau ţuicăîn „termos” oltenesc – un dovleac cu gâtul lung şisubţire, luat din grădină sau viţelul sacricat de echi-pa oltenească şi ăcut la proţap.

Din partea A.N..R.E.C Botoşani au participatpreşedinta Furdui atiana şi Paul Munteanu ără decare echipa din Botoşani nu ar putut obţine Meda-lia de Aur şi Locul I la Festivalul Internaţional „Po-

mana porcului” – ediţia a V-a 2010. pro. Margareta Mihalache, reerent etnogra –Compartiment Etnograe

La Festivalul Internaţional „Pomana Porcului”,echipa din Botoşani a câştigat „Medalia de Aur”

19 – 21 februarie 2010 – Balvanyos – Covasna

Echipa din Botoșani: Ioan Pricopie,Paul Munteanu, Tatiana Furdui

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


1010


Deschisă întâi la Bacău în luna noiembrie 2009, ex-poziţia reprezentând silueta umană a cuprins ştergare,o „prostire” (cearcea) pentru culmea de haine şi ţesă-turi de lână din zonele etnograce Suceava, Iaşi, Neamţ,Botoşani, Vaslui, Bacău. La expunere a lucrat colectivulSecţiei de Etnograe a Complexului Muzeal „Iulian An-tonescu” Bacău, coordonat de şea Secţiei, Feodosia Ro-taru care a avut iniţiativa organizării şi abordării temeiamintite.

Programarea a ost ca expoziţia să e itinerantă, darpe parcursul trecerii timpului, au ost o serie de între-ruperi, astel că unele piese au ost returnate chiar de la

Bacău, muzeelor deţinătoare de la Iaşi, Neamţ, Suceava.Către Botoşani s-au îndreptat doar ţesăturile de laVaslui şi Bacău care, împreună cu cele de la Botoşani,au ăcut obiectul expoziţiei deschise la Galeriile de Artă„Ştean Luchian”, în preajma zilelor oraşului Botoşani,în luna aprilie 2010, având ca patron pe „S. Mare Mu-cenic Gheorghe purtătorul de biruinţă”.

La piesele de mare valoare expuse, au putut com-parate abordările artistice ale meşterelor de la Botoşani,Bacău şi Vaslui. Expoziţia a ost completată de îmbrăcă-minte populară de bărbat şi emeie.

Întorcându-ne cu gândul la zorii istoriei silueta uma-nă a ost reprezentată în desenele rupestre, dar nicioda-tă singură sau statică, ind în acţiune la vânătoare deanimale. În Egiptul Antic, araonul (omul – zeu) şi so-ţia sa, erau reprezentaţi prin statui uriaşe sau în desene-le din piramide alături de întreaga amilie şi de supuşiilor care se aau în timpul activităţilor diverse din tim-pul vieţii, înconjuraţi de vieţuitoare, alcătuind adevăratecompoziţii.

În perioada Renaşterii, omul era considerat cen-trul lumii amintindu-ne de losoa antică, exempli-când prin celebra pictură a lui Raael „Şcoala din Ate-na”, avându-i în centrul compoziţiei pe losoul Platonşi matematicianul Aristotel.

Atât în arta italiană cât şi în cea greacă era aprecia-tă şi chiar se punea accent pe rumuseţea zică umană.

În iconograa bisericească română apar pictaţi sn-ţii după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, apar cti-torii şi amiliile lor, unii dintre ei îmbrăcaţi în costumepopulare.

Omul a ost mereu considerat inţa cea mai impor-tantă pe pământ, aţă de celelalte vieţuitoare, pentru căel (omul) a reprezentat mereu o enigmă prin gândire,prin elul de a reacţiona, olosind astel ca subiect în artacultă, dar şi în arta populară, la toate civilizaţiile de peerra. De aici a plecat şi diversitatea dar şi rumosul încreaţie.

Plecând de la aceste considerente analizăm şi apreci-em originalitatea pieselor în gospodăria ţărănească sau

în atelierele din cadrul comunităţilor rurale unde meş-terii au ştiut să olosească elemente decorative pe obiec-tele de utilitate, realizate din dierite materiale (piatră,os, lemn, sticlă, textile).

Pe textilele ţesute, alese, brodate, croşetate apar di-erite motive decorative de la cele mai simple geometri-ce, tomore – orale, avimore, zoomore, la cele avândcomplexitate compoziţională din care silueta umană nulipseşte.

Luând ca temă ţesăturile de interior din casa tradi-ţională românească, constatăm cu admiraţie talentulmeşterilor care au ştiut în dierite zone etnograce ale

Moldovei, ără ca satele de altădată să aibă legături di-recte unele cu altele, să realizeze pentru casele lor, ade- vărate capodopere.

Siluete de emei şi bărbaţi apar ţinându-se de mânăîn horă, călare, împletind re de lână, ţinând caii de că-păstru, mânuindu-i către păscut, ducându-i la adăpat laântână, aducând apă la capre, ţinând umbrele în mâini,sau cu mâinile ridicate având crenguţe înorite.

Piesele textile aate în expoziţia din Galeriile „Şte-an Luchian” până în 6 mai 2010 au constituit o valo-roasă prezentare din punct de vedere cromatic, dar şidin punctul de vedere al motivelor decorative ţesute saubrodate (unul din ştergarele botoşănene, purtând pe el,anul 1899).

Pe ecare din ţesăturile prezentate, covoare, păreta-re, ştergare, silueta umană are locul bine stabilit şi rolulbine conturat în compoziţia aleasă de ţesătoare, compo-ziţie din care ac parte, şi alte diverse elemente decora-tive ca orile în vase, pomul vieţii, caii, câinii, caprele,păsările. Fiecare motiv decorativ, poartă o simbolisti-că specică vieţii spirituale populare cum sunt păsări-le care reprezintă într-un anume context suetele celorplecaţi dintre cei vii, sau rombul ce semnică soarele,zig-zagul unda apei sau orme de relie, triunghiurile înrepetiţie pe chenarul ţesăturii, dinţii de erăstrău. Suntacestea, doar câteva exemple, cu trimitere către valorileartei populare româneşti.

Chiar dacă s-ar armat vreodată că silueta uma-nă apare mai rar sau nu apare pe textilele de interior decasă din Moldova, prezenţa doar a unora dintre piese înexpoziţia de la Botoşani dovedeşte contrariul, dovedeş-te diversitatea reprezentării siluetelor de emei, bărbaţişi chiar copii, la care poate văzută şi îmbrăcăminteapurtată.

Fiecare dintre piesele expuse în Galeriile de Artă„Ştean Luchian” din Botoşani, îşi poartă propria valoa-re peste timp, dar şi memoria meşterelor emei care auconturat şi ne-au lăsat valori în arta populară a Moldo- vei, implicit în arta populară românească.

Sei Bltu

REPREZENTĂRI ANTROPOMORFE PETEXTILELE DE INTERIOR DIN MOLDOVA

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


1111


8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


1212


Apariţia celui de-al treilea volum al monograeicomunei Vultureşti, intitulat sugestiv, Amurgul cul-

turii tradiţionale, tipărit cu sprijinul Centrului Ju-deţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturiiradiţionale din Vaslui, consacră o trilogie a istorieisăteşti, în spiritul şcolii sociologice din perioada in-terbelică, încât putem spune că, încă odată, s-a îm-plinit gândul lui Dimitrie Gusti. Puţine sate au bene-ciat de ample monograi, precum Nereju din mun-ţii Vrancei sau satele de pe valea Jijiei de Sus, întoc-mite de H. H. Stahl şi Eugen D. Neculau.

În spiritul acelor vremuri, Nicolae Gr. Ciubotaru,„învăţător emerit, de ormaţie veche, aceea a gene-

raţiilor rezultate din concepţia lui Spiru Haret privind rolul şcolii în emanciparea culturală şi morală asatului românesc”, purcede în anii 1935-1936 la cu-legerea tradiţiilor din satul natal, de la oamenii lo-cului. Nu a reuşit să ducă atunci cercetarea la bunsârşit, ci a reluat-o mult mai târziu, între anii 1970şi 1974, când au ost întocmite chestionarele dialec-tale de către institutele lologice. La sârşitul mun-cii de redactare a lucrării rezultate în urma acesteicercetări, Vultureştii Vasluiului, învăţătorul Ciubota-ru consemna: „Aceste însemnări olclorice continuăînsemnările monograce începute într-un avânt ti-

neresc în 1935. Mărturisesc că am greşit mult aţă deoamenii satului meu, care astăzi nu mai sânt, consa-crându-le din timpul liber prea puţine zile. Nu amacordat, când nu era încă prea târziu, atenţia cuve-nită bătrânilor care cunoşteau mai multe din teza-urul nostru olcloric şi din cultura tradiţională. Măcăiesc acum, întrucât cu siguranţă materialul adunatar ost mai valoros”. Cu atât mai mult, aceste ar-maţii sunt astăzi valabile, la 35 de ani de la redacta-rea ultimelor pagini manuscrise. Învăţătorul NicolaeGr. Ciubotaru a trecut la cele veşnice în anul 1999, la

vârsta de 88 de ani. Era ul lui Grigore V. Ciubotaru(1865-1939), despre care putem spune că a ost poe-tul satului, lăsând versuri scrise într-un caiet din anii1900-1902, deşi n-a urmat decât clasa I şi o parte dinclasa a II-a, la Buhăieşti, în anii 1877-1878. Cu toateacestea, a citit mult, manuale, almanahuri şi calenda-re pentru popor, gazete ale vremii, ind pasionat deistorie şi ideile social-politice din epocă.

Materialul rezultat în urma cercetării etnogracea ost completat cu o minuţioasă cercetare arhivisti-că şi de teren de către proesorul universitar MirceaCiubotaru, ul învăţătorului Nicolae Gr. Ciubotaru,astel încât au rezultat trei volume ale monograeicomunei Vultureşti. Cel dintâi volum, intitulat Stu-diu de istorie socială. Onomastică, a văzut lumina

tiparului în 2003, sub numele lui Mircea Ciubotaru,cuprinzând evoluţia proprietăţii în perioada medie-

vală; al doilea tom a apărut sub numele celor doi au-tori, Nicolae Gr. Ciubotaru şi Mircea Ciubotaru, subsemnul Vremurilor noi dintre anii 1864 şi 1975. Celde aţă, al treilea volum, constată Amurgul culturiitradiţionale, apărut doar sub numele lui Nicolae Gr.Ciubotaru, însă cu textul stabilit şi însoţit de nume-roase note explicative de către Mircea Ciubotaru.

Dacă odinioară losoul Osvald Spengler preco-niza Declinul Occidentului, printr-o lucrare omoni-mă, astăzi, pur şi simplu, se poate constata Amurgul culturii tradiţionale. În prezent, aşa cum scrie Mircea

Ciubotaru în introducerea acestui volum, „cultu-ra tradiţională română autentică, echivalentă cu în-treaga cultură ţărănească, se aă la ceasul amurgului.Deja pe la 1900 ea coborâse din zenit spre chindie”.Însă această stare de lucruri nu trebuie să ne deter-mine la o atitudine nostalgică. Realitatea trebuie pri-

vită pragmatic, dacă avem în vedere imaginea evolu-ţiei istorice de nestăvilit. În acest sens, de pildă, „încăde la sârşitul secolului al XIX-lea, plugul de lemn,unealtă emblematică a civilizaţiei lutului şi lemnu-lui, a ost abandonat ără nici o clipă de nostalgie deţăranul care a putut să-şi cumpere de la târg râvnitul

şi perormantul plug de er, după cum gospodina,sătulă de lungul «proces tehnologic» al prelucrăriicânepii şi de sutele de ore şi zile petrecute la meli-ţă, urcă şi urzitor, se întorcea bucuroasă de la târgsau de la «cumperativă» cu câteva bucăţi de «ameri-că», «pânzică», «molton», de «metraj» iefin şi «ru-mos» imprimat în culori vii şi cu desene greu de re-alizat prin nividitul migălos la stativele moştenite dela bunica. ot aşa, cine avea să să mai râvnească lascenariul idilic al treieratului cu cai sau al călcatuluistrugurilor în călcător, tehnică pe care probabil o şti-

au şi dacii?” Altel spus, între diatriba lui Eminescu:„Şi cum vin cu drum de er/ oate cântecele pier”, şiconsumismul actual cu idealul bunăstării ca ericirea omului, „lumea a parcurs deja calea implacabil im-pusă de orţele tehnologiei moderne”.

Cultura materială tradiţională dispare, însă per-sistă reminscenţele gândirii magice, care supravieţu-iesc tăvălugului istoriei, regăsite în datini unerare,superstiţii, credinţe religioase şi „acele produse con-

vertite în valori estetice şi identitare conştientizate”,dar transormate în bunuri de consum, extrase dinmediul resc şi expuse spectacular: muzica şi dan-sul popular, portul de sărbătoare, unele datini ca-lendaristice. Pierzând semnicaţia originară, toateacestea sunt aşezate sub semnul olclorismului, în

li-Vei lEFtEr -

Amurgul culturii tradiţionale1 efee ce Jdeţe Pe cseve i Pve cii tdiţie Vsi

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


1313


sensul arătat de Claude Karnoouh, adică pur-tând pecetea „ultimei versiuni, cu siguranţăbanalizată, a paradisului pierdut, versiuneaunui ideal rustic, a unei diorame arhaizan-te, în care viaţa rurală, în mod naiv paşnic

şi ericită, ar putea să asigure bunăstarea pecare modernitatea industrială şi urbană nu oacordă decât în nedreptate, suerinţă, izolareindividualistă”. Însă tocmai de aceea, în modparadoxal, cercetarea tradiţiilor îşi justică

scopul, neliniştea provocată de dispariţiaacestora născând întrebări la care se cautăsoluţii, ţinând viu spiritul uman, în luminacrepusculară a amurgului lumii de odinioară.

__________

1. Nicolae Gr. CIUBOARU, ComunaVultureşti, vol. III, Amurgul culturii tradiţio-nale. ext stabilit, introducere şi note de Mir-cea CIUBOARU, Editura Kolos, Iaşi, 2009,412 pag. + 6 planşe color

Costumul popular a apărut din necesitateaomului de a-şi apăra corpul împotriva intemperii-lor vremii şi mai târziu şi-a dezvoltat propria unc-ţie estetică. Originea sa ne duce cu gândul spreun trecut istoric oarte îndepărtat, de pe vremeatracilor, respectiv secolele I – II d.H., iar mărtu-rii în acest sens avem pe monumentul dobrogeande la Adamklissi şi pe Columna lui raian. Imedi-at după realizarea statului naţional unitar român,costumul popular a devenit costum naţional şi

constituie un mijloc de păstrare a inţei naţionale.Decoraţiile sunt obiecte destinate spre a răs-

plăti aptele deosebite ale semenilor noştri. Înţara noastră ele au apărut relativ târziu. Obiceiulpământului era ca aptele de arme să e răsplăti-te prin acordarea de moşii sau cadouri din parteadomnitorului. Suzeranitatea turcească a împiedi-cat instituirea de decoraţii întrucât vedea în aceas-ta încercări de armare a independenţei.

După dobândirea independenţei, prima legeromânească votată a ost cea pentru instituireaOrdinului naţional „Steaua României”. Au urmatapoi şi alte decoraţii cum ar Crucile „recereaDunării” şi „Elisabeta”, medaliile „Apărătorii inde-pendenţei”, „Serviciul Credincios” şi multe altele.

Ceea ce ar trebui să reţinem e că aceste primedecoraţii nu au ost purtate şi nu au strălucit maiîntâi pe uniorme militare, ci pe costumul popular.

Când s-a impus, ţăranul român şi-a lăsat ami-lia şi-a lăsat plugul în brazdă şi a devenit război-nic pentru a-şi apăra glia în portul lui de acasă.

În acest sens, relevante mi se par versurile poetu-lui Vasile Alecsandri în poezia „Peneş Curcanul”când se reeră la luptătorii pentru independenţă:

„oţi dorobanţi, toţi căciulari,Români de viţă veche,Purtând opinci, suman, iţariŞi cuşma pe ureche!”ot Vasile Alecsandri în poezia „Sergentul” ne

arată cum era îmbrăcămintea ţăranului la întoar-cerea de pe câmpul de luptă:

„Şi bietul om slab, palid, având sumanul ruptŞi o cămaşă ruptă bucăţi pe dedesubt,Păşea trăgând piciorul încet dar pe-a lui aţă

Zbura ca o lumină de glorie măreaţă,................................................................Opinca-i era spartă, căciula desundată,Dar runtea lui de raze părea încoronată.Calică-i era haina dar strălucea pe eaŞi Crucea Sfântul Gheorghe ş-a României

Stea.”Mai sus am arătat că Steaua României a ost pri-

mul ordin naţional românesc. Cât priveşte „Cru-cea Sântul Gheorghe”, aceasta era o decoraţie cutotul deosebită, instituită de Împăratul AlexandruI al Rusiei şi se acorda pentru acte de vitejie extre-mă în aţa inamicului.

Argumente că decoraţiile au ost mai întâi pri-mite şi purtate de cei însueţiţi de prounde senti-mente patriotice în lupte, ără a benecia de ade-

vărate uniorme militare, ci îmbrăcaţi în costumpopular pot continua.

Atât decoraţiile, cât şi costumul popular suntdocumente cu certe valori istorice, moşteniri pre-ţioase ale românilor şi se justică pe deplin a sta

unele lângă altele şi în această colecţie muzealăprivată.

I SImInIcEanu -

COSTUMUL NAŢIONAL

ŞI DECORAŢIILE ROMÂNEŞTI

peedie Seţiei Bi Sieăţii nisie râe

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


1515


udorenii sau oamenii locului sunt români vred-nici de toată lauda.

Români cu toţii, minorităţile ce au trecut sau mai

împestriţează şi acum populaţia locului sunt nesem-nicative, ortodocşi, s-au strâns în jurul micuţei lorbisericuţe de lemn din mijlocul aşezării, bisericuţăcare nu mai există, dar în locul ei se înalţă alnic, altăbiserică, monumentul eroilor ridicat prin contribu-ţia sătenilor în 1933, acum udora are trei biserici,uniţi între ei, au ost greu stăpâniţi de cine nu era peplacul lor.

Aceşti oameni au ost buni români, căci altelcum am privi noi sacriciul suprem al celor aproape300 de tudoreni înrolaţi în armata ţării în războa-

iele pentru Neatârnarea noastră în 1877, în primulmare măcel mondial pentru Reîntregirea neamuluişi căzuţi în Răsărit sau în Apus în conruntarea din-tre ascism şi comunism în a doua mare conagraţiemondială.

Oare ce a ost opoziţia încrâncenată a tudoreniloraţă de comunism, în special aţă de colectivizare?

Ei bine acestea probează iubirea de ţară! Oamenii locului au dat ţării oameni de valoare în

toate serele vieţii sociale şi spirituale: preoţi şi oa-meni ai catedrei – educatoare, învăţători, proesoripentru toate treptele învăţământului românesc, doc-tori în ştiinţe, militari de la simplu soldat la generalde armată, tehnicieni, ingineri, asistenţi şi medici,muncitori cu înaltă calicare, artişti ai scenei dar

mai ales ai actului olcloric, rapsozi şi meşteri ai con-deiului sau pensulei.

Astăzi, tudorenii sunt de găsit pe toate meridiane-

le şi paralelele Rotundului Albastru. Acolo i-a purtatdestinul spre a se realiza.

Însă, indierent unde sunt, ei nu uită satul undeau văzut Lumina, unde se organizează de Anul Noucea mai rumoasă trecere dintre ani din tot spaţiulromânismului.

Această mână de români iubitori de rumos şi ă-uritori de rumos au ăcut din vatra dăinuirii lor o

vatră folclorică.Şi cum oamenii locului sunt vrednici români, u-

dora este o vatră olclorică din multele existente în

spaţiul românesc.O să punctăm doar câteva elemente care ac sin-gulară prezenţa noastră între alte vetre olclorice.

Un prim element denitoriu: la noi, trecerea din-tre ani prilejuieşte, de când oare?, întrebare la carenu cred că poate cineva să răspundă cu certitudine,pentru că obiceiul vine „de la daci, de la romani”, omaniestare de suet la care se adună români de pre-tutindeni. E alaiul caprelor şi al teatrului folcloric.

Mascoidele calului numit căluţ şi a caprei suntchiar nestilizate, sunt explicite, iar simbolistica lorne poartă cu gândul înapoi la cultura animistă şi lacultul soarelui al strămoşilor noştri.

Momentul cel mai aşteptat este poate parteabuă a acestui alai, ceata mascaţilor: ursul şi ursarul,

Vsie unGurEanu

VATRA FOLCLORICĂ A TUDOREI

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


1616


ţigănimea, căldărarii şi lumea pestriţă a satului. Apa-re din nou capra, de data aceasta animal adus de

vândut de moşul şi baba sa, persoane senile, dar cuumor nepreăcut, prilej de a se ivi negustorul evreu.Si nu se poate să nu e acolo şi un dofor, căci va aveadestulă treabă!

Alt element denitoriu: dansurile populare cuBătuta de la Tudora, jocul prin care numele satuluinostru a pătruns în toată ţara.

udorenii au jucat după trişcă şi după lăutari.Doi dintre rapsozii locului au cucerit ţara şi spe-

cialiştii etnomuzicologi: Gheorghe Iacob şi GheorgheDascălu.

Fanara, numită bantă, a apărut târziu la noi. E

de import.Dansatorii din satul acesta s-au constituit în 1929

într-un ansamblu şi s-au ăcut cunoscuţi tării între-gi de atunci şi au rămas cunoscuţi prin vreme pânăazi. În ţară sau peste hotarele ei în Polonia, Ucraina,Moldova, Grecia sau osta Iugoslavie, tudorenii şi-auprezentat creaţiile coregrace. Măiestria lor de dan-satori, au ăcut ca una din aceste ormaţii să poartenumele de ormaţie consacrată cu tradiţie. Şi cum sănu e cu tradiţie, când amilii întregi au constituitnucleul dansatorilor noştri? Amintim doar amiliile

Dumitru Crap şi Ion Pachiţanu. Ne vor ierta cei pecare i-am omis!

Cânepa, inul, lâna, pieile de oaie sau porc, lem-nul, paiele, stuul şi papura, sunt materialele din careşi-au ăcut ai noştri tot ce le-a trebuit, de la îmbrăcă-minte, la locuinţă şi de la amenajările interioare, laîntreaga gospodărie.

Între bijuteriile ce nu se pot preţui trebuie amin-

tite piesele de port si textilele de interior. Scoarţa,ca piesă din textilele de interior, la care acem acumreerire, este o piesă cu totul şi cu totul aparte.

E scoarţă? E lăicer? E copie de ştergar? Sau sunt toate la un loc?

De ce atâtea întrebări? Pentru că pe scoarţa aceas-ta sunt toate elementele caracteristice acestor piesetextile de interior.

Analizând atent am ajuns la ideea că această piesăeste operă gândită, chibzuită şi, chiar dacă pentru celce a ales-o din rele de lână poate nu mai însemnadecât un model preluat de la înaintaşi, ără încărcă-tura de simboluri pe care o transmite, trebuie să-iacordăm nota de operă de artă, piesă de rezistenţă îndomeniu.

Alt element ce ne permite să armăm că suntem o vatră olclorică este literatura populară. Ce a ajunspână la noi din textele olclorice culese de intelec-tualii locului de-alungul timpului şi ce a cules peste25 de ani autorul prezentelor rânduri au constituit osursă de antologat şi cartea-document Săraca Ţarăde Sus, apărută în 2008 cu prilejul împlinirii a 40 deani ai Casei Creaţiei Populare a judeţului Botoşani,

din 1000 de texte, câte cuprinde, a ales 105 texte dinudora. Aceasta spune totul despre valoarea acestora.

În această vatră olclorică s-au organizat şi ma-niestări care să ne reprezinte: Reuniunea de olclorpentru şcolari (la vremea aceea se numea Festivalul de olclor pionieresc) „De pe la noi” cu 5 ediţii îna-inte de 1990, desăşurate în luna mai şi 6 ediţii dupăacest an, desăşurate iarna, la Crăciun, cu numele

„Bună vreme, bună vreme!”, ciclul de maniestări„Ziua Satului” desăşurat anual din 1985 până azi şiestivalul „Holda de aur” preluat de la Casa Creaţiei

Populare de 6 ani.Un asemenea cuib de români şi-au construitcu peste 30 de ani în urmă o hardughie de Cămin

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


1717


Cultural care şi-a jucat rolul în viaţa spirituală a lo-cuitorilor ani la rând, rolul acestuia a cunoscut sui-şuri şi coborâşuri, perioade de strălucire şi altele încare a intrat într-un con de umbră. Nu precizăm încare etapă este acum, dar se vorbeşte tot mai puţinde Căminul Cultural de la udo-

ra. Credem în revigorarea vieţiiculturale în jurul acestei instituţii,a bogatului ond de carte de caredispune Biblioteca comunală saucea a Şcolii „iberiu Crudu” şi acelor trei snte biserici care răs-pândesc cuvântul Domnului încei ce îl ascultă.

Mai credem şi în reintrarea in-telectualilor satului în avangardaculturii locale, în mişcarea artis-tică şi nu numai, urmând exem-plul marilor nume ai intelectu-alilor care au pus bazele acţiuni-lor culturale locale: proesorul şiscriitorul iberiu Crudu; împă-timitul de muzica corală învăţă-torul Dumitru/Miluţă Andronic;cel cu pensula si culorile lângă el

şi cu volumul de teatru alături, omul care a pus ba-zele conerinţelor culturale la noi – învăţătorul Ghe-orghe Vasiliu; vajnica dansatoare învăţătoarea LuciaAşteănoaiei-Constantinescu pentru a cita doar câ-teva nume de intelectuali înaintaşi, modele demne

de urmat de cei de astăzi, mai ales

de cei tineri, care ar trebui să sesimtă ai locului şi nu simpli unc-ţionari în comuna noastră întredouă maşini: una care-i aduce lanoi la o anumită oră şi una care-iduce de la noi la altă oră, adică sănu e doar musari în sat!

Vatra olclorică Tudora este va-tra vieţuirii noastre, la ea trebu-ie să ţinem, strălucirea tradiţiilor ei trebuie ştearsă de praul care seluptă din răsputeri să ne-o acopere,

pentru a la rândul nostru – noi,actualele generaţii – imbold pentru

generaţiile ce vor veni, cărora să le putem preda moştenirea culturală, pe care am primit-o noi, mult spo-rită în strălucirea ei.

Galeriile de Artă „Ştean Luchian” din Botoşaniau găzduit în perioada 8-22 mai 2010 expoziţia a trei

artişti: Georgeta Gheorghiu, Eugenia Goraş, MihaiFerbei, membri ai Uniunii Artiştilor Plastici din Ro-mânia, Filiala Suceava.

Cu activitate artistică impresionantă şi cu nume-roase participări expoziţionale, cei 3 artişti suceveniprin naştere sau prin adopţie, au surprins plăcut pu-blicul botoşănean în primul rând prin calitatea, darşi prin numărul şi diversitatea de lucrări aate pe si-mezele Galeriei.

Eugenia Goraş, născută la Dărmăneşti Suceavaeste absolventă a Facultăţii de Arte Plastice Iaşi în

1963 şi a Institutului „Nicolae Grigorescu”, Bucu-reşti, Secţia Muzeologie, 1982. Începând din anul1967 şi până în 2009, participă la numeroase expozi-ţii colective din ţară şi străinătate (Iaşi, Suceava, Ga-laţi, Vatra Dornei, Bacău, Constanţa, Cernăuţi, Chi-şinău, Piatra Neamţ).

Prezentă la Botoşani în Galeriile de Artă artista aales 2 tehnici (pictura în ulei şi tapiseria).

Suetul către arta tapiseriei i-a ost atras din mo-mentul în care a cunoscut-o pe regretata artistă,Mimi Podeanu.

Folosind ca materiale bumbacul pentru urzeală şilâna colorată pentru tema aleasă, ţesăturile realizatesunt de o rumuseţe şi armonie cromatică echilibra-tă, care ascinează ochiul. E o îmbinare a culorilor

Sei Bltu

EXPOZIŢIE PICTURĂ, GRAFICĂ, TAPISERIE

Eugenia Goraș

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


1818


din gama caldă sau rece care coneră parcă suprae-ţei tapiseriei, consistenţa catielei, privirea lunecândără a întâlni obstacole de stridenţă cromatică.

recerea către pictură îi pune artistei probleme detehnică dierită de cea a tapiseriei, realizând compo-ziţii în care liniile şi petele de culoare energic trasate

alcătuiesc tema aleasă. Cele două tehnici se împle-tesc într-o cunună către reuşita artistică deplină.Georgeta Gheorghiu, născută la Cracalia –

George Enescu – Botoşani a urmat cursurile Liceu-lui de Arte Plastice „Octav Băncilă” Iaşi, continuândFacultatea de Arte Plastice Iaşi, încheind cu promo-ţia 1972.

Şi-a început cariera ca proesor de educaţie plas-tică la Suceava, dar continuând şi propria activitateartistică, prin participări la numeroase expoziţii co-lective, anuale, bienale, tematice şi de grup, la Sucea-

va, Bacău, Piatra Neamţ, şi la expoziţii internaţionale– Cernăuţi, Chişinău.

În Galeria botoşăneană, artista este prezentă cupictură în ulei şi cu gracă. Pictura în ulei are pros-peţime cromatică ără insistenţe şi repetate, reve-niri care să estompeze puritatea culorii. Albul stră-lucitor şi roşul ce aminteşte preţiozitatea rubinului,sunt două repere simbol al vieţii, pe care autoareatablourilor le îmbină cu perecţiune, integrându-leansamblului.

emele alese sunt diverse: portret, natură statică(moartă), compoziţie, peisaj, tablourile ind pline

de vitalitate şi orţă creatoare.Acuarelele au transparenţa naturii după ploaie, la

unele, artista intervenind cu un contur sau o tuşă deulei, mergând uşor către tehnica mixtă. Deşi se spu-ne că acuarela pune mai multe probleme artistului,

Georgeta Gheorghiu abordează cu succes cele douătehnici.

Mihai Ferbei, născut la Cracalia – George Enescu– Botoşani a ost hărăzit cu darul picturii. Absolvent

al Facultăţii de Arte Plastice Iaşi în 1964, avându-ica proesori pe recunoscuţii artişti plastici CostacheAgaţei şi Dan Hatmanu, şi-a îndreptat paşii pe dru-mul artelor vizuale.

Domnia sa însuşi după absolvire,ca proesor a orientat elevii către stu-diul culorii, dându-le propriul exem-plu prin deschiderea neîntreruptă aunui număr de 40 de expoziţii, înce-

pând cu anul 1970 şi până în 2009, laGaleriile de Artă Botoşani şi la Galeri-ile de Artă „Ion Irimescu” – Suceava.

ablourile pe care le-a expus la Bo-toşani în mai 2010, având ca dominan-tă albastrul, sau purtând dialogul cu-lorilor primare albastru, galben, poar-tă privitorul într-o lume a înaltuluicerului sau a adâncimii apei, o lume amisterului care aşteaptă vizitatorul s-odescopere şi s-o descireze.

O expoziţie, o reuşită şi noi artiştiplastici pe care publicul botoşăneani-a cunoscut prin intermediul lucrări-lor şi i-a apreciat la adevărata valoare.

Mihai Ferbei

Georgeta Gheorghiu

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


1919

Creaţie literară

Cea de a XLI-a ediţie de Zilelor Eminescu, dedi-cată împlinirii a 160 de ani de la naşterea lui MihaiEminescu, s-a deschis cu deja tradiţionalele întîl-niri de la Vorona, pe 14 ianuarie 2010,unde scriitorii invitaţi au susţinut oşezătoare literară, iar membrii Socie-tăţii Culturale „Raluca Iuraşcu” auprezentat un program artistic. Au ostprezenţi scriitorii botoşăneni: GelluDorian, Dumitru Ţiganiuc, DumitruNecşanu, Nicolae Corlat, Lucian Alec-sa, Vlad Scutelnicu, Cristina Prisăca-riu-Şoptelea, Cosntantin Bojescu, Flo-rentin Florescu. Întîlnirea a avut loc însala socială a Bisericii „Snţii ÎmpăraţiConstantin şi Elena” din Vorona, undea ost vernisată şi donaţia pictorului

voronean Ioan Livadaru, „Dor de Eminescu”. Seara,la Galeriile „Ştean Luchian” a ost vernisată expozi-ţia artistului otogra Ozolin Duşa, iar pe scena ea-trului „Mihai Eminescu” a ost prezentat spectacolul

„Make love not war”, după Dumnitru Solomn şi Ma-tei Vişniec, în regia lui Adi Carauleanu.

A doua zi, în Sala de marmoră a teatrului „MihaiEminescu” a avut loc şedinţa extraordinară a Consi-liului Local Botoşani, în care a ost aprobată acorda-rea titulului de Cetăţean de Onoare al MunicipiuluiBotoşani poetului laureat al ediţiei a XIX-a Premiu-lui Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, premiu in-situit în 1991 de Primăria Municipiului Botoşani.

Biblioteca Judeţeană „Mihai Eminescu” a organi-zat o serie de maniestări dedicate aniversării poetu-

lui naţional.La Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de St-dii „Mihai Eminescu” a avut loc deschiderea ocialăa Zilelor Eminescu, în Amteatrul „Laurenţiu Ulici”,după care a ost lansată antologia „Poeţi laureaţi aiPremiului Naţional de Poezie Mihai Eminescu –Opera Prima”, urmată de recitalul poeţilor încluşi înantologie.

În Sala de mamroră a eatrului „Mihai Emi-nescu”, la ora 16, a avut loc lansarea romanului „Car-tea şoaptelor” de Varujan Vosganian. Romanul a ostprezentat de criticul literar Vasile Spiridon şi scriito-rul Adrian Alui Gheorghe.

La ora 17, în Sala de spectacole a eatrului „MihaiEminescu” din Botoşani, a avut loc Gala de decernare

a Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”pe 2009, pentru Opera Omnia şi Opera Prima.

Juriul pentru Opera Omnia, ormat din NicolaeManolescu, Mircea Martin, Al. Că-linescu, Ion Pop şi Cornel Ungurea-nu, în urma nominalizărilor (poeţiiIon Mircea, Dorin udoran, Nico-lae Prelipceanu, Vasile Vlad şi DinuFlămând) a decis ca Premiul Naţio-nal de Poezie „Mihai Eminescu” peanul 2009 să revină poetului DORINUDORAN.

De asemenea, juriul pentru OperaPrima, ormat din Al. Cistelecan, Mir-cea A. Diaconu, Danile Cristea-Ena-che, Vasile Spiridon şi Andrei erian,în urma nominalizărilor cărţilor pri-

mite pentru jurizare (Chipurile, de Stoian G. Bog-dan, Ed. Cartea Românească, Marius Conkan, Sopo-ria, Editura Vinea, Gabriela Mâncu, Număr scame, Editura Vinea, Gabriela Ivaşcu, Apocalipse, please,

Editura Vinea şi Moni Stănilă, Postoi parovoz. Cone-siunile dogmatistei, Edtira Charmides ninpress, toateapărute în 2009) a decis ca Premiul Naţional de Po-ezie „Mihai Eminescu” pe 2009 să revină poetuluiStoian G. Bogdan.

Spectacolul de gală a ost susţinut de actorul Eu-sebiu Şteănescu şi cantautoarea Maria Gheorghiu.

Au ost prezenţi scriitorii: Mircea Martin, Dorinudoran, Ion Pop, Cristian Simionescu, Adrian Po-pescu, Mircea A. Diaconu, Vasile Spiridon, Andreierian, George Vulturescu, Lucian Vasiliu, Cassian

Maria Spiridon, Leo Butnaru, Arcadie Opiaţ, Ma-rius Chelaru, Val. alpalaru, Adi Cristi, Liviu Pen-deunda, Marian Constandache, Adrian Alui Ghe-orghe, Radu Florescu, Nicolae Sava, Nicolae zone,Dan Bogdan Hanu, Claudiu Komartin, Andra Rota-ru, Răzvan Ţupa, eodor Dună, Stoian G. Bogdan,Dan Sociu, Svetlana Cârstean, Bogdan Perdivară,Dan Coman, Florin Partene, Constantin Arcu, GelluDoian, Dumitru Ţiganiuc, Emanolil Marcu, LucianAlecsa, Nicolae Corlat, Vlad Scutelnicu, Petruţ Pâr-

vescu, Ciprian Manolache, Vasile Ifime, ConstantinBojescu, Dumuitru Necşanu, Lucian Olaru Nenati,Cristina Prisacariu-Şoptelea, Valentin Coşereanu,Mircea Oprea, Cezar Florescu şi alţii.

Ge DorIan

ZILELE EMINESACU, ediţia a XLI-aPREMIUL NAŢIONAL DE POEZIE „MIHAI

EMINESCU” PE ANUL 2009, ediţia a XIX-a

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


2020

Creaţie literară

Luna ebruarie 2010, a ost binevoitoare cu noi. Iarna s-aaşternut regeşte sub tălpile noastre, pregătită să ne slujească.Astel, Şezătorile iernii, maniestare ajunsă la cea de-a XX-a

ediţie a întrunit toate condiţiile pentru a începe. Acţiunea s-adesăşurat prin grija şi participarea nemijlocită a Centrului Ju-deţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii TradiţionaleBotoşani şi a Primăriilor din localităţile: Tudora, Lozna, Frumu-şica, Hlipiceni, Darabani şi Corni, şi ajutorul Consiliului Jude-ţean Botoşani.

Sârşitul lunii ianuarie a marcat şi începutul Sezătorilor, pedata de 31 ora 12,30 a avut loc la Căminul Cultural Tudora,deschiderea Şezătorilor iernii. Oameni de bună credinţă careiubesc arta de a trăi sau care caută o oază de linişte în rumuseţe,au ost participanţi aici atât ca spectatori cât şi ca organizatori.

Într-un cadru generos, plin de bucuria a tot ce se petre-

ce dincolo de cele aparente, în adâncul suetului, oamenii auprimit cu multă dragoste rumuseţea maniestării din care nuau lipsit antologia „Nord-poeţi botoşăneni de azi” din care poe-ţii botoşaneni, participanti în număr mare, au recitat, momen-tele artistice ale grupului olk „Icarus” din Săveni, completând atmosera.

Apoi spectacolul susţinut de araul „Datina”, Ansamblul de dansuri „Balada” şi ormaţia de dansuri tudoreană împreunăcu rapsozii locali a întregit prin sunet şi voie bună atmosera,sigur, împreună cu prezentarea expoziţiei etnograce zonale,ăcută de către reentul etnogra, Margareta Mihalache.

„Suntem onoraţi ca udora să găzduiască „Şezătorile ier-nii” – ediţia a XX-a, maniestare care se desăşoară în localităţidin judeţul Botoşani. Activitatea de azi are loc într-o veche va-tră olclorică de pe Valea Siretului, aici unde olclorul este la elacasă. udora păstrează şi transmite tradiţiile, datinile şi obice-iurile, meşteşugurile, aşa cum le-a moştenit de la înaintaşi. Laspectacolul olcloric care are loc în sala Căminului Cultural u-dora, alături de ormaţiile Balada şi Datina participă şi orma-ţiile Căminului Cultural udora, care au dovedit de-a lungultimpului că ocupă un loc de cinste în galeria ormaţiilor olclo-rice de amatori şi care şi-au ăcut un ţel în a păstra tradiţiile şiobiceiurile neamului românesc”, spune viceprimarul comunei,prezent la maniestare.

Firul maniestărilor s-a desăşurat, după cum spuneam, pe

o întindere mare, astel că, pe data de 7 ebruarie 2010, la Că-minul Cultural Vlădeni, comuna Frumuşica a avut loc pre-zentarea antologiei „Nord-poeţi botoşăneni de azi” - şezătoareliterară cu participarea poeţilor botoşăneni, prezentarea ara-ului „Datina” şi a Ansamblului de dansuri „Balada”.

Sâmbătă 13 ebruarie într-un cadru generos de iarnă ca înpoveşti a ost organizată o şezătoare de excepţie la Lozna. Lo-calnicele Macovei Elena, Vătămănescu Ana, Melniciuc Maria,Chebac Silvia, Pomîrleanu Viorica, Ciubotaru Angela, Du-mitraş Maria, Dumitraş Viorica, Burlacu Adina, Boicu atia-na, au demonstrat ce înseamnă cu adevărat tradiţie păstrată şitransmisă oerindu-ne imaginea si cadrul unei şezători ca în

vechime. Autorităţile locale au antrenat sătenii şi s-a simţit at-mosera de sărbătoare a culturii, tradiţiilor populare. De ase-menea colecţia muzeală organizată de reerentul etnogra a ostun punct de atracţie şi încântare. Şezătoarea literară a deschis

ca de obicei sărbătoarea, amtrion al acestui moment indcel care ţine în viaţă literatura, teatrul, poezia din Botoşani, dlGellu Dorian, specialistul Centrului, care promovează cu se-

riozitate şi implicare deosebită educaţia prin citit, scris,teatru.Muzica şi dansurile populare au ost la mare înălţime in-

vitaţi ind de acestă dată şi dansatorii din Cordăreni, iar An-samblul de solişti vocali şi dansatori „Lozneamca”, a încheiatşezătoarea.

În sala de estivităţi a Primăriei Darabani, pe data de 19ebruarie 2010, ora 10,00, a rămas consemnată în istoria cul-turală a timpului şi locului lansarea cărţii „Elegii şi extaze” deVictor eişanu, Ed. impul, Iaşi, 2009, şezătoarea literară indcadrul în care a ost lansată cartea şi s-a ăcut prezentarea anto-logiei „Nord- poeţi botoşăneni de azi”, antologie din care poeţii prezenţi ca de obicei în număr mare, au recitat versuri în prezen-

ţa unui public numeros, cu participarea autorităţilor locale. Mo-mentele artistice oerite de grupul olk „Icarus” din Săveni s-auîmpletit armonios cu momentele de poezie.

„Şezătorile iernii au însemnat la Darabani o sărbătoare a poeziei şi a muzicii. A ost un recital de poezie susţinut de poe-ţii botoşăneni, împletit permanent cu muzică olk originală saudin repertoriul clasic. Inspirat şi totodată exact, Gellu Dorian şi-a prezentat colegii care la Darabani s-au întrecut pe sine, dăruind publicului prezent în sala primăriei, momente de lirism autenticşi pround. Au citit din creaţiile lor Cristina Şoptelea, Vasile Ii-mie, Mircea Oprea, Constantin Bojescu, Petruţ Pârvescu, Stelo-rian Moroşanu, Dumitru Necşanu, Ciprian Manolache, NicolaeCorlat, Lucian Alecsa, Gellu Dorian, Dumitru Ţiganiuc.

Proesorul Dumitru Ţiganiuc a prezentat cu proesionalismu-i cunoscut, romanul lui Gellu Dorian „O lume de lepădat” şi vo-lumul de versuri”Elegii şi extaze” de Victor Teişanu. Publicul aaplaudat cu căldură şi pe tinerii interpreţi de muzică olk din Să-veni”, ace o sinteză a zilei, primarul oraşului, dl. Burlacu.

. Pe data de 21 ebruarie 2010 la Căminul Cultural Hlipi-ceni, şezătoarea literară a ost de asemenea onorată cu prezenţapoeţilor incluşi în antologia „Nord-poeţi botoşăneni de azi”.Oa-menii au ost încântaţi de spectacolul susţinut de taraul „Dati-na”, condus de Pro. Constantin Lupu şi de Ansambblul de dan-suri „Balada”, condus de Mihai Fediuc.

Hlipiceniul a etalat în culori aparte, specicul zonal al artei

populare meşteşugăreşti, prezentare organizată prin grija deo-sebită a etnograului Centrului, Margareta Mihalache.Luna ebruarie, timidă dar plină de satisacţii, încheie seria

şezătorilor iernii cu o şezătoare reuşită la Corni, ţinut nu depar-te de Botoşani. Căminul Cultural Saraneşti , pe data de 28 e-bruarie, 2010, n-a încetat să pulseze în timp, alături de celelaltelocalităţi la maniestarea culturală de mare amploare şi com-plexitate. Această zonă şi-a deschis porţile ără rezerve, oerin-du-ne tot ce dă notă aparte ţinutului şi culturii sale în artă, înansamblu, poezie, cântec şi elemente etnograce. Şezătoarea li-terară nu s-a lăsat aşteptată ci dimpotrivă, ca pretutindeni înalte locuri botoşănene, poeţii incluşi în antologia „Nord-poeţi

botoşăneni de azi” au participat cu mult interes şi drag, poeziaîmpletindu-se cu muzica grupului „Icarus”. Colecţia muzealărealizată de dl Ioan Siminiceanu a ost prezentată chiar de re-alizator, în cele mai mici amănunte. La organizarea colecţiei a

Ee PrIcoPIE

ŞEZĂTORILE IERNII – O MANIFESTARE DE TRADIŢIE

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


2121

Creaţie literară

participat şi etnograul Centrului, Margareta Mihalache. ara-ul „Datina” , condus de Pro. Constantin Lupu şi Ansamblul dedansuri „Balada” , condus de Mihai Fediuc, ormaţia de dansuritudoreană şi rapsozii populari locali au încântat ţinutul prinspectacolul de excepţie susţinut cu atâta dăruire.

„Sunt onorat să organizez ultima întâlnire aici, în localitate,mai ales că prima ediţie a acestor şezători a avut loc tot aici, în

Saraneşti. oţi participanţii au ost impresionaţi de spectaco-lul oerit şi şi-au maniestat interesul şi sprijinul pentru activi-tăţi viitoare de acest gen care promovează valorile culturii bo-toşănene, leagănul atâtor personalităţi marcante ale neamului

nostru”, declară cu mândrie primarul comunei, dl. Cornel Fo-tea. Cu siguranţă, de ecare dată, toate aceste aspecte – literatu-ră, muzică, dans, etnograe, merg mână în mână, ind ormede maniestare a culturii prin care se realizează educaţia per-manentă, ind surori deopotrivă prin natura lor. Este magnicsă vezi paleta largă complexă şi diversicată a maniestărilorculturii care, în ecare zonă nu ezită a-ţi atrage interesul pentru

ceva nou, specic regiunii respective. Astel că, deşi suntem untot cultural, totuşi, existăm numai prin diversitate, ceea ce acearmecul supravieţuirii unei civilizaţii şi tocmai asta trebuie săacceptăm şi să respectăm în şi între noi

Tudora

Lozna

Hlipiceni

Tudora

Darabani

Corni

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


2222

Creaţie literară

Pţ mr

Vsie PoPoVIcI

PRIETEN DRAGÎţi mulţumesc, Siretule, c-ai prelungitPe valul tău să-mi etalez scăldatul,Să mă prezint la x precum soldatulÎn garnizoană, iar eu, pe malul tău întinerit.

Mi-e dor de-o noapte neagră ori albastrăSă o petrec cum altădată mi-era bine,Să re-nnoesc contractul meu cu tinePentru o vreme, cât vrea Domnia Voastră.

În oglindirea ta se scaldă constelaţii.ot cerul e de-a-ndoaselea-n străundul ei.Acceaşi stea o poţi culege de pe undul apeiDe te-apleci, ori de pe boltă dacă mâna-ntins-o ţii.

Că n-am avut prieteni, recunosc, e trist.Dar, mă întreb dacă există entităţi-amici.Prin deniţie nu sînt, dar, pe acolo, pe aici,Pe undeva, ar trebui să e, să aibă şi un rost.

De-aceea, dragul meu prieten, drag Siret,De tine-mi reazim aectivitatea.La tine-alerg şi ziua, dar, şi noapteaAtât cât-mi va bate-n piept.

În aţa tinereţii tale mă înclin.u nu ai senectute, ci, vigoare,Îmi duci necazurile şi le-neci în mareCu-acea bunăvoinţă dată, a datului divin.11 mai 2006 – ragment

CROIALA LUMIIAşa-i de-anapoda croită lumea astaCă-ţi vine-un gând să aci ceva cu ea.

Dar stai în cumpănă, nu chiar ai vreaSă îi deschizi cât e de larg, ereastra,

Dar, nici să i-o închizi în nas n-ai vrea.Nu poţi cum poate să se supere pe sat văcarulŞi nici pe turma cea de oi, măgarul.

E lumea ta şi aci parte din ea.

N-ai vrea, chiar de-ai putea, până la urmăSă-i un rău, ţi-ai ace singur rău.De n-o suporţi poţi să te-arunci în hăuDar nu poţi omului să-i iei instinctul lui de turmă.

Croiala asta-i prea arhaică şi demodată.Aproape din nimic lumea a ost croită,Din cap până-n picioare-i peticită.Ce să-i mai aci dacă aşa ti-a ost lăsată!?

Nu poţi s-o schimbi schimbând schimbareaDin ce „de acto” eşti în ce ai vrea să e.E inepţie crasă, mai e şi utopie,E ca şi cum ai ace schimbul oceanului cu marea.27 mai 2006

BĂTRÂNII DASCĂLIBătrânii dascăli nu sânt daţi uitării.Ei sânt lumină din luminăVeniţi pe ancestrale căiDin plus sau minus innitSă-mprăştie lumină.

Acolo unde merg nu-s daţi uitării.Acolo unde merg sânt însoţiţiDe dragostea din inimile noastre.răiesc rumos în neuitareŞi mor dacă şi zeii mor –Suceava, iunie 1974

NONSENSNu mi-au plăcut niciodatăLucrurileDate odată pentru totdeauna.Frumuseţea lor persistăDacă sânt trecătoare,Îmbătrânesc şi morDar nu prea devreme.6 martie 2006

EPITAFÎntregul univers e-un paradoxŞi un nonsens.Sens are numai veşnicia,Dumnezeirea,Ce nu mai este-un paradox.

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


2323

Creaţie literară

cse Jacot Învăţător pensionar din comuna Hudeşti,

judeţul Botoşani Proverbe şi zicători*„A dat ortul popii” (A dat popiiun bănuţ vechi, de mică valoare)

„Face din ţânţar, armăsar”

„Are obrazul gros” (Este obraznic,lipsit de ruşine, de bunăcuviinţă)

„Are să mai vie drăguş la căuş”

„Ai intrat în joc, joacă!”

„Încearcă marea cu degetul!

„Ajunge o măciucă la un car cuoale”

„A rămas cu gura căscată”

„Îi caută în coarne” (cuiva)

„Astăzi eşti, mâine nu eşti”

„Aliluia, aliluiaFiecare dintr-a luiaNumai eu dintr-a altuia”

„Bună ziua căciulăCă stăpânu n-are gură”

„Brânză bună în burdu de câine”

„Boală lungă, moarte sigură”

„Bate eru cât îi cald”

„Banu-i ochiul dracului”

„Bun pirdut ca şi câinele îniarmaroc”

„A uitat de la mână până la gură”

„Bine aci, rău găseşti”

„Cele rălie să se spele,Cele bune să se-aduneVrajba dintre noi să piarăCa neghina din ogoară”.

„Cine poate oase roadeCine nu, nici carne moale”

„Ce poţi ace azi, nu lăsa pe mâine”

„Cine aleargă după doi iepuri, nuprinde niciunul”

„Ce ţie nu-ţi place, altuia nu ace”

„Ce-i în guşă şi-n căpuşă”

„Cine dă lui-şi dă”

„Ceal cu paguba îi şi cu păcatul”

„Corb la corb nu-şi scoate ochii”„Cui pe cui se scoate”

„Ce sameni, aceea culegi”

„Câinele unde se linge, îi trece”

„Capul plecat, sabia nu-l taie”

„Cheli ră şi răpănoasâOri o bati, ori o lasâDintr-a ii nu sâ mă laşi”

„Capu aci, capu tragi”

„Când îi bini, nu-i di miniCând îi rău, hop şi eu”

„C-o mână ei şi cu alta dai”

„Calicu, praznice visează”

„Caută sămânţă de vorbă”

„Caută acul în carul cu ân”

„Calu de dar nu se caută la dinţi”

„Caii boiereşti, drumu-mpărătesc,mână!”

„Se ţine scai de tine”

„A se ţine de usta mamii”„Caută sămânţă de vorbă”

„Capra-i vaca săracului”

„Cum şi-o ace omul cu mâna lui,nu i-o ace nimenea”

„Ci-i în mână, nu-i minciună”

„Cini a murit eri, azi îi pare rău”

„Călătorului îi sta bini cu drumu”

„Cini sapâ groapa altuia, cade sin-gur în ea”

„Cini n-a gustat amaru, nu ştie ci-izahăru”

„Capra sare masa, iada sare casa”„Câte bordee, atâtea obicee”

„Când sânt mai multe moaşe, co-pilul rămâne cu buricul netăiat”

„Cu ruşinea mori în drum”

„Cum e turcu şi chistolul”

„Cu răbdarea treci marea”

„Cioara zice că puiul ei e cel mairumos”

„Dă-i cu vâr şi îndesat”

„Cine râde la urmă, acela râde maibine”

„Cu bani cumperi şi mamă şi tată”

„Cum n-ai ştiut nimic, aşa să nu seîntâmple nimic”

„Ce olos de lapţi grosDacă nu-i mămăligos”

„Când îi bini nu-i di miniCând îi rău, hop şi eu”

„Cine caută, găseşte”

__________* Din culegerea de olclor hu-deştean, în curs de apariţie.

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


2424

Creaţie literară

Poeziile populare din colecţia eminesciană, păstrateîn manuscrisele sale la Biblioteca Academiei Românedin Bucureşti, au ost publicate în volume etc., după

cum urmează, astel: dintre reviste amintim numaiFântâna Blanduziei, Bucureşti, 1889; Convorbiri lite-rare, Bucureşti, 1892 şi Semănătorul, Bucureşti, 1902.Apoi: M.Eminescu, Opere complete. I. Literatura po- pulară. Scrieri inedite. [Preaţă de Ilarie Chendi], „Mi-nerva”, Bucureşti, 1902; Opere complecte, Iaşi, 1914; Li-teratura populară. Ediţie comentată de D.Murăraşu,Craiova, [1936 şi 1938], precum şi Literatura populară.Ediţie critică îngrijită de D.Murăraşu, Editura Miner-

va, Bucureşti, 1977; Literatura populară, Ediţie îngriji-tă de D.Murăraşu, Editura Minerva, Col.Bpt., nr.1000– 1001, Bucureşti, 1979; Literatura populară, Ediţie de

D.Murăraşu, preaţă şi tabel cronologic de Ion Rota-ru, Editura Minerva, (Col. „Meşterul Manole”), 1985;Opere, VI, Literatura populară. Ediţie critică îngrijităde Perpessicius, E.A.R., 1963; Opere alese, III, Literatu-ra populară. Ediţie îngrijită şi preaţată de Perpessicius,E.P.L., Bucureşti, 1965; Literatura populară. Ediţie în-grijită şi preaţată de Ion Dodu Bălan, E.., (Col. „Mio-riţa”, nr.1), Bucureşti, 1956.

Dintre culegerile antologice amintim: Antologie deliteratura populară – vol.I. Poezia, E.A.R., Bucureşti,1953; Amzulescu Al. şi Ghiţă Gh., Doine, cântece şistrigături, E.S.P.L.A., (Col.Bpt.), Bucureşti, 1955; Stri-

gături. Ediţie şi preaţă de C.Ciuchindel, E.., (Col.„Mioriţa”, nr.10), Bucureşti, 1958; Flori alese din poe-zia populară, Ediţie de Ioan Şerb, E.S.P.L.A., (Col.Bpt.nr.49), Bucureşti, 1960.

De observat că după publicarea ediţiei în 1902 deIlarie Chendi presa românească a popularizat poeziilepopulare, ca de ex.ziarul Tribuna poporului din Arad.Folclorişti, critici literari şi publicişti au scris în presădespre această colecţie, dând, e interpretări, e jude-căţi de valoare, iar istoricii literari au identicat în po-ezia eminesciană izvoarele populare ale ei. Unele poe-zii populare din colecţia eminesciană sunt identice ori

asemănătoare cu unele piese din colecţia lui Ioan MicuMoldovanu. Aşa cum a relatat Ştean Cacoveanu, cu-legător şi el de olclor, în marea campanie olcloristică(1862 – 1872) iniţiată de I.M.Moldovanu, M.Eminescuîn vara anului 1866 la Blaj împrumuta caiete manus-crise de-ale elevilor cu culegeri olclorice: „De aveaivreo colecţiune de poezii populare în manuscris, nu telăsa până nu i-o dădeai, şi se afau la mulţi [elevi] astel de colecţiuni.” Nu numai la Blaj, ci şi la Bucureşti(1867/69): tânărul poet „studia şi întreba la unii şi laalţii dintre noi după colecţiuni de poezii populare, pecare, dacă i le împrumutai, numai târziu la căpătai (...);se interesa oarte mult de poezia şi poveştile ţăranului.” Colecţia I.M.Moldovanu a ost publicată de Ioan Ur-ban Jarnik şi Andrei Bârseanu, Doine şi strigături din

Ardeal, Bucureşti, 1885 şi 1895, iar într-o ediţie de-nitivă (studiu introductiv, inedite, note şi variante) deAdrian Fochi, E.A.R., Bucureşti, 1968. Vezi în acest

sens: Graţian Jucan, Mihai Eminescu şi poezia popularăardeleană, în vol. M.Eminescu şi Ardealul, CâmpulungMoldovenesc, 1998.

Popularizarea poeziilor populare din colecţia emi-nesciană de către presa românească, mai ales în Ardeal,a contribuit la elevarea poeziilor populare înseşi, dova-dă culegerea lui Horia eculescu: Pe Murăş şi pe Târna-ve. Flori înrourate (Doine şi strigături), Sighişoara,1929.

Între timp, din amintirile prietenilor şi cunoscuţilorpoetului, presa a dat la iveală şi alte texte poetice olclo-rice, pe care M.Eminescu le ştia şi le cânta, în aară decele menţionate în culegerile antologice.

Colecţia eminesciană de literatură populară, în ge-neral, cuprinde peste 500 de titluri, peste 4000 de ver-suri din lirica populară, de care ne ocupăm aici, peste1500 de versuri din epica populară (balade şi dramati-ce) şi peste 2700 de versuri din cântecele de lume (ir-moase), aşa că întreaga colecţie numără peste 8000 de

versuri.În această ordine de idei, privind speciile populare,

colecţia conţine peste 350 de cântece lirice, 4 balade, 1colind, 2 pluguşoare, 1 oraţie de nuntă, 5 basme, aproa-pe 300 de proverbe şi zicători, 15 ghicitori, peste 100 decântece de lume şi altele. Partea cea mai valoroasă e liri-

ca, cele peste 100 de cântece de dragoste şi dor şi cele 30de cântece de cătănie.

De remarcat, de asemenea, că din culegerile olclo-rului românesc, Ovidiu Papadima în antologia de liri-că populară Cu cât cânt, atâta sânt, E.P.L., Bucureşti,1963, pe baza unei bibliograi impresionante de 298 decărţi, unanim apreciată şi elogiată, întrucât alcătuito-rul ei a selectat şi reţinut din olclor numai ciclul vieţiiomului, de la naştere până la moarte, a ilustrat antolo-gia cu 11 piese olclorice şi din colecţia eminesciană.

Poetul însă şi-a copiat o parte din poeziile popularedin aşa numitul Caiet anonim ori a extras pagini din

reviste şi piese din cărţi. Unele doine din colecţie, con-taminate şi cu altele, le-a inserat în basmul popular în

versuri Călin Nebunul, în doinele pe care cele trei etede împărat le cântă în captivitatea zmeilor. Întreaga co-lecţie conţine poeme în stil popular, lirică populară,balade, dramatice, basme, cântece de lume (irmoase),proverbe etc., deci: doine de dragoste şi dor, de înstră-inare, cântece de cătănie, bocete, bahice, strigături etc.

Cele mai multe şi mai rumoase poezii din colec-ţie sunt cele de dragoste, ca următoarea, o adevăratăcapodoperă:

Nu ştiu, luna-i luminoasă,Ori e puica mea rumoasă.Nu ştiu, luna-n ceruri trece,

Gţi Jucan

COLECŢIA EMINESCIANĂ DE POEZII POPULARE (I)

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


2525

Creaţie literară

Ori puica la apă rece.Nu ştiu, luna s-a ivit,Ori puicuţa mi-a zâmbit.Nu ştiu, luna s-a ascuns,Ori puica nu-mi dă răspuns.

Poezia a ost calicată de cercetători drept un „rag-ment estetic”. M.Eminescu a dat şi el calicative unorpoezii populare. Prin conţinutul şi simplitatea ei mă-reaţă, poezia sugerează intensitatea sentimentului iubi-rii. Atât comparaţia cât şi paralelismul revelă sentimen-tul de admiraţie aţă de iubită.

Probabil în 1879, poetul a cântat următorul cântecîn casa părinţilor lui Alecu Bărcănescu din Bucureşti lainsistenţele celor prezenţi:

Foaie verde trei smicelePe deasupra casei mele

Trece-un stol de rândunele;Dar nu-i stol de rândunele,Ci sunt dragostele mele,Care m-am iubit cu eleDin tinereţele mele.

Un alt cântec pe care-l cânta poetul e următorul:

Foaie verde şi-o răsură Am un pom în bătătură,L-aş tăia să-l bag în casă,Ramurile nu mă lasă;

L-aş tăia să-l bag în tindă,Ramurile dau în grindă...

Ultimul cântec nu gurează în antologia amintită,totuşi el se impune prin conţinut şi compoziţie, princele două repetiţii şi prin simplitatea rimelor.

„Regret amarnic – mărturisea poetul – că n-am în-văţat muzica, căci din copilărie mama, care avea un glas ermecător, întrecându-se cu tata, care cânta ca unadevărat artist din faut, descoperise în mine şi o ure-che remarcabilă de muzician.” Ca student la Viena,.V.Şteanelli, colegul, prietenul şi biograul poetului,

menţiona: „Cântecele populare îl încântau şi pe acestele cânta el cu mare plăcere.” Poetul „ţinea oarte mult la medicinistul Ioan Hosanu, care ne încânta cu cânte-cele sale dulci şi mai cu seamă cu minunatele doine din Ardeal.”

M.Eminescu „avea bun auz muzical şi cânta el în-suşi cu destulă dulceaţă mai cu seamă cântece poporale” (Anton Băliban). Ecaterina (inca) Vartic a mărturisitşi ea: „Eminescu cânta rumos cântece populare şi aveaun glas dulce de-ţi dădeai şi cămaşa să-l asculţi...

Mai ales îi plăcea să cânte «Frunză verde baraboi/ Durduleană hăi!»”, text ce gurează în colecţia sa de li-

teratură populară, din care reţinem versurile:

Frunză verde baraboi,

Durduleano hăi! Ş-asear-am venit la voi,Durduleano hăi! Şi te-am găsit între doi,Durduleano hăi. (...)

oată lirica populară românească, compusă din doi-ne şi cântece, e străbătută de sentimentul dragostei şi-al dorului, încât inima nu poate oprită să nu iubeas-că. Dorul e imperial, el singur poate deni o esteticăa spiritualităţii româneşti, integrat spiritului limbii şisuetului românesc. Poezia populară i-a ost model şiizvor de inspiraţie. În colecţia sa există o poezie în careata îşi cheamă iubitul cu dorul lui:

– Bădişor depărtişor,Ce-mi trimiţi atâta dor,Pe pârâu şi pe izvor,

Pe gurile tuturor.Trimite-mi mai puţintel Şi vin’ dumneata cu el...

Reţinem cele trei diminutive: bădişor, depărtişor şi puţintel ce exprimă multă gingăşie, ca şi respectul aţăde ecior prin olosirea cuvântului dumneata. Rimelearată că limbajul poetic a ost astel modelat ca să ex-prime simplu dar plenar sentimentul. Explorând sen-sul şi bogăţia nuanţelor limbajului din poezia popula-ră, cizelată şi şleuită prin circulaţie olclorică, poetul acreat singur poezii de înalt nivel artistic, pe care citin-

du-le simţim o adevărată elevaţie suetească ce ducepână la sublim. Dorul nu-i denit, dar eectele şi ur-mările lui se văd:

Dorul de cine se leagăNu-i paie lucru de şagă.Că s-a legat de-un voinicŞ-o lăsat plugul pe câmp,Şi s-o legat de-o nevastăŞi-o lăsat războiu-n casă,Şi s-o legat de-o copilăŞi-o lăsat lucrul din mână.

Dintre poeziile de dragoste din colecţia eminesci-ană, cităm un text în care mărturisirea dragostei e pli-nă de bunăcuviinţă, se simte sinceritatea şi tăria senti-mentului, ataşamentul aţă de cel drag:

– Tu te duci, bade sărace,Eu cu dorul tău ce-oi ace? – Da tu mândră-ai ace bine,Că mai sunt voinici ca mine.– Lasă, bade, las’ să eChiar o sută, chiar o mie,

Las’ să e tot de-a rândul Dacă nu-i care mi-i gândul;Las’ să e tot şireag

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


2626

Creaţie literară

Dacă nu-i care mi-i drag;Las’ să e cât runzaDacă nu-mi eşti dumneata!

Frumuseţea textului constă nu numai în conţinut,în compoziţia savantă a poeziei, şleuită în cursul tim-

pului, ci şi în gradaţia sentimentului, care nu se vede,nu se aude, dar se simte.Din antologia lirică amintită a lui Ovidiu Papadima

am notat încă numai două piese satirice extrase din co-lecţia eminesciană:

– Eu, puicuţă, te-aş lua,Dar mi-a spus vecina taCă te culci sara cu soareŞi te scoli la prânzul mareŞi-ncă te ţii cu bănat:Prea devreme te-ai sculat.

*

– Ţurcă, ţurcă,Rea de urcă,Pune urca şi te culcă.Şi te scoală somnoroasăŞi-i găsi cânipa toarsă.– Dar cânipa când s-a tors? – Scoborând pe scară-n jos! Tot cu ştiucul de slănină

Şi cu blidul de ăină.

Relevăm deocamdată cuvintele: bănat = supărare;ţurcă = interjecţie ironică; blid = arurie, strachină;ştiuc = bucată. În amândouă piesele e criticată leneaunei ete sau emei. Slănina şi ăina se ţineau şi se mai

ţin în podul casei, aduse de părinţi ori de soţ şi atuncizeemeaua e gata. Amândouă poeziile populare suntde o rară rumuseţe prin simplitate şi compoziţie, prinsatiră, ironie şi sarcasm.

Istoricii literari au identicat însă şi sursele unor versuri şi stroe din poeziile sale. Aşa de pildă răva-şul de dragoste De din vale de Rovine din Scrisoarea III (1881) se întemeiază pe o poezie populară (răvaş) ar-deleană din propria-i colecţie:

– Trimite-mi, ată măiastră,Ce-i mai verde-n valea voastră:

Codrul şi poienile,Cosiţa şi genele,Ochii şi sprâncenele,Că şi eu trimite-ţi-oiCe-i mai mândru pe la noi:Coiul nalt cu penele,Ochii şi sprâncenele,Că eu sunt tot sănătosŞi mulţămind lui Hristos,Te sărut, mândră, rumos.

(va urma)

Peste conruntările dramatice dintre lumile aate pe tă-rîmuri atît de dierite se aşterne, o dată cu cernerea timpului,Pax Aeterna întreţinută prin complexul sistem al sărbătorilor,actelor rituale şi pomenirilor dedicate cu numeroase prilejuricelor de Dincolo; Moşii, Blajînii, Rohmanii devin cu timpulstrămoşi mitici, întemeietori de spiţă şi neam, patroni ai ciclu-rilor naturii, zei tutelari ai amiliei arhetipale, proiecţie miticăa gerontocraţiei gentilice devenită cult al morţilor prin evolu-ţia cronologică:“De la gerontocraţia gentilico-tribală s-a trecut

inevitabil(…) la gerontodevoţiune în viaţă, iar după moarteaoamenilor <bătrîni şi buni> la gerontolatrie postumă şi apoigeronto-mitologie propriu-zisă”(R.Vulcănescu). Acelaşi cultînsumează la români relicte ale totemismului însoţite de pro-iectarea morţilor în ăpturi mitice protectoare ai vetrei, moşieişi comunităţii, invocate la ceasuri de bucurie şi la vremuri decumpănă, pomenite la praznice şi în sîmbete ce le sînt dedicate,aşteptate cu mese întinse şi ăclii aprinse la marile sărbători aleanului cînd li se împart vase de lut, alimente şi ructe, chema-te pentru vindecarea bolilor, reuşita căsătoriilor, îndepărtareaurtunilor...

Satul tradiţional românesc (“Mi-aduc aminte – scrie Blaga– vedeam satul aşezat dinadins în jurul bisericii şi a cimitirului,adică în jurul lui Dumnezeu şi al morţilor”) a dezvoltat mai înt-îi un sistem de praznice de pomenire ce se ţin la 3 şi 9 zile dupăînhumare, 6 săptămîni, 1, 3, 7, 9 şi 12 ani, re-înmormîntarea la

7 ani consacrînd pe cel mort ca geniu protector al gintei, spiţeişi comunităţii şi trecîndu-l în rîndul celor pe care grecii îi nu-meau Teioi andres iar romanii Homines veteres et boni; con-comitent, tradiţia românească a instituit un sistem ce cuprindenu mai puţin de 18- 19 sărbători ale moşilor – de Crăciun, deiarnă, de Păresimi, Florii, Joi-Mari, Paşte, Sîngeorz, Ispas, Rusa-lii, Sînzene, Sîn-Petru..., de respectarea ritualului şi abundenţapomenilor depinzînd împăcarea morţilor şi întoarcerea lor înlinişte pe ărîmul Celălalt. De asemenea, le sînt dedicate zilele

de sîmbătă şi de ajun al marilor sărbători, prilejurile de reunirea amiliei şi comunităţii prin consensualitate ca modalitate dea media ordinea lumii şi de a stabili şi menţine relaţii beneceîntre vii şi morţi, zile ale numelui, momentele pîrguirii poame-lor şi culegerii primelor roade; li se oeră luminare, pîine ritu-ală, colac, colivă, apă sau lapte în vase de lut; în ajunul marilorsărbători sînt aşteptaţi cu pîine şi apă, la masa rituală le este re-zervat un pahar, li se dau de pomană primele ructe ale livezilorşi cîte un strop de vin, li se rezervă ructele din ora spontanăcum se coc după Ziua Crucii, au parte de pomana porcului, seîncălzesc la ocurile aprinse de Alexii, sînt, practic, aşteptaţi înorice moment de reunire a amiliei, această celulă aglutinînd în

viziune românească toate persoanele vii sau moarte legate deconsangvin, contractual sau ritual:

Fă-ţi cărarea prin grădinăŞi vino la noi la cină

Di laVrIc

Pax Aeterna

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


2727

Creaţie literară

Că eu cina oi gătaŞi cu toţii om cina.•

Dar eu, mamă, te-oi rugaSă vii măcar sîmbătaCă noi toţi te-om aşteptaot cu luminiţă-aprinsă

Şi cu portiţa deschisă.Păstrînd în Lumea de dincolo semnele emblematice ale

vieţii trăite pe Pămînt, moşii şi strămoşii devin intermediariîntre instanţa supremă şi descendenţi în măsura în care aceştiadin urmă îi pomenesc:”Pomeni alimentare – precizează MariaCiocan într-un studiu dedicat tradiţiilor unui sat moldovenesc– se ac la trei, nouă, 40 de zile (se ţine 40 de zile pe ereastrăun pahar cu apă, unul cu vin, un colăcel sau o elie de pîine, olumînare aprinsă că vine suetul să mănînce şi să bea), jumă-tate de an, şapte ani, apoi în ecare an, după putere. Legăturacu cei plecaţi în lumea de dincolo se concretizează într-o seriede acte comemorative, respectîndu-se numărul mare de zile în

care se pomenesc morţii, mai ales în sîmbetele din Postul Mareşi în sîmbetele de dinaintea marilor sărbători din calendarulpopular şi creştin: Sîmbăta Morţilor, Sîmbăta lui Lazăr, Sîm-băta S. oader, Sîmbăta Floriilor, Sîmbăta Duminicii Mari şiSîmbăta lui Sîmedru. Respectarea obiceiurilor de comemorarea morţilor are la rădăcini credinţa populară în existenţa vieţiide după moarte şi, totodată, puternicul sentiment al datorieiaţă de cei plecaţi de lîngă noi”; bocetul românesc invedereazăaptul că acest tip de relaţionare este propus şi întreţinut atît decătre cei vii, cît şi de cei morţi; se încredinţează un mesaj careîncurajează revenirea moşilor ca oaspeţi la masa rituală –

Şi iar să le spuiAnume la toţi,Că noi i-aşteptămot la zile mari,Ziua de Joimari;Cu ulcele noi,Cu străchini cu lapteŞi cu turte calde;Cu pahare pline,Cum le pare bine;Cu haine spălate,La soare uscate,Cu lacrimi udateiar un răvaş către mamă solicită grija pentru lumina nece-

sară Dalbului Pribeag:Eu pe tine te-aş rugaHaine negre nu purta,Lacrimi multe nu vărsa.Aş avea doar o rugareCa în săptămîna mareCînd închină ecareMorţilor o lumînareu să iei una de cearăS-o aprinzi în apt de seară.Marile sărbători de înnoire a ciclului annal reprezintă e-

restre ale timpului propice pentru întîmpinarea spiritelor mor-

ţilor cu masa întinsă şi băutură, dintre acestea Crăciunul indsituat – după opinia lui Petru Caraman – într-o poziţie privi-legiată:”…Crăciunul este totodată şi sărbătoarea morţilor. Şiîn acest timp, cele douăsprezece zile – de la 24 decembrie la 6

ianuarie – mormintele sînt deschise şi suetele ies la lume şi -ecare se întoarce la casa unde a trăit să-şi vadă pe cei de-aproa-pe şi să se bucure şi, totodată, să ospăteze şi să bea din belşugdin bucatele şi băuturile cu care sînt aşteptaţi şi care sînt, pretu-tindeni, special pregătite pentru dînşii. Crăciunul pare a ceamai însemnată dată din an pentru morţi cînd, după credinţapoporului, suetele capătă această libertate de a se întoarce de

la lumea cealaltă la lumea noastră şi cînd are loc revederea din-tre vii şi morţi”.

Recapitulînd, trebuie precizat că această poziţionare avo-rabilă a urmaşilor este xată, prin partea suetului, încă înaintede Marea recere, că mesele rituale şi pomenile transbordeazărealităţile lumii de Aici în cea de Dincolo, unicînd hic et nunccu in aeternum, că bocetul de pomenire se transormă într-undialog cu rol catarctic, că ocul ritual încălzeşte suetele che-mate pe pămînt chiar de glasul divinităţii semnicat prin toacăiar alte surse sonore (biciul, talanga, strigătul) amintesc moşi-lor şi strămoşilor că e necesar să revină în lumea ce le-a ostrezervată, în Ostrovul Alb din albia Apei Sîmbetei unde vor

petrece Paştele Blajinilor cînd vor primi aduse de valuri cojide ouă roşii şi lumînări, întru veşnica şi meritata lor Fericire,sărbătoarea Blajinilor ind“o punte nesîrşită peste generaţii,pentru că acum nu se pomenesc numai morţii cunoscuţi pelinia ascendentă a unei amilii, ci întregul neam al strămoşilorcomuni, întemeietori de spiţă şi de ţară: Uitaţii, Neştiuţii, Albii,Uricii”-(I.H.Ciubotaru).

În aara momentelor estive şi rituale, vor prezenţi pecreasta acoperişului ca zeităţi avimore, în podul casei unde semai păstrează lucruri ce le-au aparţinut, pe grinda spre care va înălţat noul născut pentru a recunoscut şi binecuvîntat, înalbinele şi uturii care împodobesc văzduhul şi în orile risipi-te pe pămînt:

Din sprîncene,Sînzîiene;Din mînuţe,Flori albuţe;Din guriţă,ămîiţă...Pax aeterna armonizează blagian şi ochi, şi ori, şi buze,

şi morminte vorbind lumii Despre oameni care ies din impdoar pentru a intra în Eternitate!

Naţional şi universal în mitologia

românească a morţiioate mitologiile lumii dovedesc o uimitoare unitate destructură explicabilă e prin unitatea structurilor antropologi-ce ale imaginarului, e prin persistenţa şi ecienţa arhetipuri-lor, e printr-un sistem complex de inuenţe şi inter-relaţii pedubla coordonată a diacroniei şi sincroniei, e prin acceptareaunui centru generator care impune modele imuabile perpetu-ate prin practica ceremonialului şi ritualului, e, în sîrşit, princoincidenţa structurilor de gîndire şi a ansamblurilor sensibileprin care omul cunoaşte şi îşi explică tainele şi misterele lumiiconstruind universuri imaginare prin reciclarea experienţelorşi a materialelor pe care i le pune la dispoziţie concretul exis-

tenţial; indierent de explicaţie, oamenii au visat şi vor visa uni-tar; în plus, divinităţile şi lumile imaginate sînt hotărîte să nucontrazică sistemul de credinţe şi convingeri din care sînt nu-trite, în caz contrar riscîndu-şi propria existenţă căci oamenii

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


2828

Creaţie literară

sînt necruţători cu zeii ce nu se înscriu în orizontul de aşteptarepe care şi-l edică.

E resc deci ca şi în mitologia românească a morţii săse recunoască o sinteză naţional-universală, ără ca aceas-tă a doua componentă să dăuneze sentimentului că „soluţiaromânească”corespunde întocmai specicului etnic care îm-bracă în orme naţionale structuri cu un evi-

dent caracter universal; astel, în toate mitologiile indo-eu-ropene se edică o ierarhie a lumilor conorm căreia naştereaeste din pămînt, viaţa se desăşoară între pămînt şi cer iar post-existenţa în împărăţia cerurilor sau în cea subpămînteană; cuaceaşi persistenţă se armă convingerea în supraveţuirea com-ponentei imateriale: „Cercetările preistorice şi arheologice –scrie D. Caracostea – dau indicaţii şi paralele care arată că înrea omenească a stat să se arme viaţa dincolo de hotarele ei.Riturile de înmormîntare stau dovadă pînă azi. Iar olclorul şiistoria literară arată că părţi considerabile ale liricii dau glas ul-timei dorinţe de a persevera în orme de existenţă acceptată”;ideea se regăsea deja la Cicero, chiar dacă acesta acorda pri-

vilegiul existenţei post-mortem doar cezarilor: „Împăraţii sîntnu numai din clipa venirii lor pe lume sortiţi să domnească,dar primesc din cer toate calităţile regeşti şi o natură superi-oară. Suetul lor este dierit, avînd o altă esenţă decît restul oa-menilor; e divin, ca puterile siderale ce l-au pogorît pe pămînt.Îninte de a se lega de un trup muritor, sălăşluia în aara tru-pului într-o lume suprasensibilă, iar după o scurtă zăbavă pepămînt se întoarce din nou în serele înstelate unde va trăi veş-nic”. Romanilor nu le era străină nici imaginea păsării-suet,strîns legată de doctrina ascensiunii: „Romanii aveau şi ei cre-dinţa că după moarte suetul se ridică la cer sub orma uneipăsări. Întîlnim asemenea credinţe la nivelul cultului imperi-al şi în cele private, particulare. La Roma, de ecare dată cîndmurea un împărat era eliberat un vultur care ducea în sus su-etul cîrmuitorului”(Dan Oltean); concomitent, pasărea e unmotiv ornamental dominant în arta dacică iar Plutarh armăcu toată convingerea că”misterele lui Dionysos ne-au învăţat căsuetul se aseamănă în timpul vieţii cu o pasăre în colivie, esteindestructibil şi înzestrat cu simţire şi după moarte”, doctrinăce consonează cu mitologia tracică a suetului închis în trup caîntr-un mormînt; prounzimea şi amploarea credinţei în via-ţa de apoi precum şi rezervarea unor zile speciale dedicate su-etelor morţilor sînt moşteniri greco-romane şi dacice pe carele-a preluat cu aceeaşi semnicaţie şi creştinismul în variantasa ortodoxă şi românească, ca şi unele practici ale ritualului u-

nebru: Pliniu era convins că“natura a dispus ca omul să intre înlume cu capul şi să iasă cu picioarele”; bocetele româneşti audevenit discursuri olclorice coerente şi în măsura în care aupreluat, asimilat şi resemnicat modele ancestrale şi inuenţeale altor culturi arhaice iar cultul românesc al morţilor, menitsă instaleze suetele plecate în Lumea de dincolo şi să ereascăpe cei vii de contacte malece, s-a impus prin ritualuri care sîntorme ecace de acţiune simbolică şi rol integrator în univers,importante – ca şi la antici mai mult prin practicile repetateaproape obsesiv, eludîndu-se aptul important că, în esenţă,nu reprezintă decît naraţiuni despre ele însele, importante înmăsura în care asigură vieţii coerenţă şi sens: ”Dacă naşterea

omului – scrie R. Vulcănescu – constituie începutul unui nousistem de viaţă cosmică în ipostaza terestră, nunta constituieintegrarea acestui sistem alert al vieţii pămînteşti, iar moartea,revenirea peregrinului terestru în cosmos”. Interesant este de

constatat că transeruri de simboluri şi sensuri către culturapopulară românească nu s-au ăcut numai dinspre străvechilecivilizaţii indo-europene şi mediteraneene ci şi dinspre mariigînditori ai antichităţii greco-romane: concepţia platonicianăconorm căreia Hades nu este un loc ci o stare suetească, unMind space, se poate regăsi în următoarele versuri populare:

Drumul de la noi din sat

Pînă jos la sîntul iadEste scurt cît un ofatiar concepţia lui Epicur despre Te End o Lie („... atît cît

existăm, moartea nu este, iar cînd moartea vine, noi nu maisîntem”) pare a contrazisă de altele:

Să mai vii noaptea pe lunăSă-mi aduci oleac’ de milă;Şi să vii noaptea pe steleSă-mi aduci o mîngîiere.Această solidaritate de destin cu lumea de dincolo – via-

ţa de apoi ca prelungire rească a celei de aici – ar putea osupraveţuire a patriarhatului şi gerontocraţiei şi o trăsătură cu

specic românesc impusă prin diviziunea rituală a ceremonia-lului (cele calendaristice sînt apanajul bărbaţilor iar cele ale ci-clurilor vieţii cad în grija emeilor) şi prin prestigiul bătrîneţiica purtătoare a înţelepciunii:“Bătrîneţea e mai aproape de tai-na cea mare – observa Vasile Băncilă – interesele ei sueteştise grupează în jurul acestui apt, cel mai tulburător din toateaptele de pe lume, dacă e o bătrîneţe ce se respectă. Iar cine sepregăteşte să părăsească viaţa e şi cel mai indicat să-i înveţe peoameni despre viaţa de apoi”.

Mitologia românească a morţii nu s-a mulţumit însă doarsă înglobeze o nouă experienţă în tipare vechi ci şi-a propusşi o redenire a experienţei vieţii din perspectiva experienţeimorţii – pe două coordonate ce par antinomice dar se armoni-zează în segmentele succesive ale trăirii: receptarea lumii ca ominune repede trecătoare –

Lume, lume şi iar lume,Cin’ţi-a pus numele lumeNu ţi l-o ştiut a pune,Să-ţi pus numele oareCă tare eşti trecătoare,ca un bun al tuturor care nu aparţine nimănui –Foaie verde şi unaN-am a trăi cît lumea,Oi trăi o zi sau douăŞi voi lăsa lumea vouă

şi revaloricarea unui principiu antic (carpe diem) perce-put nu doar ca stimul de euorizare –

Bea, bea, bea, sărmană gurăCă mîine te aci ţărînă;Bea, bea, bea, sărmane gîtCă mîine te aci pămîntci şi ca mijloc de prevedere în aţa experienţei ultime:Foaie verde ca sipicaStrînge omul ca urnica,Cînd moare n-are nimica.Acest nimica păleşte însă în aţa cugetării eminesciene care

demonstrează că trece prin rigorile morţii doar cel care a avut

marele noroc de a se naşte: ”u însuţi puteai să nu te naşti, săi din numărul celor ce n-au ost niciodată (...), prin urmare aiost, eşti, vei totdeauna”.

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


2929

Creaţie literară

În dimineaţa aceea de anotimp spectral ieşeam tulbu-rat din scara imobilului în care locatarii, pe vreme rumoa-să, obişnuiau să-şi scoată visele şi amintirile de la nafalină

şi să le întindă în balcon ca să le poată vedea trecătorii.Visul cu numărul 13 încă mă chinuia vîrtos.Nu reu-şeam să mi-l scot din minte, indcă nu putusem să-l ducpînă la capăt. rebuia să ac rost de cîteva acoane de oni-ricilină orte care mă puteau ajuta să duc la bun sîrşit visulneisprăvit şi să-i desluşesc semnicaţiile absconse.

Se ăcea că eram la teatru, într-un ungher de unde nuaveam o perspectivă prea clară asupra scenei.Nici nu şti-am ce urma să se joace. În sală era o rumoare continuă. Laun moment dat se auzi gongul. Cortina se ridică şi...mă

văzui pe mine însumi pe scenă, îmbrăcat caraghios cu oaltă vîrstă, xînd publicul care aştepta să încep reprezen-taţia. Dublul meu ezita şi arăta semne de panică. Plecai de

îndată spre locul unde ştiam că stă pitit sueurul. Nu eranimeni acolo. Doar o semiobscuritate agresivă cu buze las-cive. Mă înghesuii în lăcaş şi începui, nu ştiu cum, să-i dic-tez sosiei mele monologurile şi replicile pe care cineva mile transmitea direct în minte.Cel de pe scenă se dezmeticişi începu să-şi joace rolul destul de bine. După vreo zeceminute se lăsă în sală un întuneric greu, metalic, cu mu-chii de gheaţă. Unii aprinseră brichetele, alţii deschiserăteleoanele mobile. Se auzi după aceea un straniu şi înri-coşător mieunat...

Mă trezii din vis lac de sudoare. Aveam senzaţia că niş-te gheare îmi tot înotau prin sînge şi că esoaagul e bur-duşit cu mici ghemotoace de păr de mîţă. Faţa mă ardeacumplit. Mă privii în oglindă şi observai o zgîrietură adîn-că pe alca dreaptă. Cel mai tare mă durea aptul că nu-misîrşisem visul. Îmi doream cu ardoare asta, mă obseda,mai ales că-mi inuzase sentimentul că urma să se întîmpleceva unambulesc. Spectatorii din primele staluri rămăse-seră cu eţele împietrite...

După ce am trecut de colţul blocului, am luat-o sprestrada mare, dar înainte de a ace la dreapta am simţit căpăşisem pe ceva moale ca un covor persan. Asperitatea bi-tumului dispăruse. Îndreptîndu-mi rapid privirea în jos,către picioare, văzui ăcută blat o pisică destul de mare, cuochi exofalmici, cu gura întredeschisă, băloasă, lăsănd să

se vădă dinţii sidei, bine ascuţiţi şi limbuţa roz, tumeată.O pată de sînge închegat adunase la estin cîteva muşte şiurnici ămînde. Blana mustea deja de viermi. În visceresimţeam instalîndu-se trepidant nişte goluri ciudate.Cîte-

va minute bune ochii îmi rămăseseră lipiţi de acest tablousinistru, după care mă învîrtii prin acel perimetru ca unulcare, bolnav de Alzheimer, nu ştie ce caută. Plecai cînd în-cepu să plouă torenţial. Imaginea groaznică a pisicii stri-

vite de caldarîm mi se lipise de creier ca un abţibild ceţos.Îmi văzui de drum, dar bezmeticit... Cadrul îşi schimba în-cet-încet înăţişarea. Cavalcada luminii crepusculare pu-nea împrejurimilor o aură misterioasă... În urechi mi seîngropau întruna sunete imperceptibile... reptat, îmi dă-

dui seama că acestea aduceau a mieunat, a vaiet, a tînguire, vădind parcă o durere nedenită, o durere insuportabilă,un strigăt de ajutor, agonic...

Rătacii prin ploaie ca un nebun, încercînd să reperezsursa acestor litanii diavoleşti... Înclinam să cred că vreobiată elină căzuse în una din capcanele plantate de la o

vreme de oameni pe lîngă pubele pentru prinderea cînilor vagabonzi care ăcuseră deja destule victime în rîndul po-pulaţiei. Se zvonea chiar că exista undeva un abator sub-teran, bine camuat, unde pisicile şi cîinii erau tranşaţi,iar carnea, procesată şi trimisă în caserole în ţările din lu-mea a treia. Fiindcă eram ud pînă la piele, o luai la ugăspre casă. Undeva pe o stradă paralelă se întîmplase unaccident, căci claxoanele şoerilor înverşunaţi împrăştiauo miorlăială cumplită ce ţi se inocula în organism ca un

virus. Îmi amintii deodată de E.A.Poe şi de povestirile sale,de sir A. Hitchcock, de zona crepusculară şi de povestirileS.F. ale lui R.Bradbury.

Mă oprii la prima armacie din drumul meu şi cerui

ceva împotriva alergiilor la pisici şi cîteva ole de oniricili-nă, oarte eciente în combaterea contorsionărilor onirice.Ajuns acasă, mă intrigă nespus liniştea care cucerise toatălocuinţa ca un anastezic imponderabil. După un duş er-binte, mîncai ceva în grabă şi mă bagai în pat lîngă nevas-tă-mea care torcea şi scîncea prin somn. Spunea ceva legatde o pisică. Care pisică? Noi nu aveam pisică? Să nu o dauaară că se va rătăci. Hemingway?! În cel mai rău caz va călcată de o maşină. Încercai s-o liniştesc mîngăind-o, darea delira întruna. Să am grijă de pisică, să n-o dau nimănuidupă ce ea va...

Mi se ăcu pielea de găină şi începui s-o zgălţîi. Îi ziseisă lase prostiile pe altă dată, dar ea nu se deşteptă. Parcăera sedată. Începu să icnească şi să se zbată ca un bolnav de epilepsie. Făcea spume la gură şi îi curgea sînge din nas.Nu mă puteam dumiri de ceea ce se întîmpla. După untimp îmi dădui seama de o evidenţă: decorul piesei puse înscenă la teatru semana izbitor cu interiorul camerei noas-tre. Brusc, începui să simt cum îmi ardeau pielea privirileerbinţi, de sncşi ale unor spectatori bine pitiţi prin poriipereţilor, după glasvandul imaginar, ca nişte voyeuri ce aş-teptau cuminţi, cu suetul la gură, spectacolul acuplării...Consoarta mea se zvîrcolea ca posedată de spirite male-ce. Convulsiile ei mă aruncau în braţele unor vertijuri ha-lucinante. Vrui să îi dau palme serioase ca să o eliberez din

această stare, dar un mieunat gutural, astmatic şi corosiv mă ăcu să-mi amîn intenţia.Am sărit imediat din unde-le cearşaului şi ca un lunatic, am pus mîna mecanic pecazma, am deschis uşa şi am ieşit din bloc, îndreptîndu-mă glonţ spre locul unde văzusem dimineaţă pisica aceeamoartă de care toţi trecătorii îşi ştergeau picioarele indi-erenţi. O pescuii dintr-o baltă de apă- acum era umatăca un balon-, o pusei într-un sac de gunoi menajer, dupăcare am dus-o în parcul din apropiere unde am îngropat-o.În drum spre casă, observai că trecătorii-cîţi mai erau pestradă la ora aceea înaintată-se uitau lung la mine. Eram înpielea goală şi plin de zgîrîieturi.

Acasă îmi injectai oniricilina şi îmi pusei capul pe per-

nă. Draga mea dormea adînc, iar în colţul gurii îi înoriseun zîmbet. Visul nr.13 putea reîncepe...

Mulţumesc mult!

cez FlorEScu

VISUL

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


3030

Creaţie literară

Fiecare avem un cireş al copilăriei, în care ne-am urcat ără voia mătuşii Mărioara, dar cu voia lui

Creangă, care ne păzea să nu cădem, ţinea mâinileca pe un scăunaş, ca să reuşim să ajungem la crengilemai înalte, unde cireşele păreau mai ispititoare, saune prindea în braţe când coboram.

În cartierul unde am copilărit, m-am bucurat deun asemenea cireş.

Creştea uriaş, în aţa blocului de vis-a-vis. Vara,ăcea nişte cireşe mari, de ungalben pătat cu roşu, la carerâvneau toţi copiii cartierului.

Cum aş putut eu să rezistispitei? Pentru mine însă, cire-

şul acela mai însemna şi altceva. Era ca vrejul ermecat, pecare Jack îl urca până în lumeamagică a poveştilor. Iar mieîmi plăceau la nebunie poveş-tile. La el ca tuturor copiilordin vremea aceea. răiam în

jocuri şi în poveşti, întreruptedoar de zilele de şcoală care, şiele, uneori, deveneau poveste.

Numai că mă intriga aptul

că Prâslea cel voinic a coborâtîn prăpastie repede, dar a avutnevoie de 100 de oca de carneşi de 100 de bucăţi de pâine,cu care a hrănit-o pe Zgripso-roaică pentru a-l aduce pe tâ-râmul natal, pa un drum carea durat destul de mult. Deunde a avut Prâslea carnea şipâinea? Cum arată o pădure de argint? Dacă diavolulşchiop a urat paloşul lui Greuceanu şi l-a dus Împă-

ratului, cum de l-a descoperit Greuceanu în stana depiatră şi l-a redobândit, dacă el era deja luat? DacăZmeul aruncă paloşul cale de trei conace şi acesta seînnge în poarta palatului, înseamnă că Zmeul estela o depărtare de trei conace de palat, nu? Şi atunci,cum de eciorul de împărat îl ia, îl aruncă şi mai de-parte şi îl nimereşte pe Zmeu în piept? Că, dacă îlarunca mai departe de trei conace, ar trecut pe lân-gă Zmeu, nu?

Erau multe amănunte care mă intrigau. Poveştilesunt scrise de oameni mari, asta e sigur. Iar oameniimari îşi pierduseră copilăria şi nu mai erau atenţi la

poveşti. Parcă le-ar scris doar ca să ne amăgeascăpe noi, copiii, seara, când nu vrem să adormim. Sau

adormeau ei, înaintea noastră, în timp ce le spuneauşi, scăpate din râu, poveştile o luau razna.

Şi atunci m-am gândit că trebuie să vorbesc cu celcare scrie poveştile.De la copiii din blocul „cu cireş la poartă”, am aat

că la etajul IV locuieşte o doamnă care scrie pentrucopii. Şi am hotărât în sinea mea că trebuie să o cautşi să stăm de vorbă. Să o întreb de unde vin poveş-tile. Şi unde se ascunde copilăria, când copiii devin

oameni mari.În mintea mea, toţi cei care

scriau poveşti semănau cu IonCreangă, erau buni la suet,blajini, sătoşi. El era singu-

rul care putuse să e, în ace-laşi timp, şi Om mare şi Co-pil. Sigur mi-ar răspuns laîntrebări.

Vestea că doamna carescria poveşti este proesor,m-a cam pus pe gânduri. Pro-esorii sunt severi, au o mie deochi, ca păunul Junonei, des-pre care citisem în LegendeleOlimpului. Vedeau şi ştiau tot

ce ai ăcut sau ce aveai de gândsă aci.Nu prea se mai potrivea cu

imaginea lui Creangă. Şi el u-sese învăţător, dar era altceva.Fugise la scăldat, urase cireşe,mergea cu uratul... Era, dupăcum am mai spus, singurulOm mare – Copil.

De unde să ştiu eu dacă doamna cu poveştile ă-cuse vreo năzbâtie în copilărie? Poate usese un copil

oarte cuminte, care nu ar înţeles de ce ne căţăramtoţi în cireşul din aţa blocului.Şi, cu toată rica de nenea Valerică, un el de „mă-

tuşa Mărioara” a blocului „cu cireş la poartă”, mă ur-cam pe crengile puternice cât mai sus, cu gândul săajung la ereastra poveştilor şi să văd cum este po-

vestitorul. Ceea ce, reşte, nu se putea întâmpla, dincauză că cireşul nu era atât de înalt. Şi nici nu şti-am bine prin ce ereastră priveşte copilăria doamnaproesor.

Anii au trecut şi nu mi-a mai spus nimeni undese ascunde copilăria când copiii devin oameni mari.

Am trăit alte veri, când nu-mi mai dădea voiegândul şi timpul să urc în cireşul din aţa bloculuide vis-a-vis. Până într-o vară erbinte, când, căutând

mie arhIP

Unde se ascunde copilăria...

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


3131

Creaţie literară

să-mi privesc gândurile în oglinda unui alt suet, amdescoperit în raful unei librării o carte. „Oglinzi”. Ocarte în care, parcă, mă descoperisem „închisă într-un cuvânt ”. Era oglinda pe care o căutam. Şi, citindnumele autorului, am surâs unui gând poznaş, caremă împingea cu ani în urmă să urc în cireşul cu po-

veşti: Maria Baciu.Eu încă nu publicasem nimic în volum, doar ver-suri stinghere prin reviste. Ştiam cum este să i în-chis într-un cuvânt. Ştiam că „rostirea lui m-ar îm-

plini”. Ştiam că „ Apun rumuseţi în cuvântul acesta/ ‚nainte de a-l rosti”. Îmi plăcea şi mie să „Stau lamasa mea între cuvinte” şi să „le-aşez ca piesele deşah”.

Am cumpărat cartea. A ost prima carte pe caream cumpărat-o din banii mei, din primii bani câş-tigaţi de mine. Era prin 1988, după ce terminasemliceul şi „intrasem în câmpul muncii”, ca o pedeapsăa aptului că nu intrasem la acultate. Şi cartea aceeaam citit-o seara, încet, ca pe un ritual de puricarea suetului tocmai ieşit dintr-o dezamăgire. Atunciam ştiut că legenda păsării Phoenix are un sâmburede adevăr:

„ Nu se mai poate să rămân în mine; / E-atâtaînecare în cuvânt; / Nimeni nu pleacă, / Nimeni nuvine – / A ost / Ai ost / Am ost. / Eu încă sunt.”

Am copiat poemul „Bemol” pe o oaie ormatA4 şi am aşezat-o pe masa mea de lucru, pe care aureînceput să apară şe, cărţi, caiete, aruncate toate

într-un sertar după eşecul din vară. Spre bucuria alormei, reîncepusem să învăţ, îmi mai acordasem o şan-să. Nu ştiu ce resort a declanşat acest poem în sue-tul meu de adolescent rebel, dar se pare că mi-a spusmai multe decât toate discursurile de convingere alecelor apropiaţi.

Încă nu aasem unde se ascunde copilăria celormari. Dar puteam să o cunosc pe cea care ştia răs-punsul. Doar citindu-i cărţile. De multe ori mă bă-tuse gândul să mai urc o dată în cireşul care m-ar dus la ereastra de la etajul IV, dar timpul nu mi-a

mai dat voie.Au trecut peste mine, în valuri, toate poveştile lu-mii. M-am mutat din cartierul copilăriei. Şi la pro-priu şi la gurat.

La propriu, m-am mutat atunci când am termi-nat acultatea şi „am intrat în rândul lumii”. De ce o viaţa asta un şir neîntrerupt de „intrări”? Intri înlumină când te naşti, intri la şcoală, intri prea târziuîn casă, după o zi de joacă şi eşti pedepsit, intri la a-cultate, intri „în câmpul muncii”, intri în viaţa cuiva,până când intri în uitare...

La gurat, m-am mutat din cartierul copilărieicând am publicat volumul „Sârşitul inocenţei”, alecărui versuri le-a descirat pentru suetul cititorilor,la lansarea din octombrie 2002, d-ra Maria Baciu,

cea care trimitea poveştile de la ereastra etajului IVa blocului „cu cireş la poartă”.

Era o întâlnire târzie. Nu mai puteam întrebaunde se ascunde copilăria.

Dar a ost destul ca să îmi amintesc gustul cireşe-lor mari, galbene, pătate cu un roşu straniu. Şi stri-

gătele lui nenea Valerică, şi coborârile din cireş, cu juliturile aerente din genunchi, ale căror semne lemai port şi astăzi cu mine, şi toate nedumeririle co-pilăriei cu poveşti.

Mult mai târziu, am descoperit răspunsul la în-trebarea care mi-a străbătut copilăria. Am găsit-o as-cunsă printre rânduri în „Pelerinul”, şi m-am revă-zut, copil, cu cireşe la urechi şi cu poveşti în suet.Mai ales, m-am revăzut căutând ereastra doamneicare scrie pentru copii şi am ştiut că eu sunt acela din

versurile poemului „Primăvară de copil”.„Peste noapte cad futuri/învinşi de preaplin,/iar

tu treci, neînvins,/copile,/prin ochiul meu/alune-când în cântare” .

Poate, de la ereastra de la etajul IV, deseori zâm-bea d-ra Maria Baciu privind zarva din cireş şi des-coperindu-ne pe ecare, în parte, descirându-nebucuria şi oprind-o în priviri şi în versuri. Poate şieu am ost unul dintre copiii care i-au trecut prinaţa erestrei şi am învins cursul (ne)resc al vieţii,oprind timpul la ora copilăriei.

Am mai descoperit răspunsul în „Ţara Ionuţilorpozitivi”, în „Et in Arcadia ego”, dar mai ales în ul-

timul volum, „Antologie de poezii pentru copii”, ocarte care te întâmpină cu „Bună dimineaţa, Pu !” şiîţi deschide poarta către „O lume îndrăzneaţă” , dincare ieşi cu braţele suetului încărcate de „Daruri” .Citind-o, m-am reîntors în copilărie.

Între timp, am învăţat să port măşti de cuvinteşi am încercat să evadez din cei patru pereţi ai vie-ţii. Nu am reuşit decât să public volumul „Libertateaunui condamnat la viaţă”. Despre măştile de cuvintesub care mă ascund a vorbit, la lansarea din ianuarie2010, tot d-ra Maria Baciu. A captat suetul şi răsu-

area celor prezenţi printr-o adevărată lecţie de viaţăşi de literatură.Şi tot nu am găsit puterea să o întreb unde se as-

cunde copilăria.Rareori mai am timp, acum, să trec prin cartie-

rul în care am descoperit poveştile. Acolo, nimic numai e la el ca altădată. Până şi cireşul l-au tăiat. Cire-şul copilăriei noastre. În aţa blocului a rămas un locpustiu, ca o întrebare ără răspuns.

Astăzi, când sunt doar un condamnat la viaţă,care şi-a asumat în mod (in)conştient libertatea dea scrie, încerc să mulţumesc în elul meu d-rei Ma-ria Baciu, care mi-a păstrat copilăria, cu cireşul eiermecat, închisă în stropul de chihlimbar al uneicărţi.

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


3232

Creaţie literară

Când spui Eminescu, geograc şi cultural, spuiBotoşanii, cu biserica Uspenia şi parcul care îi poartănumele, unde bustul genialului poet te întâmpină cu

o maiestate apolinică. De asemenea, spui Ipoteştii, cuMemoria- lul Ipoteşti, care însumează: casa memo-rială, bisericuţa şi cimitirul cu mormântul mamei,noul sediu pentru studii eminesciene, care include şio bibliotecă prin iniţiativa regretatului scriitor Lau-renţiu Ulici, amteatrul în aer liber, un el de agora,unde, la momente aniversare, se pun în scenă „adu-cerile-aminte”, în cadrul cărora, actori, scriitori (po-eţi, prozatori, dramaturgi, critici), declamă din operaeminesciană, bântuiţi în măsuri şi în eluri dieritede „raza şi geniul” lui, lansări de carte, concursuride creaţie literară şi premieri, dialoguri şi pasionante

dezbateri critice, prin care Eminescu revine printrenoi, cei prezenţi încă, prin văpaia nemistuită a ge-niului său, atât de inspirat asemănat, în versul Vero-nicăi – muza sa, cu „Vîrul-nalt al piramidei, ochiulmeu abia-l atinge./ Lâng-acest colos de piatră vezi tucât de mică sunt?” (poemul Lui X ). Şi acesta este unscop pentru care, venind aici, an de an, ne dăm în-tâlnire ca-ntr-un templu cu un zeu, cu acest colos alliteraturii şi culturii române, spre-a ne raporta la ri-goarea şi la cota piscului operei lui, ca la un standard,pentru a descoperi unde suntem şi, deopotrivă, unde

ar trebui s-ajungem. Alături de el, oricât de mari am, constatăm că suntem încă mici şi că trebuie să maicreştem. Poate de aceea, Eminescu şi opera sa, im-pun o anumită atitudine de cunoaştere şi recunoaş-tere obiective, de onestitate şi evlavie, numărându-ne talanţii primiţi de la Marele Stăpân şi punându-iprudent şi responsabil, cu hărnicie, în negoţ şi nici-decum, rustraţi şi inatuaţi, să deăimăm, impietândomul şi opera-i nepereche, care conştient / inconşti-ent, pe toţi condeierii, deopotrivă, ne ascinează şi neinspiră, ecare având în opera noastră, ceva din ceaa lui, ca dintr-un izvor, din care, pentru a scrie, tre-buie să te-apleci şi să bei măcar o gură. De ce, aşadar,după ce am băut, mai mult sau mai puţin, înainte dea pleca mai departe, în loc să binecuvântăm izvorul,scuipăm în el, ştiind că şi alţii, în urma noastră, vor

vrea să bea? De asemenea, când spui Ipoteşti, spui şi„Lacul codrilor albastru, încărcat cu ori de nuăr”(Lacul), nueri din ale căror corole pline cu miresme,alături de orile de tei şi de pulberea stelară, pe undei-au cutreierat înaripatele-i gînduri,(„urca luceaă-rul”), au luat tărie, vorba lui G. Călinescu, multe dinpoemele sale. Ei bine, toate acestea la un loc alcătu-

iesc ceea ce cultural,putem numi „ţara lui... Hyperi-on”. În ziua de 12 noiembrie 2009, cu trei exempla-re ale revistei „Hyperion”, editată de scriitorul Gellu

Dorian, reerend cultural la Direcţia de Cultură a jud. Botoşani, am descins, precum un pelerin la lo-curi snte, în aceste spaţii sacre ale literaturii şi cul-

turii române. O zi rece şi umedă de toamnă târzie, încare lacul (ără nueri la acea oră) voia să aţipească,legănându-şi, alene parcă, trestiile uscate iar codrulîşi legăna ramurile goale, desenând grac, parcă pecerul plumburiu portretul poetului. Doar am trecutdiscret „de-alung de maluri”. Lacul parcă aştepta tă-cut şi nostalgic o nouă primăvară, cu alţi nueri gal-beni, cu alte nunţi în codru, cu alt alai păsăresc, cualţi visători romantici uraţi de-alean şi dornici să as-culte alte mierle, presuri, pit-palac-uri etc. Am revă-zut cristelniţa, masca mortuară şi cele patru poze, dela prima, cu care „porni luceaărul” şi până la ultima

când „căzu (meteoric) din tot înaltul” în marea su-erinţei. Nu şi în cea a uitării. ârziu, am plecat caun pelerin din ţara lui... Hyperion, rostind versuridin Odă în metru antic, luând în aparatul oto câtevainstantanee, precum şi gândul de a împărtăşi altoraacest vis rumos de toamnă târzie.

Ticu Leontescu, 21 dec. 2009

Un fu îndrăgostit(Poetului Grigore Vieru – in memoriam)

Un u îndrăgostit de patrieca de mamă.Îndrăgostit de mamăca de patrie.Îndrăgostit de limba românăca de graiul mamei.Îndrăgostit de ţara de dincolo de Prutca de ograda natală interzisă.

Un u îndrăgostit de Cerca de-o eternă Patrie,

ca de-o eternă Mamă,ca de o vie un... vier,de dorul cărora a plânsşi l-a durutca de-o nevindecată rană...Acum, iată,patria i-a luat la sânu-i somnul,mama – plânsul,Cerul – visul. Până ne-om revedea cu dânsul,nouă, raţilor rămaşi,el ne-a lăsat,cântul – încântul...

Ticu Leontescu, Iaşi, 29.01.2009

Pelerin în ţara lui... Hyperion

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


3333

Creaţie literară

hţi I laşcu ***aceţi ce vreţi eu sîntsenina tăcere a apei nimeninu-mi poate lua nimicnici tinereţea nici moarteaintre talaz şi stelele xeaici sînt negociez cuîntunericul şi întindcapcane iluziei vă privescnimic nu-mi puteţi luamoartea mai ales superbăîn restaceţi ce vreţin-am ost pe de-a-ntregulal meu n-am ostniciodată al vostru

aş f vrut să fu erouacum ştiu - un poet este un om în permanentă pri-mejdie din eirămîne ceva asemeni praului din cutia de scrisori(numaidin cînd în cînd o emeie ca o stea de maretulbură această certitudine această nelinişteacceptată)mărul putred aruncat celei mai rumoase este singu-rul său rost

darcînd atît de mult am căutat cuvîntul care taie şispînzurăără de care moartea mea ar moartea lumii întregi...aş vrut să u erouun erou adevăratşi cît de rumos v-aş minţit atunci

*** vin înspre cuvinte precumun temător băiat de ţară ce

n-a ştiut decît de vite şi caiun băiat de la ţară cedin căruţă descoperă în ceaţa zorilorpe rînd şi cu luare aminteturlele bisericilor şi locuinţele săraceburjuii şi amărîtele îţeşi rmele rumos colorate şi disperareaşi cîinii goniţiiar apoipiaţa aceea în care se vînd de toate

***negre mătănii mi-s zileleîntr-un pîntec apăsător

mă simt nenăscutulcopil războinicce loveşte pe dinlăuntrucarnea propriei mame

de nu m-aş trezi

de-ar să-mi dorm somnulca o rădăcinăde nu m-ar nuntit lumeaără voia meadacă sîngele meu n-ar albie de porci pentru alţii

ghemuit cu ochii închişimă rog să se acă-ntuneric

***stă încordat în mine cuvîntul ca un arcdin care vor zbura săgeţispre trupul dimineţii

azi tac şi mîine voi tăcea şi mereupînă la rotirea altor zodiideasupra runţii noastredeasupra noastră sînt coroane de lacrimisub noi coroane de oaseîn noi coroana ravă a tăceriis-au stins demult luminile de baluripe paturi de ospeţe sîngerează ecioarenimburi deasupra pîntecelor lordin care răsar spinii unui alt tărîm

ce neguri politice se lasăpeste mîinile noastre care caută iarba

pardon!recventez pe rînd toate cuvinteleca pe tîrele unui bordel cosmictoate mă-nşeală şi eu nu potsă le zic decît să tacă să tacăsă le spun eu ce vreau să aud de la ele

dar curvele-s curve

ha!ce ericire nemaipomenită săpătrunzi într-o bună zi în pielea unuicontinent netrecut pe hărţi în timp cedomnul acela cu mină severă seobstinează să creadă că moarteae o aacere cash

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


3434

Creaţie literară

Gege uculEanu

Prin ochiulde sticlă*

Despre Anton Achiţeişi stejărelul luide la GurandaLa Guranda este-un stejărelCe ace vara bună umbră,Dar pe care-l ştie numai el,Când stă sub dânsul cu-ai luimândră.

Despre Cornelia

Ciobanu (RapsoziiBotoşanilor)Cum e-n joc şi în catrinţă,Şi badelui i-ar draguţă;De-aceea, la horă-n sat,Numai cu dânsa a jucat.

Ansamblului “RapsoziiBotoşanilor”,maestrului I. Cobâlă“Omul snţeşte locul”Maestrului i se potriveşte,Doar că scena-i la el locul,Şi el cu cântec o snţeşte.

Despre Margareta Clipau, ca orice om, eşti clipaVieţii noastre pământene,Dar artista mare, - Clipa,Va lăsa urme eterne.

Despre DanielaConduracheşi numeraţiapână la zeceDe la unu pân’ la zeceoţi ăcăii-s rumuşei,Numai unul îi întreceŞi acela este - al ei.

Despre Laura LavricUnde este o strânsură,Unde-i hora mai în toi,Hop! şi ea c-o strigătură,Cum îi obicei la noi.

Despre ConstantinLupu, dirijorul Ansamblului “Datina”Datinile străbuneNicicând nu s-or pierde,

Căci sunt pe mâini bune,După cum se vede.

Despre AngelaMoldovanşi celebra ei bundiţăŢi-ai ăcut-o tu, anume,Pentru bădiţa,Dar parcă mai mult la lumeA plăcut bundiţa.

A pus dorul pe cântar,Însă l-a pus în zadar,Căci dorul nu are măsurăCând inima şi mintea-ţi ură.

Despre Maria Murgocişi vinul de la OdobeştiInvitatul ei de eştie pierzi printre poloboace,Căci vinul de la Odobeşti,De cum îl guşti, cu ochiu-ţi ace.

Despre Elena MândrescuŞi-a ales ea mândru nume,Dar şi cu mândrie-l poartă;Când cântă cu drag la lume,Şi ia tot dragoste ca plată.

Despre Vioroica MacoveiAhtiată de cântat,Laura n-a obsevatCâ Viorica Macovei,

Calcă pe urmele ei.

Despre MatildaPascal – Cojocăriţa şidragostea ei de viaţăDacă veţi vrea să le aaţiDragostei şi horei – viţă,Nu uitaţi s-o ascultaţiCântând pe Cojocăriţa.

Despre Mina Pâslaru“Mândră oare-i norocul,Dar nu creşte în tot locul”,

Ci numai în Bucovina,Unde a crescut şi Mina.

Despre Şteania RareşL-a îndemnat pe IonelSă bea apă din izvor,

Poate va pricepe elCât de mare-i al său dor.

Când şi-a cusut iia cu ori,A dat în toată ţara sori –Pentru-a se şti că-n DumbrăveniE nuntă mare cu săteni.

Despre Petronela RusuDacă te prinzi cu ea în joc,Îţi trebuie port de sărbatoare:Să ai catrinţă şi cojocŞi opincuţe în picioare.

Despre Sofa VicoveancaNu vii din munţi, eşti înşişi munţii,Vii din eternitatea lor,Cununile din jurul runţiiSunt numai cântece de dor.

Dacă pentru supărareÎncă nu ai leac,Ascultă a ei cântare

Şi îi dai de hac.

Vocea ei amplă şi plinăE a munţilor ecou,În ea tresaltă şi s-adunăot ocul suetului său.

Despre Mioara Velicuşi hora eimoldoveneascăI-o mai arătat Catrina,

Nu i-o mai arătat,Dar ca Mioara – bat-o vina!,Nu-i alta ca ea în sat.

Despre anara dela “10 prăjini”De pe doar “vreo zece prăjini”,A ieşit aşa anară,Că şi graniţa o trece –Cântă ea acum şi-“aară”!

__________Fragment din volumul cu acelaşinume apărut la Editura AXA.

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


3535

Etnomuzicologie şi coregrafie

cse Jacot

Folclor hudeşteanHudeşti - Boto şani, 1976

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


3636


JOCURI POPULAREDIN JUDEŢUL BOTOŞANI

CuLeGeRea şi tRanSCRieRea CoReGRaFiCĂ, MiHai CHeLĂReSCu7

8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


3737


8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


3838


8/8/2019 Tara de Sus -1-2010


3939


8/8/2019 Tara de Sus -1-2010



piciorul drept (pas cu piciorul drept)piciorul stâng (pas cu piciorul stâng)

corpul şi orientarea sabraţele şi orientarea lor

uşor îndoit (îndoirea articulaţiilor genunchiului şicotului)- Pentru ridicarea piciorului în aer se oloseşte bulade aer închisă şi semnul respectiv:

piciorul drept ridicat cu genunchiul uşor îndoitpiciorul stâng ridicat cu genunchiul uşor îndoit

- Pentru bătăi în podea:bătaie în acord (se bate ără a se lăsa greutatea cor-

pului pe picior, acesta ridicându-se imediat de la sol)bătaie plină pe podea accentuată (greutatea corpu-

lui rămâne pe piciorul respectiv)pas alăturat cu piciorul drept

- Pentru suprapunerea unui segment (braţ, picior)peste un altul, se olosesc semnele:

încrucişat în aţăîncrucişat în spatepas cu piciorul drept încrucişat în aţă peste picio-

rul stângpas cu piciorul stâng în spatele piciorului drept

- Pentru jocurile de grup, ţinuta braţelor se reprezin-tă grac prin semne sugestive şi care se plasează dea-supra portativului coregrac, având valabilitate pânăla apariţia altui semn pentru ţinuta de braţe

băiat (unghiul reprezintă ata, iar deschizăturaspatele)

ata (partea concavă reprezintă aţa, iar deschi-

derea spatele)lanţ de braţe îndoitelanţ de braţe încrucişate în spate

- La jocurile de perechi se olosesc semne cu ajutorulcărora se pot rota grac ţinutele ce pot interveni încursul acestor dansuri

lateral de mână cu braţele îndoiteaţă-n aţă, cu braţul pe umărul partenerului, al-

tul prins de cel al partenerului. Băiatul are un braţ pe

ORIENTARE. DIRECŢIISchema celor opt direcţii principale

- Pentru precizarea orientării corpului se olosescsemnele:

corpul este orientat pe direcţia deplasăriicorpul este orientat opus pe direcţia deplasării (se

deplasează cu spatele)orientarea corpului ormează un unghi cu di-

recţia deplasării- Pentru a reda aptul că mişcările se execută pe loc:

mişcările se execută pe loc iar corpul este orientatcătre punctul 1

deplasarea cu aţa pe direcţiemişcările se execută pe loc, iar corpul se roteşte în

sensul indicat până la orientarea către punctul 2

încetarea deplasării

NOTAREA DURATEI MIŞCĂRIIpaşi cu durata de doimepaşi cu durata de pătrimepaşi cu durata de optimepaşi cu durata de de trei şaisprezecimiSemnul „legato” pas cu piciorul drept pe valoare

de doime, iar stângul se ridică uşor îndoit în aceeaşi

valoare de timpindică repetarea ragmentului de dans sau a mă-

surilor cuprinse între semne4x indică numărul total de execuţii ale ragmen-

tului de dans între semne (4 ori)nx indică repetarea „ad libitum” a ragmentului

de dans cuprins între semneindică repetarea ragmentului de dans cuprins

între semne, dar cu picior schimbat

SEMNE CONVENŢIONALE DE BAZĂ

Tara de Sus -1-2010

Documents

Transcript of Tara de Sus -1-2010