CENTRUL DE ANALIZ STRATEGIC I PROGNOZ „EST – VEST”
ÎN REPUBLICA MOLDOVA
MONDIALE (1914 – 1945/1947)
Consultant tiinific – Burian Alexandru, doctor habilitat în tiine
juridice, profesor universitar, consul-
tant al Institutului de Istorie, Stat i Drept al AM, preedinte al
Asociaiei pentru politic extern i colaborare
internaional, redactor-ef al revistei „Revista moldoveneasc de
drept internaional i relaii internaionale”,
în anii 1988-1990 colaborator al seciei pentru afacerile externe a
CC PCUS, în perioada 1992-1994 preedinte
a comisiei parlamentare pentru politic extern a Parlamentului RM,
între 1994-1995 viceministru de externe
al RM, în anii 1995-1997 Ambasador extraordinar i plenipoteniar al
RM în RFG.
Consultant pe problemele militare – Basalin Veaceslav, colonel,
veteran al Marelui Rzboi pentru
aprarea Patriei.
Recenzent – Sprîncean Mihai, doctor în istorie, confereniar.
Procesare computerizat – Nazaria Elena.
Redacia lingvistic a fost realizat de autor.
Monografia a fost editat cu suportul PCRM, Ambasadei Federaiei Ruse
în Republica Moldova, Centrului
de tiin i Cultur Rus în Republica Moldova, unor ageni economici din
Republica Moldova.
Exegeza în cauz reprezint o încercare de analiz
istorico-politologic a relaiilor internaionale din epoca
rzboaielor mondiale (1914 – 1945/1947). Ea a fost scris pe o vast
baz documentar i istoriografic i con-
stituie concomitent o lucrare de cercetare i un manual pentru
studenii specialitilor „relaii internaionale”,
„istorie” etc., o surs pentru specialitii din domeniul relaiilor
internaionale i profesorii de istorie din institu-
iile preuniversitare i pentru toi cei ce se intereseaz de
problemele relaiilor internaionale.
Refleciile asupra lucrrii pot fi expediate pe adresa:
[email protected]
ISBN
Partea I. Apariia i evoluia sistemului de relaii internaionale
Versailles-Washington.............................10
Tema Nr. 1. Bilanul primului rzboi
mondial…………………………………....………………………..10
1. Revoluia din Octombrie i ieirea Rusiei din
rzboi.................................................................................10
2. Coaliiile beligerante la începutul anului 1918. „Cele 14 puncte”
ale lui W. Wilson................................16
3. Înfrângerea Germaniei i aliailor ei. Armistiiul de la
Compiègne...........................................................19
4. Bilanul
rzboiului......................................................................................................................................20
Tema Nr. 2. Crearea sistemului de relaii internaionale Versailles -
Washington (1918 – 1922)................21
1. Situaia internaional i planurile învingtorilor în ajunul
Conferinei de pace de la Paris......................21
2. Începutul lucrrilor Conferinei de pace i confruntarea
intereselor rilor învingtoare.
Crearea Ligii
Naiunilor..................................................................................................................................24
4. Semnarea tratatelor de pace cu rile aliate
Germaniei..............................................................................35
5. Sistemul de la Versailles i contradiciile
lui..............................................................................................36
6. Conferina de la
Washington......................................................................................................................38
Tema Nr. 3. „Problema rus” în relaiile internaionale din 1918 –
1920.....................................................45
1. Începutul interveniei militare strine i izolarea diplomatic a
Rusiei sovietice......................................45
2. Conferina de pace de la Paris – stat major al interveniei
antisovietice....................................................48
3. Sprijinul occidental acordat contrarevoluiei ruse i continuarea
luptei cu Puterea sovietic
în anii
1919-1920............................................................................................................................................53
4. Rzboiul
sovieto-polonez...........................................................................................................................55
Tema Nr. 4. Evoluia situaiei internaionale în anii
’20...............................................................................61
1. Dou tendine în lumea capitalist fa de Rusia sovietic dup
terminarea interveniei..........................61
2. Relaiile dintre statele occidentale i Germania învins în anii
1920-1921................................................64
3. Conferinele de la Genova i
Haaga...........................................................................................................67
4. Recunoaterea diplomatic a
URSS...........................................................................................................75
5. Planul
Dawes..............................................................................................................................................78
6. Locarno i problema „revizuirii panice” a tratatului de la
Versailles în anii 1925-1927..........................81
7. Soluionarea definitiv a problemei
reparaiilor.........................................................................................84
Tema Nr. 5. Dezvoltarea relaiilor internaionale în prima jumtate a
anilor ’30 i începutul
pregtirii celui de-Al doilea rzboi
mondial........................................................................................................87
1. Apariia focarului de rzboi în Extremul Orient i politica extern
a marilor puteri
în anii
1931-1933.................................................................................................................................................87
2. Apariia principalului focar al rzboiului
mondial.....................................................................................91
3. Lupta pentru crearea sistemului de securitate colectiv în anii
1933-1935…………..…………………..94
4. Aciunile agresive ale Italiei i
Germaniei................................................................................................101
5. Intervenia italo-german în Spania i politica de neamestec a
puterilor occidentale……….………….105
6. Extinderea expansiunii nipone în
China...................................................................................................110
7. „Axa” Berlin – Roma –
Tokyo.................................................................................................................111
Tema Nr. 6. Agravarea relaiilor internaionale în anii 1938-1939 i
criza politic
din ajunul
rzboiului..........................................................................................................................................114
2. „Anschlusul” Austriei……………………………………………………….…………………………..116
4. Evoluia situaiei din Europa în primele luni ale anului
1939..................................................................131
5. Negocierile anglo-franco-sovietice din primvara-vara anului
1939.......................................................136
6. Pactul sovieto-german de la 23 august
1939............................................................................................152
4
Tema Nr. 8. Doctrinele militare ale principalelor state ale lumii
în perioada interbelic
(1918-1939)......................................................................................................................................234
1. Scopurile politicii militare i doctrina militar ale Germaniei
naziste.....................................................234 2.
Doctrinele militare ale Italiei fasciste i Japoniei
militariste....................................................................240
3. Doctrinele i politica militar a statelor
occidentale.................................................................................242
4. Concepia militar i practica construciei forelor armate sovietice
în anii 1918 – 1941.
Esena politicii militare a
URSS........................................................................................................................247
Partea II. Operaiunile militare în anii celui de-Al doilea rzboi
mondial..................................................253
Tema Nr. 9. Începutul celui de-Al doilea rzboi mondial i ocuparea
Europei Occidentale de ctre statele
fasciste.......................................................................................................................................253
1. Nvlirea Germaniei fasciste asupra Poloniei. „Rzboiul
straniu”..........................................................253
2. Campania din
Vest....................................................................................................................................262
3. Btlia pentru
Anglia................................................................................................................................270
1. Planurile antiumane ale
nazitilor.............................................................................................................276
2. Despre „teoria” pregtirii URSS de rzboi contra Germaniei în
1941.....................................................282 3.
Începutul Marelui rzboi pentru Aprarea
Patriei....................................................................................310
4. Btlia de lâng
Moscova.........................................................................................................................325
5. Nvlirea Japoniei asupra
SUA................................................................................................................339
1. Rolul României în rzboiul antisovietic în prima lui etap (1941 –
noiembrie 1942).............................343 2. Unii autori
moldoveni i români despre caracterul „de eliberare” al rzboiului
României
împotriva URSS i despre politica autoritilor române pe teritoriul
ocupat.....................................................348 3.
Genocidul populaiei panice pe teritoriile moldoveneti i ucrainene
ocupate de
România
fascist................................................................................................................................................354
4. Personalitatea lui Ion Antonescu i caracterul dictaturii lui.
Interpretrile exterminrii
Tema Nr. 12. Cotitura radical în mersul celui de-Al doilea rzboi
mondial.............................................387 1. Lupta
coaliiilor beligerante în primvara-toamna anului
1942...............................................................387
2. Distrugerea wehrmachtului i a aliailor lui pe flancul de sud al
frontului sovieto-german.....................393 3. Evoluia
evenimentelor pe frontul sovieto-german în perioada dintre cele dou
mari btlii:
februarie-iunie
1943...........................................................................................................................................406
4. Btlia de la
Kursk....................................................................................................................................409
Partea III. Evoluia relaiilor internaionale în anii
rzboiului....................................................................455
Tema Nr. 14. Relaiile politice dintre marile puteri în perioada
anilor 1939 - 1941….…………...……...455 1. Relaiile anglo-americane,
esena i importana lor pentru victoria asupra lui
Hitler..............................455 2. Relaiile sovieto-germane
în perioada 1 septembrie 1939 – 22 iunie
1941..............................................460 3.
Soluionarea definitiv a problemei
basarabene.......................................................................................464
4. Misiunea lui
Hess.....................................................................................................................................481
5. Relaiile URSS i Japoniei în etapa iniial a
rzboiului..........................................................................482
6. Relaiile americano-nipone i pregtirea Japoniei militariste
pentru o nou agresiune în zona
Oceanului
Pacific...............................................................................................................................................483
5
1. Relaiile dintre puterile fasciste în perioada de pân la
Stalingrad...........................................................488
2. Diplomaia Germaniei hitleriste i a sateliilor ei dup
înfrângerile grele, suferite pe
toate
fronturile....................................................................................................................................................495
Tema Nr. 16. Activitatea diplomatic a statelor antifasciste în anii
1941 – 1945……….………………..501
1. Constituirea Coaliiei
antihitleriste...........................................................................................................501
2. Ajutorul aliailor occidentali URSS în cadrul programului
Lend-Lease..................................................514
3. Relaiile reciproce dintre aliai din perioada de pân la prima
întâlnire a „Celor trei mari”
(vara – toamna anului
1943)…………………………………………...…………………………………...…518
4. Conferina de la Teheran i importana ei
istoric………………………………………………………520
5. Între Teheran i
Ialta.................................................................................................................................523
7. Conferina din
Crimeea.............................................................................................................................530
8. Între Ialta i
Potsdam................................................................................................................................537
9. Conferina istoric de la Berlin i importana ei
mondial……………………...………………………541
Tema Nr. 17. Problema deschiderii Celui de-al doilea
Front......................................................................543
1. Problema declanrii operaiunilor militare de proporii contra lui
Hitler în Europa Occidental
în anii 1941 – 1942…………………………………………………………………………………………….543
2. Necesitatea Celui de-al doilea Front dup începutul cotiturii
radicale în mersul rzboiului....................561
Tema Nr. 18. Examinarea problemei poloneze în cadrul coaliiei
antihitleriste i soluionarea
ei
definitiv........................................................................................................................................................570
2. Evenimentele poloneze din anul
1944......................................................................................................574
3. Restabilirea Poloniei independente i recunoaterea ei
internaional.....................................................583
Tema Nr. 19. Problema german în anii celui de-Al doilea rzboi
mondial…………………….………..587
Tema Nr. 20. Goana înarmrii atomice în anii rzboiului i consecinele
ei..............................................591
Încheiere: Bilanul celui de-Al doilea rzboi
mondial.................................................................................597
Post scriptum: Noul raport de fore dup terminarea rzboiului i
începutul confruntrii
sovieto-americane..............................................................................................................................................602
Lista
abrevierilor........................................................................................................................................611
6
Lucrarea este consacrat memoriei veteranilor celui de-Al doilea
rzboi mondial care au luptat cu fascis-
mul. Strbunicii copiilor mei (trei în rândurile armatei, iar altul
fiind legat cu ilegalitatea antifascist) i unchiul
meu (în rândurile diviziei Tudor Vladimirescu) au fost printre
acetia, fiind printre cei aproape 400 de mii de
originari din Moldova mobilizai în Armata Roie. Cel puin patru din
fraii lor nu s-au mai întors de pe front.
PREFA
Studiul în cauz reprezint o încercare de analiz
istorico-politologic a relaiilor internaionale din epoca
rzboaielor mondiale (1917/1918 – 1945). El a fost scris pe o vast
baz documentar i istoriografic, fiind
folosite multiple izvoare de limb rus i român pe aceast
problematic. Examinând evenimentele, autorul s-
a bazat în primul rând pe documentele publicate ale epocii
respective i pe memoriile, cuvântrile i alte lucrri
ale politicienilor i diplomailor, care au luat nemijlocit parte la
viaa politic internaional. De asemenea,
examinând i analizând evenimentele, am studiat lucrrile tiinifice
ale savanilor sovietici, rui, englezi,
germani, italieni, nord-americani, niponi, cehoslovaci, români,
unguri, polonezi, finlandezi, francezi, bulgari,
unguri, israeliteni, ucraineni, belorui, olandezi i, bineîneles,
moldoveni.
Noi nu ne-am pus drept scop examinarea i reflectarea tuturor
evenimentelor ce s-au produs în cadrul relai-
ilor internaionale din perioada nominalizat, ci numai a celor, dup
prerea noastr, mai importante, în care au
fost direct antrenate marile puteri. Îns ele au fost hotrâtoare în
evoluia situaiei internaionale.
Drept suport metodologic al lucrrii ne-a servit concepia
materialist a istoriei, iar principiul cel mai
important în procesul de studiu l-a constituit cel
materialist-dialectic. Totodat în concluziile noastre ne-am
strduit în msura posibilitilor i subiectivismului propriu s
respectm principiul obiectivismului istoric, al
istorismului i s ne cluzim de valorile general-umane. În context
noi ne-am permis s ne exprimm deschis
simpatiile fa de forele iubitoare de pace i s-i acuzm pe acei, care
tindeau s declaneze un nou rzboi
mondial i pe susintorii acestora. Nici despre un rzboi nu s-a minit
atâta cât despre cel de-Al doilea rzboi
mondial, deoarece de bilanul lui au rmas nesatisfcui nici germanii
învini, nici aliaii occidentali.
Examinând politica extern a marilor puteri, autorul face aceasta nu
de pe poziiile moralizrii dearte, ci
din punctul de vedere al pragmatismului, realismului politic i
intereselor naionale ale popoarelor lumii i, în
primul rând, ale naiunilor mari. El ajunge la concluzia c o politic
realist, ce ine cont de interesele naionale
adevrate ale popoarelor, de necesitatea pstrrii pcii în lume,
respectrii suveranitii i independenei statale
ale tuturor rilor, a colaborrii internaionale este o politic moral
i onest. i invers, încercrile elitelor
unor state de a destabiliza pacea, de a-i realiza scopurile lor
egoiste din contul altor state, sunt nu numai
amorale, dar i ireale, i, respectiv, antinaionale. Astfel de
încercri duc la rzboaie i la unirea tuturor forelor
sntoase ale planetei contra agresorilor. Aceste tentative sunt
îndreptate nu numai împotriva altor popoare, dar
i contra intereselor vitale ale popoarelor statelor
perturbatoare.
Exegeza dat este prima de felul acesta în limba moldoveneasc/român.
În limba rus au fost publicate
mai multe lucrri cu caracter general ce in de istoria relaiilor
internaionale. Îns ele sunt în mare msur
învechite conceptual (ultima ediie este din anul 1986) i totodat
autorii lor n-au avut posibilitatea s ia
cunotin de multe documente i lucrri tiinifice ale cercettorilor
occidentali care au vzut lumina tiparului
în spaiul postsovietic la intersecia secolelor XX – XXI. Totodat,
lucrarea în cauz se deosebete de altele
prin faptul c ea nu se limiteaz la examinarea i analiza
evenimentelor i faptelor ce au avut loc, dar încearc
s examineze i variantele de alternativ ale evenimentelor derulate,
s modeleze unele situaii. Aceasta poate
servi în calitate de exemplu/model pentru analiza evenimentelor din
zilele noastre i pentru modelarea celor
mai probabile variante ale situaiei internaionale din viitorul
apropiat i relativ mai îndeprtat.
Travaliul respectiv constituie concomitent o surs de cercetare i un
curs de prelegeri pentru studenii
specialitilor „relaii internaionale”, „istorie” etc., dar i pentru
specialitii din domeniul relaiilor internaio-
nale i profesorii de istorie din instituiile preuniversitare i
pentru toi cei ce se intereseaz de problemele rela-
iilor internaionale. Autorul nu pretinde la adevrul absolut, ci
doar îi expune viziunea proprie asupra eveni-
mentelor, admiând c ea poate fi în unele cazuri subiectiv. Plus la
aceasta, înelegând c tiina istoric i cea
politic sunt în permanent dezvoltare, lucrarea dat peste un anumit
timp va necesita o completare i posibil i
o revizuire parial.
7
ÎN LOC DE INTRODUCERE: PRIMUL RZBOI MONDIAL Cauzele rzboiului. La
finele sec. al XIX-lea se produc importante modificri în raportul
de fore dintre
marile puteri. Germania, care a devenit cea mai dezvoltat ar din
Europa din punct de vedere industrial,
strâmtoreaz de pe pieele internaionale alte state, în primul rând
pe Anglia, care erau cointeresate în slbirea
puterii statului german, vzând în el un concurent economic
periculos. Scopul lor putea fi realizat numai în
urma unei confruntri violente. Cea mai înverunat concuren s-a
desfurat între Anglia i Germania care
erau cele mai mari puteri industriale europene. Neînelegeri s-au
iscat i între Frana i Germania, Rusia i
Germania, Rusia i Austro-Ungaria, Frana i Italia, Rusia i
Turcia.
Marile puteri continentale se grupeaz dup principiul de interese,
formând dou coaliii politico-militare
antagoniste. Astfel, în anii 1879-1882 Germania, Austro-Ungaria,
Italia constituie Tripla Alian, iar în 1893-
1904-1907 Rusia, Frana i Marea Britanie creeaz Antanta.
Ambele blocuri, prin diferite promisiuni, cutau s atrag de partea
lor alte state nealiniate, ceea ce a
agravat i mai mult situaia internaional i a creat pericolul
declanrii unui rzboi european. Pentru prima
dat el a devenit real în anii 1912-1913, în perioada celor dou
rzboaie balcanice. În Europa s-a dezlnuit o
înverunat curs a înarmrilor, prima finisându-i pregtirile de rzboi
Germania, care dorea ca el s înceap
cât mai curând, pentru a profita de superioritatea sa militar
vremelnic. Germanii înelegeau c resursele lor
economice, naturale i umane limitate, în comparaie cu cele ale
Antantei, nu le vor permite s obin victorie
într-un rzboi de lung durat, cu atât mai mult pe dou fronturi. De
aceea intenionau s-i distrug pe rivalii
lor principali pe rând, unul câte unul. Comandamentul german a
elaborat concepia „rzboiului fulger”, în baza
ei fiind întocmite planuri concrete.
Planurile militare ale prilor beligerante. Pregtirea forelor armate
de rzboi se înfptuia sub influena
concepiilor teoretice despre posibilitatea nimicirii complete a
inamicului într-o singur btlie general.
Deoarece statele majore ale armatelor presupuneau un rzboi de scurt
durat, mobilizarea economiei rii
pentru necesitile frontului nu putea fi prevzut. Majoritatea
planurilor militare se bazau pe-o concepie
greit privind posibilitatea obinerii unei victorii decisive într-un
termen scurt. Fora de rezisten a armatei
inamicului, prezena la el a unor mari contingente de rezerv bine
pregtite, potenialul lui economic i moral
nu erau luate în calcul, ceea ce le atribuia multor planuri
strategice un elementar aventurism. Caracteristic e i
faptul c, fiind membru al unei coaliii militare, fiecare ar avea
propriul plan strategic, care reflecta interesele
ei proprii de cotropire. Ca rezultat, puterile aliate tindeau s se
eschiveze de la onorarea obligaiunilor de aliat.
Planul strategic al Germaniei era cunoscut ca „planul Schlieffen”.
Ideea lui central consta în aplicarea
fulgertoare a unor lovituri de oc iniial Franei, apoi Rusiei, ca
astfel s obin o victorie rapid, evitând rz-
boiul pe dou fronturi. Pentru realizarea acestei intenii se
preconiza concentrarea eforturilor principale (7 ar-
mate de infanterie) contra Franei. Gruparea de oc (5 armate),
desfurat pe flancul drept, trebuia s loveasc
prin surprindere, înaintând prin teritoriul Belgiei neutre în
flancul i spatele armatei franceze i s-i organizeze
acesteia nite „Canne grandioase”. Distrugerea armatei franceze era
prevzut dintr-o singur operaiune.
Considernd c Rusia nu va fi capabil s realizeze la timp
mobilizarea, planul german prevedea aprarea
Prusiei Orientale în prima perioad a rzboiului cu forele unei
singure armate. Dup zdrobirea Franei se
preconiza o regrupare rapid a tuturor forelor spre Est i, împreun
cu Austro-Ungaria, înfrângerea armatei
ruse. Zdrobirea Franei i Rusiei erau prevzute în timp de 2-3 luni.
Planul german se baza pe ipoteza greit
c în timpul ofensivei trupelor germane în Frana, Germania va izbuti
s evite operaiunile active în Rsrit.
Plus la aceasta, erau supraapreciate forele proprii i subapreciate
cele ale inamicului: zdrobirea fulgertoare a
forelor superioare ale Antantei era una ireal. Cu toate acestea din
punct de vedere strategic i operativ
„Planul Schlieffen” avea un ir de momente pozitive: determinarea
sigur a direciei loviturii principale;
crearea unei superioriti de fore în direcia hotrâtoare; aprecierea
just a rolului iniiativei strategice i
factorului surprinderii; tendina spre aciuni active i decisive. Îns
în ansamblu el s-a dovedit unul
neîntemeiat, dac nu aventurist.
Planul strategic austro-ungar era un apendice al celui german.
Conform lui, Austro-Ungaria, atâta timp cât
armata german lupta în Vest, trebuia s se apere în Est, iar apoi,
împreun cu aliatul su, s loveasc Rusia i
s finiseze victorios rzboiul.
Planul rusesc de rzboi era unul de ofensiv i prevedea aciuni active
concomitent contra Austro-Ungariei
i Germaniei. Lovitura principal trebuia dat Austro-Ungariei,
înconjurând i nimicind forele ei principale în
Galiia, fapt care va crea condiii prielnice pentru efectuarea unei
ofensive împotriva Budapestei i Vienei. Alt
grupare trebuia s invadeze Prusia Oriental, s ias spre gurile
Vistulei i s creeze un pericol real pentru ra-
ioanele centrale ale Germaniei. Îns acest plan de-a înainta
concomitent în dou direcii strategice nu corespun-
dea posibilitilor militare i economice ale rii. Ba mai mult,
guvernul arist s-a obligat s înceap ofensiva în
cea de-a 16-cea – 19-cea zi din momentul inaugural al mobilizrii,
pe când pentru realizarea ei i desfurarea
strategic a armatei era nevoie de dou luni. În atare condiii armata
rus trebuia s rezolve anume sarcini de
lupt neavând superioritate în fore i mijloace asupra inamicului.
Astfel, i planul rus într-o mare msur era
unul aventurist.
8
Planul francez purta un caracter pasiv, de ateptare. Iniiativa
strategic era cedat inamicului. Trecerea ar-
matei franceze la ofensiv era prevzut doar dup ce ruii vor sustrage
asupra lor forele principale ale Ger-
maniei. Planul strategic al Angliei avea drept scop pstrarea
dominaiei maritime engleze. Pentru aciunile pe
uscat se prevedea de îndreptat în Frana o armat expediional (7
divizii). Se întrevedea foarte clar tendina
Marii Britanii de-a transfera povara principal a rzboiului pe
umerii aliailor i de-a distruge concurentul su
principal – Germania – cu mâinile altora.
Astfel, planurile marilor puteri militau pentru un rzboi de scurt
durat, fapt care a condiionat desfura-
rea armatelor lor (cu excepia celei franceze) într-un singur ealon
strategic. Un aa aranjament nu corespundea
nici pe departe sarcinilor de perspectiv i trebuia s conduc la o
stingere rapid a operaiunii de ofensiv.
Tendina de-a obine victorie într-o btlie general numai cu ajutorul
armatelor mobilizate i rezervelor
pregtite, demonstreaz neînelegerea caracterului viitorului rzboi de
ctre conductorii militari i politici din
acel timp.
Începutul conflagraiei. În calitate de motiv al declanrii rzboiului
a servit asasinarea motenitorului
tronului Austro-Ungariei, arhiducelui Franz Ferdinand, la Saraievo
în ziua de 28 iunie 1914. De acest fapt a fost
învinuit Serbia, aliata Rusiei, creia la 28 iulie Austro-Ungaria
i-a declarat rzboi. În Rusia a fost anunat mo-
bilizarea rezervitilor, ceea ce a determinat Germania s-i declare
la 1 august 1914 rzboi, iar la 3 august Fran-
ei. Pentru a ataca Frana, armata german invadeaz Belgia neutr. La 4
august Anglia, sub motiv de aprare a
neutralitii Belgiei, declar rzboi Germaniei. În curând rzboiul
european se transform într-unul mondial.
De partea Antantei se situeaz dominioanele britanice (Australia,
Noua Zeeland, Canada, Uniunea Sud-Afri-
can) i Japonia, iar de partea Germaniei i Austro-Ungariei – Turcia.
În conflict au fost antrenate de asemenea
i coloniile britanice. În total în conflagraia mondial au fost
atrase 33 de state (împreun cu dominioanele
britanice i India) cu o populaie de 1,5 mlrd de oameni sau 3/4 din
populaia planetei. Teatrul principal al
operaiunilor se desfoar îns pe teritoriul european.
Rzboiul, declanat de Germania, a fost pregtit i de cercurile
monopoliste ale altor mari puteri, anume aces-
tea fiind cele mai cointeresate în continuarea lui. Dup venirea lui
F.D. Roosevelt la putere, în 1933, congresul
american a creat o comisie special pentru examinarea cauzelor
intrrii SUA în rzboi. Concluziile erau ocan-
te – vina pentru implicarea în rzboi o purtau marile corporaii,
care s-au îmbogit colosal de pe urma lui.
Pentru Serbia i Belgia rzboiul purta un caracter de aprare.
Tratativele guvernului român cu Antanta. Dup începutul rzboiului,
prile beligerante s-au strduit s-i
atrag de partea lor pe cei neutri, folosind o reea întreag de
mijloace, începând cu promisiunile ademenitoare
urmând cu presiunile brutale. Dup intrarea în rzboi a Italiei i
Bulgariei, în 1915, România a devenit obiectul
solicitrilor celor mai presante din partea celor dou coaliii.
Puterile centrale îi ddeau seama c în cel mai
fericit caz pentru ele România va rmâne neutr. Antanta,
bucurându-se de progres statornic la Bucureti, voia
s grbeasc intrarea României în rzboi pentru a slbi presiunea german
pe frontul din Frana. Premierul ro-
mân I. Brtianu r a negociat aproape doi ani, în secret, cu
reprezentanii Antantei condiiile cele mai convenabi-
le pentru intrarea armatei române în aciune i pentru a gsi
modalitatea cea mai favorabil intereselor Româ-
niei a tratatului de alian cu Antanta. Fa de manevrele i
tergiversrile lui Brtianu, Antanta îi va pierde
rbdarea, în vara anului 1916, punând România astfel în faa
alternativei: „acum sau niciodat”. Ezitrile i os-
cilaiile elitei româneti referitor la orientarea geopolitic a
României sunt bine simite în discuia lui C. Stere
cu I.G. Duca datând din 15 mai 1915: „Rusia nu poate fi decât btut,
armatele arului, care acuma se retrag,
nu vor fi niciodat în stare s se reorganizeze... Rusia nu ne va da
Transilvania, Rusia vrea Strâmtorile, va trece
peste trupul nostru ca s le obin. Aliana cu dânii nu ne va duce
decât la sclavie. Trebuie s fie cineva orb,
incapabil, nu om politic, ca s nu îneleag, ca s nu vad un lucru
atât de sigur, de limpede... Voi transformai
[statul independent] într-o gubernie ruseasc. N-au s fie destule
blesteme ca s pedepseasc în vecii vecilor
crima ce o pregtii azi împotriva românismului” 1 .
Brtianu a semnat la 4/17 august 1916 tratatul de alian cu Antanta,
însoit de-o convenie militar. Româ-
nia se angaja s intre în rzboi împotriva Austro-Ungariei, iar
Antanta îi recunotea dreptul de-a alipi teritoriile
româneti din Austro-Ungaria. Aliaii se angajau s declaneze, cu opt
zile înainte de intrarea României în
rzboi, o ofensiv pentru a înlesni viitoarele aciuni ale armatei
române în Transilvania. Rusia urma s trimit
trei divizii; România urma s primeasc, prin Rusia, zilnic, câte 300
t de muniie i materiale de rzboi.
Intrarea României în rzboi. Îns în pregtirea armatei române pentru
rzboi Brtianu a comis mari erori.
Evaluând eronat viitoarea campanie, el îi spunea generalului
Averescu în 1915 c eliberarea Transilvaniei se va
desfura în 15 zile! Aprovizionarea armatei a dat natere unui boom
afacerist, în care delapidarea banilor publici
i hoia au atins proporii considerabile. Guvernul liberal a angajat
România în rzboi cu o armat nepregtit,
subevaluând capacitatea de ripost a adversarului i întemeindu-i
planurile de lupt pe promisiunile aliailor.
Corupia i dezordinea din anii neutralitii i-au spus cuvântul la
declanarea operaiunilor militare, haosul
r Nota redactorului tiinific: Ion I.C. Brtianu (20 august 1864 – 24
noiembrie 1927), om politic, inginer, prim- ministru al României,
preedinte al Partidului Naional Liberal, membru de onoare al
Academiei Române. 1 Constantiniu Fl. O istorie sincer a poporului
român. Bucureti, 1997. P. 273
cptând, în anumite segmente ale articulaiilor militare i civile,
dimensiuni uriae. Generalul Berbelot, eful
misiunii militare franceze, a sintetizat corect situaia real, când
a spus c eram „admirabil de dezordonai” 2 .
Foarte drastic aprecia clasa politic româneasc a vremii Octavian
Goga, numindu-i pe reprezentanii ei „sec-
turi”, „politicienii ordinari”, „hoi improvizai la drumul mare”,
„contrabanditi” 3 .
Începutul campaniei a fost destul de promitor pentru armata român.
Unitile române au intrat în Transil-
vania într-o atmosfer de entuziasm. Ocuparea Braovului (16/29
august) a fost punctul culminant al ofensivei
din Transilvania. Îns în curând bucuria i încrederea victoriei din
Transilvania au fost spulberate de ruinoasa
înfrângere de la Tertucaia (24 august / 6 septembrie). Incompetena
i laitatea comandanilor au fcut ca
trupele române s fie încercuite i anihilate (160 ofieri i 6000
soldai mori i rnii, fa de 480 ofieri i
28000 soldai prizonieri i 5500 militari scpai din
încercuire).
Dup o rezisten la trectori, forele Puterilor Centrale au izbutit s
ptrund pe valea Jiului, au ocupat
Oltenia i au ptruns apoi în Muntenia (11/24 noiembrie). Cu o zi
înainte forele germano-bulgare au trecut
Dunrea. Situaia României a devenit una critic. Autoritile au prsit
capitala, în care trupele Puterilor
Centrale au intrat la 23 noiembrie / 6 decembrie.
Moldova în anii Primului rzboi mondial. Dup intrarea României în
rzboi i înfrângerea fulgertoare a
armatei ei, Basarabia devine o regiune din apropierea nemijlocit a
frontului. Acest lucru s-a rsfrânt negativ
asupra economiei ei i nivelului de via al populaiei. Practic de dou
ori s-a micorat numrul întreprinderilor
industriale. Una din particularitile dezvoltrii economice a
inutului din anii rzboiului a fost construcia
accelerat a cilor ferate, generat de necesitile rzboiului.
Încontinuu scdea salariul real al muncitorilor i
drept rezultat nivelul de via a sczut de 3-4 ori.
Negativ s-a rsfrânt desfurarea rzboiului i asupra agriculturii
Moldovei. Din cauza mobilizrii în
armat i la construcia fortificaiilor a populaiei brbteti apte de
munc i din cea a ruinei economice, for-
ele productive ale acestei ramuri principale au fost subminate.
Ctre luna aprilie 1916 au fost mobilizai în
armat 250 mii de oameni, iar peste un an în armat erau deja peste
300 mii de basarabeni. Rechiziiile
continui de animale pentru necesitile frontului au pricinuit
scderea brusc a forei de traciune, s-a micorat
i numrul mainilor agricole care i mai înainte erau puine. Toate
acestea au generat degradarea agriculturii,
ceea ce s-a manifestat prin reducerea în anii de rzboi a
terenurilor însmânate cu 19% i a colectrilor de
grunoase cu 27%. A crescut în schimb presiunea fiscal asupra
rnimii. În afar de aceasta ranii erau
permanent mobilizai la îndeplinirea lucrrilor de reparaie a
drumurilor i sparea traneelor.
Cu alte cuvinte, rzboiul a dus populaia inutului, precum i a
întregii Europe, în pragul supravieuirii.
2 Ibid. P. 276.
PARTEA I. APARIIA I EVOLUIA SISTEMULUI DE RELAII INTERNAIONALE
VERSAILLES-WASHINGTON
Noi am plecat cu convingerea c tratatele, pe care le-am impus
dumanilor notri, erau inechitabile i
iraionale.
1. Revoluia din Octombrie i ieirea Rusiei din rzboi
La 7 noiembrie (25 octombrie) 1917 la Petrograd a învins rscoala
armat, i puterea de stat în Rusia au
acaparat-o bolevicii 1 . Aceasta a pus începutul unei ere
principial noi în istoria universal i a constituit
începutul scindrii lumii în dou sisteme.
Decretul despre pace. Sarcina principal a noii puteri în domeniul
politicii externe era „încetarea
rzboiului imperialist”, încheierea unei pci generale democratice,
fr anexiuni i contribuii. La 8 noiembrie
(26 octombrie) 1917 Congresul al II-lea al Sovietelor a adoptat
Decretul leninist despre pace – document de
program al diplomaiei sovietice 2 . În el pentru prima dat au fost
expuse bazele politicii coexistenei panice a
statelor cu orânduire social diferit. Puterea nou-nscut propunea
tuturor popoarelor i guvernelor naiunilor
beligerante încheierea imediat a pcii democratice – fr anexiuni i
contribuii. Se proclama refuzul deplin
de la orice forme de agresiune, principiul autodeterminrii
naiunilor 3 , acuzarea colonialismului, cerina egali-
tii popoarelor mari i mici.
De la tribuna Congresului al II-lea al Sovietelor s-a menionat c
Guvernul sovietic nu consider propune-
rile sale drept ultimative. El este de acord s discute orice alte
condiii ale pcii i insist asupra prezentrii lor
imediate, asupra claritii lor absolute i excluderii diplomaiei
secrete în timpul examinrii lor. Decretul
despre pace propunea încheierea armistiiului minimum pentru trei
luni, dând astfel posibilitate tuturor rilor
de-a se pregti pentru tratativele de pace.
Fcând apel de-a se dezice de orice anexiuni, Decretul leninist
despre pace nu presupunea încheierea unei
înelegeri referitor la respectarea status-quo-ului internaional.
Dimpotriv, însi definiia „anexiunilor” ce se
coninea în el îi atribuia un caracter clar i absolut corespunztor
principiului autodeterminrii popoarelor: „În
cazul când o naiune se menine în hotarele statului dat prin violen,
dac... nu i se ofer dreptul prin vot liber,
cu evacuarea absolut a trupelor naiunii anexatoare sau în genere
mai puternice, s hotrasc fr cea mai
mic constrângere problema privind formele existenei statale ale
acestei naiuni, atunci aceasta constituie o
anexiune, deci cotropire i violen”. Decretul stipula c principiul
autodeterminrii trebuie s fie egal atribuit
„indiferent... de faptul dac aceast naiune triete în Europa sau în
ri îndeprtate de peste ocean” 4 .
Radioul i presa au rspândit foarte repede coninutul lui în toat
lumea. Acest document a devenit cel mai
popular în rândurile oamenilor muncii din statele beligerante i
îndeosebi printre milioanele de soldai ce
putrezeau în traneele mcelului imperialist. El le-a exprimat
aspiraiile lor profunde i tendina spre o pace
imediat. În acest sens Decretul despre pace a avut un puternic
efect revoluionar asupra rilor beligerante. În
planurile guvernului bolevic el avea un sens dublu – încetarea
rzboiului mondial ca prim scop i populariza-
rea ideii revoluiei printre muncitorii statelor beligerante.
Acestui obiectiv i-a servit i adresarea direct ctre
popoare cu scopul de-a înceta mcelul imperialist.
1 Vezi: .. . 3- . ., 1991-1992; . -
. ., 1990; . , . ., 1987; . - . 1917 . ., 1989; . . T. 1. ., 1990;
. . ., 2004. . 132-143 etc. 2 .. . . . T. 35. . 13-16.
3 Consolidându-i puterea, bolevicii s-au dezis de acest principiu,
dându-i o alt tâlcuire, i anume, „istoric de
clas”. Esena politicii lor naionale consta în „apropierea i
contopirea proletarilor i maselor truditoare ale tuturor naiunilor
în lupta lor revoluionar pentru rsturnarea burgheziei”. În practic
aceasta însemna c bolevicii deja în anii 1919-1921 recunoteau
dreptul la autodeterminare numai pentru naiunile „care lupt contra
imperialismului” (Afganistan, Turcia) i acelora unde proletariatul
se afla la putere. Astfel, în 1921 Armata Roie a invadat Georgia,
Armenia i Azerbaidjanul i a stabilit în aceste ri Puterea sovietic.
Aceasta însemna exportul revoluiei i distan- area de la principiul
autodeterminrii naiunilor, proclamat în 1917. Nu mai vorbim c în
epoca stalinist acest principiu a fost înclcat, deoarece teza
„autodeterminarea pân la desprire” a fost supus în realitate
scopurilor propagandistice peste hotarele rii. // .. . . . T. 38. .
112, 94, 111.
Totodat noi considerm incorect i nefondat afirmaia, precum c chiar
de la început principiul autodetermi- nrii popoarelor, proclamat de
bolevici, avea un caracter demagogic. // Vezi: de exemplu: Cojocaru
Gh. Tratatul de Uniune Sovietic. Chiinu, 2005. 4 ( – ). T. 1. .,
1957. . 12.
11
Se discut, dac acest decret este un act de politic extern sau un
manifest de propagand revoluionar.
Doar textul într-adevr era adresat nu numai guvernelor, dar i
popoarelor, i „îndeosebi muncitorilor
contieni din cele trei cele mai avansate naiuni ale omenirii i
celor mai mari state ce particip la actualul
rzboi, Anglia, Frana, Germania” 5 . Iat opinia istoricului italian
D. Boffa în aceast chestiune: „În realitate
decretul reprezint prin sine ceva mai mult. Ar fi greu s divizam un
aspect al lui de cellalt: ambele s-au
contopit într-un tot întreg, sunt fuzionate de-o idee profund
internaionalist... Aceast idee nu se oprea în
pragul închipuirilor diplomatice «clasice» despre relaiile
internaionale, ci înainta mai departe, impunând
viziunea lumii ca o aren a confruntrii gruprilor politice prin
esena sa dumnoase, de clas, hotarele crora
nu coincideau deloc cu hotarele statelor, chiar dac era vorba de
state naionale. Aceast idee rmânea una
dominant i în cazul examinrii problemei despre stabilirea celor mai
largi drepturi naionale ale popoarelor:
conform convingerilor i experienei lor politice bolevicii erau
internaionaliti hotrâi” 6 .
Ca o continuare a Decretului despre pace Puterea sovietic a adoptat
înc o serie de hotrâri. Astfel, la 15
(2) noiembrie 1917 a fost publicat „Declaraia drepturilor
popoarelor din Rusia” prin care popoarelor neruse li
se acorda dreptul la autodeterminare pân la desprire i crearea
statelor independente 7 . La 31 (18) decembrie,
prin hotrârea Consiliului Comisarilor Poporului (CCP), confirmat de
cel de-al III-lea Congres general al
Sovietelor, Rusia Sovietica a recunoscut independena statal a
Finlandei 8 . Prin decretul din 29 august 1918
Guvernul sovietic a anulat toate tratatele i actele Rusiei ariste
cu Prusia i Austria „ce se refereau la
împririle Poloniei” i a recunoscut „dreptul inalienabil al
poporului polonez la independen i unitate” 9 . În
.
La 3 decembrie (20 noiembrie) 1917 a urmat adresarea CCP „Ctre toi
truditorii musulmani din Rusia i
Orient” 11
, prin care colonialismului i-a fost dat o lovitur grav, iar toate
tratatele jefuitoare ale arismului despre
împrirea Iranului i Turciei se anulau. Au fost abrogate de asemenea
toate actele guvernului arist ce lezau
suveranitatea Chinei. Una din sarcinile urgente ale Comisariatului
Poporului pentru Afacerile Externe (CPAE)
a fost publicarea tratatelor secrete. Prin decretul despre pace a
fost desfiinat diplomaia secret. În primele
sptmâni de dup revoluie au fost date publicitii i declarate nule
toate tratatele secrete ale guvernului
arist, îndreptate spre acapararea teritoriilor strine i supunerea
altor popoare 12
. În acelai timp Lenin a meni-
.
se înfura în toga dumanilor intolerani ai „imperialismului hrpre
german”. Scopurile lor proprii, date
publicitii la Petrograd, s-au dovedit tot atât de departe de
idealul nobleei. Imperialismul lor costa la fel cât i
cel german. A devenit clar caracterul comun al rzboiului – o
încierare imperialist pentru dobând.
Adresrile Guvernului sovietic de-a înceta rzboiul. La 20 (7)
noiembrie 1917 guvernul bolevic a tri-
mis în Cartierul comandantului suprem al vechii armate generalului
Duhonin o indicaie de-a se adresa coman-
damentului armatelor inamice cu propunerea încetrii imediate i
reciproce a aciunilor militare. La 21 (8) no-
iembrie CPAE s-a adresat ambasadorilor statelor aliate cu o not.
Anexând la ea textul Decretului despre pace,
CPAE propunea de a-l privi ca „o propunere formal de armistiiu
imediat pe toate fronturile i deschiderii ime-
diate a negocierilor de pace, propunere cu care guvernul
împuternicit al Republicii Ruse se adreseaz concomi-
tent ctre toate popoarele beligerante i guvernele lor” 14
.
Deoarece Duhonin a refuzat s îndeplineasc indicaia lui Lenin din 20
noiembrie, el a fost înlturat din
funcie i în locul lui a fost numit N.V. Krîlenko 15
. Pentru o înelegere mai bun a dispoziiilor soldailor, vom
meniona c din cauza refuzului lui Duhonin de-a începe tratativele
de pace, el a fost sfâiat stihiinic de-o
gloat de soldai.
5 Ibid. . 13.
6 . . T. 1. ., 1990. . 79-80.
7 . T. 1. . 14-15.
8 Ibid. . 71.
9 Ibid. . 458-460.
11 Ibid. . 34-35.
12 Vezi: . T. 3. ., 1965. . 57-58; . T. 1. ., 1976.
. 34-35; . T. 1. ., 1986. . 24-25. Din noiembrie 1917 pân în
februarie 1918 au fost publicate 7 volume cu tratate secrete.
Funcionarii fostului
MAE i diplomaii strini cumprau i nimiceau aceste culegeri de
documente, îns ele au ptruns peste hotarele Ru- siei i au fost
publicate atât în ziarele ruseti, cât i în cele strine. // .. -
(1917 – 1918 .) // . 2003, 2. . 118. 13
.. . . . T. 35. . 20. 14
. T. 1. . 17. 15
.. . . . T. 35. . 79-80.
12
În context, inevitabil se nate întrebarea: Rusia era capabil s
continue desfurarea rzboiului? Dup
cum e bine tiut, pe parcursul tuturor celor trei ani i jumtate de
rzboi armata rus era înarmat i echipat nesatisfctor cu toate cele
necesare, iar la sfâritul anului 1916 situaia s-a agravat i mai
mult. Armata era dezbrcat, descul i flmând. La 10 împucturi de
artilerie germane, ruii rspundeau cu una, iar la fiecare 10 gloane
germane – cu 4. Nu erau rare cazurile când la o arm reveneau 2-3
soldai. Ostaii, cu lunile fr schimb, se aflau în tranee pân la brâu
în glod, nu fceau baie; râia i pduchii reprezentau un fenomen gene-
ral. Între soldai i ofieri era o prpastie de neînvins. Primii îi
urau pe ultimii, iar acetia din urm îi tratau pe
ostai ca pe nite dobitoace i vorbeau cu dânii în „limbajul
pumnului”. În asemenea condiii, dup Revoluia din Februarie, care a
pus începutul democratizrii generale a
societii, armata nu se putea menine în continuare pe disciplina
„bului”. Dezertarea în toi anii rzboiului era o durere de cap
permanent a comandamentului rus, dar ctre sfâritul anului 1916 –
începutul lui 1917 ea a atins un nivel amenintor, care submina
capacitatea de lupt a armatei. Pierderile trupelor ruse pe front
erau înspimânttoare, fapt ce se reflecta catastrofal asupra
capacitii ei de lupt.
Ctre sfâritul anului 1916 economia rii deja nu mai fcea fa
sarcinilor aprovizionrii i satisfacerii ne- cesitilor civile. Din
cauza mobilizrii brbailor din sate, gospodria agricol rus, i fr
asta subdezvoltat, s-a pomenit într-un declin total. Aceasta s-a
rsfrânt nefast asupra aprovizionrii cu alimente a oraelor i
frontului.
Mii de fabrici i uzine staionau din cauza lipsei de materie prim,
care nu ajungea la destinaie din pricina distrugerii sistemului de
transport. Parcul de locomotive i vagoane, fiind foarte uzat, s-a
micorat simitor, dar
i mainile existente nu puteau fi utilizate pe deplin din cauza
lipsei de combustibil. S-a creat un cerc vicios – transportul nu
funciona eficient din lips de combustibil, iar combustibil nu
ajungea, deoarece transportul funciona ru. Din aceeai cauz, cu
întreruperi, se efectuau relaiile economice între Moscova i
Petrograd, pe de-o parte, i provincii, pe de alta, între ora i sat,
între front i spatele lui. Rusia s-a împotmolit în ruinarea
economic care devenea cu adevrat una atotcuprinztoare. Pe acest
fundal se întensifica micarea de protest a maselor populare contra
rzboiului în interiorul rii. În aa condiii deja spre finele anului
1916 a devenit
evident incapacitatea Rusiei de-a continua rzboiul „pân la sfâritul
victorios”. Toate procesele acestea s-au intensificat în anul 1917,
iar spre sfâritul verii i în toamna aceluiai an au c-
ptat un caracter absolut. Regimente i divizii întregi prseau
stihiinic traneele i plecau de pe front în interi- orul rii.
Intenia de-a sfâri rzboiul a devenit o necesitate urgent pentru
zeci de milioane de oameni i niciun fel de guvern nu-i putea menine
pe soldai în tranee. Chiar dac bolevicii n-ar fi fost prtaii
încetrii rzboiu- lui, ei, sau oricine alii în locul lor, în orice
variant n-ar fi putut menine frontul. Rusia nu mai putea
continua
rzboiul! Aceasta o recunotea i premierul britanic D. Lloyd George,
care meniona: „Rusia probabil a pierdut mai muli oameni, decât
oricare alt stat. Trupele ei luptau fr armament i obuze, fiind
mârav înelate de guvernul propriu i nu-i de mirare c poporul rus,
fiind înrit, s-a rsculat contra Antantei”. El se îndoia, „dac
oricare alt ar ar fi suportat atât de mult ca Rusia i ar fi
continuat atât de îndelungat s participe la rzboi”
16 .
Poziia rilor Antantei i Germaniei. Îns Guvernele imperialiste ale
statelor Antantei au ignorat propu- nerile Guvernului sovietic. Ele
cutau s nu admit ieirea Rusiei din rzboi, cu toate c foarte bine
tiau c ea
nu mai poate lupta. Reprezentanii Antantei s-au pronunat fi contra
Puterii sovietice. La 22 (9) noiembrie diplomaii statelor aliate au
hotrât s nu rspund la nota sovietic din 21 (8) noiembrie i s nu
intre în con- tact cu guvernul lui Lenin-Troki. În ziua ce-a urmat
efii misiunilor militare strine pe lâng Cartierul general,
însrcinai de guvernele lor, au înaintat un protest contra înclcrii
tratatului din 5 septembrie (23 august) 1914, încheiat între Rusia,
Anglia i Frana, conform cruia aliaii se obligau s nu încheie un
armistiiu, decât doar prin înelegere comun. Pe 27 (14) noiembrie un
demers analogic l-a înaintat i ataatul militar al SUA.
Aceasta a fost o încercare de-a preîntâmpina încetarea operaiunilor
militare pe Frontul de Est. Dar protestul aliailor occidentali era
neîntemeiat, deoarece în acel moment Guvernul sovietic nu
propunea
o pace separat. Guvernele Antantei se gândeau nu la acceptarea
propunerii sovietice, ci cum s rstoarne Guvernul sovietic i,
astfel, s continue participarea Rusiei în rzboi.
Cu toate c guvernul caizerului era nu mai puin anticomunist decât
cele ale Antantei, el a reacionat îns altfel la propunerea sovietic
de pace. La baza aciunilor Germaniei i aliailor ei se aflau factori
economici i
politici. Epuizarea resurselor i oboseala populaiei acestor ri de
rzboi cptaser proporii amenintoare. Cercurile guvernante ale
Germaniei sperau s-i uureze situaia prin încheierea pcii separate
cu Rusia, fapt ce-ar fi pus capt necesitii luptei pe dou fronturi.
Nu puteau fi ignorate nici dispoziiile antibelice ale poporului
german, nici pericolul revoluiei în Germania în cazul continurii
rzboiului la nesfârit. La 27 (14) noiembrie guvernul german i-a dat
acordul de-a începe negocierile despre armistiiu.
Primind acest rspuns, Guvernul sovietic a întreprins o nou
încercare de-a încheia nu doar o pace ruso-
german, ci una general. El le-a propus nemilor s amâne începutul
tratativelor cu cinci zile, pentru a mai propune o dat guvernelor
Antantei participarea la ele. La 28 (15) noiembrie guvernul bolevic
s-a mai adresat o dat guvernelor i popoarelor rilor beligerante cu
propunerea de-a se altura tratativelor de pace
17 , sublini-
16
. . T. I, ., 1957. . 279. 17
. T. 1. . 28-32.
13
ind c „Puterea sovietic tinde spre o pace general i nu separat”.
Îns guvernele rilor Antantei iari n-au
dat niciun rspuns, i Rusia sovietic a început de una singur aceste
tratative. Începutul tratativelor de la Brest-Litovsk. Delegaia
sovietic în frunte cu A.A. Ioffe s-a îndreptat la
Brest-Litovsk, care a fost propus de partea german în calitate de
loc al negocierilor. Delegaia german a fost
condus de M. Hoffmann r . Tratativele au început la 3 decembrie (20
noiembrie) 1917. La prima edin repre-
zentantul delegaiei sovietice a propus în calitate de baz a
tratativelor Decretul despre pace, la ce Hoffmann a
rspuns c nu este împuternicit s duc tratative despre scopurile
rzboiului: pe el îl intereseaz numai aspectul
militar al armistiiului i poate fi vorba doar de-un armistiiu
separat, fiindc delegaia rus nu are împuterniciri
de-a purta negocieri în numele Angliei i Franei.
La urmtoarea edin, din 4 decembrie (21 noiembrie), delegaia
sovietic a prezentat condiiile sale:
armistiiul se încheie pe un termen de 6 luni; aciunile militare se
întrerup pe toate fronturile; nemii elibereaz
insulele Moonzund i oraul Riga; este interzis orice transfer al
trupelor germane pe Frontul de Vest 18
. Se
sublinia c e vorba despre încetarea rzboiului în genere, dar nu
de-o înelegere separat. Delegaii sovietici
insistau îndeosebi asupra acceptrii articolului despre interzicerea
transferrii trupelor austro-germane pe
Frontul de Vest. Hoffmann a respins aceasta, declarând c asemenea
condiii se propun numai prii învinse, i
a înaintat un contraproiect care conserva situaia creat pe
front.
La 5 decembrie (22 noiembrie) partea sovietic a cerut o întrerupere
a tratativelor în vederea contradiciilor
ieite în vileag. Nemii s-au nelinitit. Ei se temeau c delegaia
sovietic nu se va mai întoarce la Brest. A fost
semnat un armistiiu pe 10 zile, din 7 pân la 17 decembrie, conform
cruia se pstrau poziiile ocupate, dar
nemii încetau orice transportri de trupe. Delegaia sovietica s-a
întors la Petrograd. Guvernul sovietic a folo-
sit repausul pentru o nou propunere rilor Antantei de-a iniia
tratative generale de pace. Dar ele continuau s
pstreze tcerea.
La 15 (2) decembrie negocierile s-au finisat cu semnarea
armistiiului pentru 28 de zile, din 17 (4) decem-
brie 1917 pân la 14 (1) ianuarie 1918, între Rusia i blocul
qwadripartit. În caz de încetare a lui, ambele pri
se obligau s anune inamicul cu 7 zile înainte. Transportarea
trupelor germane de pe Frontul de Est pe cel de
Vest se interzicea. În timpul armistiiului Sovnarcomul iari s-a
adresat ctre guvernele rilor Antantei s se
determine în privina tratativelor de pace, prevenindu-le c, dac
aliaii nu vor adera la ele, Rusia le va purta de
sine stttor.
Planurile Antantei faa de Rusia. Îns occidentalii urmreau alte
scopuri – de-a continua rzboiul „pân
la un final victorios”. În vreme ce la Brest-Litovsk continuau
tratativele, ei îi reorganizau forele pentru
rsturnarea insuportabilei Puteri sovietice. La 30 noiembrie la
Paris a fost convocat o conferin interaliat
pentru discutarea „problemei ruse” i elaborarea planului
interveniei armate în Rusia. Puterile occidentale au
susinut forele antisovietice din interiorul rii. Este semnificativ
c, intervenind în afacerile interne ale Rusiei,
iniial Occidentul încerca s-o fac în tain.
La 23 decembrie 1917 englezii i francezii au încheiat o convenie
secret despre împrirea sferelor de
influen în Rusia. În zona englez au fost incluse Caucazul i
teritoriile czceti de lâng râurile Cubani i
Don; în cea francez – Basarabia, Ucraina, Crimeea 19
. Statelor Unite le-a fost trimis un memorandum englez,
în care se preconiza participarea lor la cheltuielile pentru
ocuparea Rusiei 20
. Dar în acel moment Antanta nu
avea fore armate mai mult sau mai puin suficiente pentru a organiza
o intervenie serioas contra Rusiei. De
aceea ea încerca s confrunte Rusia sovietic cu Germania i prin
aceasta s-i doboare pe bolevici.
Continuarea tratativelor de la Brest. Tratativele de pace au
început la Brest-Litovsk la 22 (9) decembrie
1917 i au parcurs trei etape: prima – din 22 pân la 28 decembrie
1917; a doua – din 9 ianuarie pân la 10
februarie 1918; a treia – din 1 pân la 3 martie 1918. Comandamentul
german insista în faa guvernului asupra
finisrii urgente a negocierilor, deoarece pentru a doua jumtate a
lunii martie era planificat ofensiva general
pe Frontul de Vest.
Primele emoii au fost simite în sal, când partea sovietic în frunte
cu Ioffe a cerut ca edinele s fie pub-
lice i ca fiecare parte s aib dreptul s publice deplin
procesele-verbale ale edinelor. Chiar de la începutul
lucrrilor conferinei delegaia sovietic a înaintat în calitate de
temelie a tratativelor de pace ase propuneri:
refuzul de la alipirea forat a teritoriilor ocupate în perioada
rzboiului; evacuarea armatelor de pe aceste teri-
torii; restabilirea independenei politice a popoarelor, lipsite de
ea în timpul rzboiului; garanii determinrii li-
bere (pe calea referendumului) a apartenenei statale sau
independenei de stat pentru toate gruprile naionale,
lipsite de independen; asigurarea legislativ a drepturilor
minoritilor naionale la autonomie cultural i
r Nota redactorului tiinific: Max Hoffmann – militar german,
general-maior, din septembrie 1916 comandant-ef al trupelor germane
de pe Frontul de Est. 18
Vezi: . T. 3. . 68; . T. 1. . 31. 19
. // . 1997, 10. . 110; vezi de asemenea: . T. 3. . 72; ... T. 1. .
34; . T. 1. . 72; . 1917 . . // . 1997, 10. 20
Vezi: . . T. V. ., 1938. . 94-95.
14
coloniale în baza principiului autodeterminrii popoarelor 21
.
eful delegaiei germane la conferin R. Kuhlmann r la 25 (12)
decembrie a declarat în numele puterilor
Blocului celor patru c principiile propuse sunt admisibile ca baz a
tratativelor, dac toate prile beligerante,
fr excepii i rezerve, într-un termen determinat, se vor obliga s
respecte aceste condiii. Înaintând aceast
reticen, Germania i aliaii ei rezultau din faptul c puterile
Antantei nu vor lua parte la tratative, fapt care-i
va permite Blocului celor patru s înainteze Rusiei sovietice
condiii anexioniste de pace.
Camuflându-se cu referirea la autodeterminarea naiunilor, nemii au
încercat s întemeieze continuarea
ocupaiei rilor Baltice i Poloniei. Aceste regiuni conform
principiului autodeterminrii s-au desprit chipu-
rile de Rusia i soarta lor de mai departe este afacerea lor
proprie. În condiiile când aceste teritorii erau ocupa-
te de germani, cuvintele lui Kuhlmann însemnau numai o încercare
demagogic de-a pstra aceast ocupaie.
El a întrebat, dac nu va fi de acord Guvernul sovietic s-i retrag
trupele din partea neocupat a Liflandei i
Estlandei, pentru a permite populaiei locale s se uneasc cu
consângenii si, care triau în regiunile ocupate
de nemi.
Întreruperea lucrrilor conferinei, anunat la 28 (15) decembrie, a
fost folosit de Guvernul sovietic pen-
tru o nou adresare ctre rile Antantei cu propunerea de-a adera la
negocierile pentru încheierea pcii genera-
le 22
i a încercat s obin transferarea tratativelor într-o ar neutr cu
scopul crerii unor condiii favorabile
pentru continuarea lor. În determinarea sarcinilor sale la
tratativele de pace guvernul bolevic rezulta din starea
armatei i din situaia creat pe fronturi. V.I. Lenin a conturat
tactica tratativelor, îndreptat spre trgnarea
lor maximal. La negocierile începute la 9 ianuarie 1918
reprezentanii germani au respins propunerea despre
transferarea lor într-o ar neutr i au declarat c, deoarece alte ri
n-au aderat la ele, recunoaterea principii-
lor generale îi pierde sensul.
La începutul lui ianuarie 1918 la Brest-Litovsk au sosit
reprezentanii Radei centrale ucrainene. La edina
din 10 ianuarie, Kuhlmann i-a pus lui L. Trokii, numit în fruntea
delegaiei sovietice la cea de-a doua etap a
tratativelor, întrebarea dac intenioneaz bolevicii, de acum încolo,
s rmân „unicii reprezentani ai întregii
Rusii”. Rspunsul a fost c partea sovietic „nu are niciun fel de
obiecii împotriva participrii delegaiei ucra-
inene la negocierile de pace”. Nemii au fcut uz de declaraia lui
Trokii pentru forarea tratativelor separate
secrete cu delegaia Radei centrale, care ctre acel moment nu mai
poseda de fapt puterea pe teritoriul Ucrai-
nei. Puterea real se afla deja în mâinile Sovietelor. rile blocului
celor patru au declarat despre recunoaterea
independenei delegaiei Radei centrale care chipurile reprezint
statul ucrainean. Concomitent Rada central
purta negocieri cu reprezentanii Antantei, de la care primea
sprijin financiar, i cu Sovnarcomul. S-a creat o
situaie curioas, când Rada central negocia în paralel cu trei pri
reciproc dumnoase.
Nemii s-au agat de astfel de diplomai „universali” i au grbit
venirea lor la Brest-Litovsk. Tratativele
prealabile cu ei le-a purtat Hoffmann. Naionalitii cu fiece zi îi
pierdeau poziiile în Ucraina, i în schimbul
înaintrii urgente a armatei germane în Ucraina le-au promis nemilor
pâine, alimente, minereuri, controlul
asupra cilor ferate. La 12 ianuarie Hoffmann a declarat c Germania
nu intenioneaz s-i retrag trupele de
pe teritoriile ocupate. Reprezentanii sovietici au protestat
categoric contra acestei denaturri brutale a
principiului autodeterminrii naiunilor pân la desprire, indicând c
pe teritoriile ocupate de nemi nu poate
avea loc niciun fel de exprimare liber a voinei populaiei.
La 14 (1) ianuarie Kuhlmann a prezentat delegaiei sovietice
condiiile germane de pace: trupele Germaniei
i ale aliailor ei rmân în regiunile ocupate; Germania nu va petrece
referendumul pe aceste teritorii. La 18 (5)
ianuarie Hoffmann a înaintat nite condiii, conform crora peste 150
mii km 2 de teritoriu ocupat erau smulse de
la Rusia. În caz de refuz din partea sovietic – rzboi. Germania i
Austro-Ungaria ocupau Polonia, Lituania, o
parte din Belarusia, Ucraina, Estonia i Letonia. În mâinile nemilor
rmâneau insulele Moozund i golful Ri-
ga, ce le garanta controlul asupra comunicaiilor maritime spre
golfurile Botnic i Finlandez. Sub controlul Ger-
maniei treceau porturile Mrii Baltice, prin care trecea 27 % din
exportul maritim rusesc i 20% din import.
Delegaia sovietic a cerut o nou întrerupere pentru 10 zile la
conferina de pace i a revenit la Petrograd.
Germania i Austro-Ungaria s-au folosit de pauza creat pentru
finisarea tratativelor cu Rada ucrainean,
guvernarea creia ctre acel timp s-a transformat într-o ficiune.
Teritoriul ei s-a redus la odaia pe care o ocupa
la Brest-Litovsk. Îns nemii i austriecii recunoteau numai delegaia
Radei centrale.
i totui izgonirea din Ucraina a Radei centrale a pus Germania
într-o situaie delicat: nu mai exista
guvernul cu care se purtau negocieri. De aceast dat nemii au cerut
un repaus în edinele conferinei de pace.
La 3 februarie (21 ianuarie) Kuhlmann i Czernin r au plecat la
Berlin. La consftuirea comun a diplomailor i
comandamentului militar a fost pus în discuie chestiunea
posibilitii semnrii pcii cu guvernul inexistent al
21
. T. 1. . 43-44. r Nota redactorului tiinific: Richard Kuhlmann –
ministrul afacerilor externe al Germaniei.
22 . T. 1. . 67-70.
r Nota redactorului tiinific: Ottokar Czernin – ministrul
afacerilor externe al Austro-Ungariei, conductorul delegaiei
austro-ungare.
15
Ucrainei. La 9 februarie (27 ianuarie ) reprezentanii Alianei celor
Patru au semnat la Brest-Litovsk pacea cu
„sufletele moarte”. La baza ei a fost pus obligaia Radei centrale
de-a furniza pân la 31 iulie 1918 Germaniei
i Austro-Ungariei, în schimbul ajutorului militar contra
bolevicilor, 1 mln tone de pâine, 400 mln ou, 50 mii
tone de carne, slnin, zahr, cânep, minereu de mangan etc. Czernin
în legtur cu aceasta spunea: „Noi am
.
Wilhelm al II-lea i-a ordonat lui Kuhlmann s înainteze delegaiei
sovietice un ultimatum referitor la
acceptarea condiiilor germane i în afara regiunilor ocupate de
cerut Guvernului sovietic curarea imediat de
ctre armatele ruseti a teritoriilor Liflandei i Estlandei ocupate
de trupele germane, dar concomitent fr
realizarea dreptului popoarelor lor la autodeterminare. Executând
acest ordin, Kuhlmann a prezentat delegaiei
sovietice o cerere categoric de acceptare a condiiilor germane de
pace, fr s pomeneasc de Liflanda i
Estlanda. Dând citire acestei formule, el adug c acceptarea ei este
absolut obligatorie.
La 10 februarie (28 ianuarie) delegaia sovietic urma s dea rspuns
la ultimatumul german. Lenin a cerut
categoric semnarea pcii în baza condiiilor germane 24
. Înclcând îns aceast directiv, Trokii în aceeai zi a
anunat c Rusia sovietic înceteaz rzboiul, demobilizeaz armata, dar
nu semneaz pacea – „nici rzboi, nici
pace” 25
. Aceast poziie a lui Trokii era determinat de faptul c el, precum
i muli ali bolevici ateptau de
zi pe zi începutul revoluiei mondiale, considerând c urmtoarea ei
explozie va avea loc în Germania. Iar
declaraia despre demobilizarea armatei trebuia, dup prognozele lui
Troki, s grbeasc începutul revoluiei.
Trebuie s menionm c în acest caz simul realismului l-a prsit pe
„demonul revoluiei”.
Astfel Trokii a torpilat tratativele. Aciunile lui i-au uimit chiar
i pe acei reprezentani germani, care
pledau pentru tratatul de pace. Fr acordul Sovnarcomului, el i-a
trimis lui N.V. Krîlenko o telegram, în care
a cerut încetarea strii de rzboi i demobilizarea armatei. Poziia
lui Trokii era favorabil liderilor partidului
militarist – Hindeburg, Lüdendorff, Wilhelm al II-lea etc., care de
mult cereau întreruperea negocierilor. Pe 13
februarie a avut loc consftuirea conducerii militaro-politice a
reichului, unde a fost adoptat hotrârea de-a
reîncepe ofensiva. La 18 februarie acest lucru s-a întâmplat.
Imediat cum a aflat despre începutul ofensivei germane, Lenin a
propus semnarea pcii. În noaptea spre 19
februarie el trimite la Berlin urmtoarea radiogram: „Consiliul
Comisarilor Poporului se vede obligat, în
condiiile create, s declare despre consimmântul su, s semneze
formal pacea, conform acelor condiii,
asupra crora insista la Brest-Litovsk guvernul german” 26
. Îns i dup aceasta ofensiva german a continuat.
La 21 februarie Guvernul sovietic a declarat „Patria socialist în
pericol!” 27
. Lâng Pskov i Narva regimentele
Armatei Roii nou-nscute au barat calea i au oprit înaintarea
trupelor caizerului.
La 23 februarie la ora 10 30
a sosit în sfârit rspunsul nemilor. Acesta era un ultimatum, ce
coninea pretenii
teritoriale i cerine economice incomparabil mult mai grave, decât
cele înaintate la Brest: nimereau sub ocupa-
ia german întreaga Letonie i Estonie; Germania cerea demobilizarea
armatei ruse, inclusiv a unitilor formate
de Guvernul sovietic. Flota trebuia dezarmat; se cerea evacuarea
urgent a trupelor ruseti din Ucraina,
Finlanda i Turcia; încheierea pcii cu Rada ucrainean etc. Dar i
ofensiva german în principiu se epuizase.
La 23 februarie CCP a acceptat condiiile germane. Pentru semnarea
tratatului de pace Guvernul sovietic a
desemnat o delegaie nou. Ea a ajuns la Pskov la 25 februarie la ora
21 i a declarat un protest categoric
contra continurii aciunilor militare, care îns a rmas fr rspuns.
Ajungând la 28 februarie la Brest-Litovsk,
delegaia sovietic a reluat protestul. La 1 martie a avut loc prima
edin a conferinei de pace, la care eful
delegaiei germane, trimisul fon Rozenberg r , a anunat c
operaiunile militare pot înceta numai dup semnarea
tratatului de pace.
Delegaia sovietic a refuzat s discute condiiile pcii, deoarece
discuia ar fi dus la acapararea noilor
teritorii de ctre armatele germane. Reprezentanii sovietici au
indicat caracterul violent al tratatului impus
Rusiei, menionând c el nu este rezultatul înelegerii. La 3 martie a
avut loc semnarea tratatului de pace de la
Brest cu anexele economic, juridic i un supliment 28
.
Tratatul de pace al Rusiei sovietice cu statele centrale era
alctuit din 14 articole. A fost condiionat c
prile declar despre încetarea rzboiului. Rusia înfptuiete
demobilizarea complet a armatei sale; navele
militare ale Rusiei se transfer în porturile ruse pân la încheierea
pcii generale sau imediat se dezarmeaz.
Conform tratatului, de Rusia se desprindeau Polonia, Lituania,
Letonia, Estonia, i în mâinile nemilor
rmâneau toate teritoriile ocupate în acel moment pân la încheierea
pcii generale. Suprafaa total a
teritoriilor ocupate constituia circa 1 mln km 2 , iar numrul
populaiei atingea cifra de 50 mln de oameni.
23
. T. 3. . 88; . T. 3. . 1. ., 1967. . 529-530. 24
.. . . . T. 36. C. 30. 25
. T. 3. . 1. . 529-530 26
.. . . . T. 35. . 339. 27
Ibid. . 357-360. r Nota redactorului tiinific: Minitrii de externe,
care în etapele precedente ale tratativelor se aflau în fruntea
delegaiilor, s-au deplasat la Bucureti pentru încheierea pcii cu
România. 28
. T. 4, ., 1971. . 26. Ciachir N. Istoria relaiilor internaionale
de la Pacea Westfalic (1648) pân în contemporaneitate (1947). Buc.
1998. P. 241.
16
Acestea erau regiuni economic dezvoltate, unde era amplasat o mare
parte a industriei metalurgice i
carbonifere, alte întreprinderi industriale, importante regiuni
agricole. În Caucaz Rusia ceda Turciei Carsul,
Ardaganul i Batumul. Ucraina i Finlanda erau recunoscute drept
state independente. Cu Rada central
ucrainean Rusia sovietic se obliga s încheie un tratat de pace i s
recunoasc tratatul de pace între
Germania i Ucraina. Din Finlanda se evacuau armatele ruseti.
Din nou intrau în vigoare unele articole ale tratatului comercial
ruso-german din 1904, nefavorabil prii
ruse. Rusia, sub pretextul întreinerii prizonierilor rui, trebuia s
plteasc puterilor centrale o contribuie
uria. La 15 martie Congresul al IV-lea extraordinar al Sovietelor
din toat Rusia a ratificat tratatul de pace.
La 17 martie el a fost ratificat i de partea german. Cu un pre
extrem de mare Rusia bolevic a ieit din
rzboi i a primit un rgaz atât de necesar. Înfrângerea Germaniei în
rzboi i revoluia ce s-a început în ar au
.
2. Coaliiile beligerante la începutul anului 1918. „Cele 14 puncte”
ale lui W. Wilson 30
Situaia prilor la începutul anului 1918 31
. Odat cu ieirea Rusiei din rzboi, Antanta s-a lipsit de
armata rus, care numra milioane de combatani. La începutul anului
1918 raportul de fore s-a constituit în
favoarea coaliiei germane: contra 274 divizii ale Antantei ea
dispunea de 295 divizii (plus 75 de divizii pe
frontul rus), avea superioritate în artilerie. Numai în aviaie i
tancuri supremaia era de partea occidentalilor.
Armatele germane i austriece controlau vaste teritorii în Frana i
România, ocupând în întregime Belgia,
Serbia, Muntenegru i aproape toat Albania. Victoria trupelor
austro-germane lâng Kaporetto în octombrie
1917 a fcut inactiv pe mult timp armata italian. Îns sub aspect
economic i politic, coaliia german se afla
în condiii mai dificile decât rile Antantei. Trei ani de rzboi au
adus Germania în pragul foametei. Blocada a
redus cu mult importul german, fapt care a cauzat un deficit acut
de materiale strategice: metale colorate, man-
gan, combustibil lichid, uleiuri etc. Jaful teritoriilor ocupate
n-a dat rezultatele scontate din cauza rezistenei
populaiei locale.
Calitile combative ale armatei germane au sczut brusc în comparaie
cu perioada iniial a rzboiului.
Rezervele existente, cu care putea fi completat armata, nu depeau
100 mii de oameni. Transportul feroviar
i auto era la maximum uzat i posibilitile restabilirii lui lipseau.
S-a micorat catastrofal i numrul cailor.
Contactul cu revoluia rus întrea dispoziiile antibelice ale armatei
i populaiei germane. Cretea i numrul
dezertorilor. Lüdendorff avea s scrie ulterior în memoriile sale:
„Voina de-a lupta avea o importan hotrâ-
toare, dar anume ea ne-a prsit” 32
.
Aliaii Germaniei treceau printr-o criz i mai profund. Economia
Austro-Ungariei era dezorganizat la
limit. În ar domnea foametea. Dezertarea a cptat un caracter de
mas. În Turcia de asemenea nu ajungeau
alimente, transportul era ruinat, finanele dezorganizate, foametea
domnea pe front i în spatele lui. Numrul
dezertorilor era mai mare decât numrul soldailor care luptau. i
situaia Bulgariei era extrem de grav. În ar
se lrgea micarea împotriva rzboiului. În general, s-a creat o
situaie de aa natur, încât comandamentul
suprem german considera posibil ieirea neateptat a aliailor si din
rzboi.
Anglia, Frana i Italia la fel resimeau greuti alimentare, dar
într-o msur mult mai mic decât rile
blocului german. Eforturile Germaniei, care a încercat în 1917 pe
calea rzboiului subacvatic s înceteze livr-
rile de peste ocean de armament, de materie prim i alimente în
Anglia i Frana, au euat. Nu erau epuizate
nici rezervele umane ale acestor ri. Un izvor important de
completare a armatelor englez i francez erau
coloniile. În afar de aceasta, având de partea sa resursele
economice ale Statelor Unite i sperând la sosirea în
viitorul apropiat în Europa a armatelor americane, comandamentul
aliat putea, în caz de necesitate, s-i
arunce-n lupt mult mai încrezut rezervele sale.
Reacia Occidentului la Decretul despre pace. Intensificarea
dispoziiilor antibelice ale maselor populare
i creterea influenei evenimentelor revoluionare din Rusia asupra
oamenilor muncii din întreaga lume tre-
zeau o mare îngrijorare guvernelor imperialiste. Ele contientizau
necesitatea formulrii unui program „panic”,
cu ajutorul cruia s slbeasc influena propunerilor bolevice
referitor la încheierea pcii generale democrati-
ce i s continue rzboiul „pân la sfâritul victorios”.
O activitate maxim în acest domeniu au manifestat-o SUA i Anglia.
În noiembrie 1917 consilierul lui
W. Wilson, colonelul House, i-a recomandat preedintelui s fac o
declaraie urgent despre scopurile rzbo-
iului: „În vederea unor importante propuneri de pace i cerinelor
crescânde din partea elementelor liberale i
muncitoreti ale rilor aliate, trebuie garantat ca rzboiul s nu mai
continue în numele scopurilor imperia-
liste” 33
. La 3 ianuarie 1918, în convorbirea sa cu ambasadorul englez,
preedintele SUA a declarat c Decretul
29
. T. 1. . 565-567. Ciachir N. Istoria relaiilor internaionale.. .
241. 30
. . . 160-175. 31
Rusu N. Armistiiul din 11 noiembrie 1918. // Historia. Revist de
istorie. 2006, Nr. 10. P. 41. 32
. T. 8. ., 1961. . 79. 33
Ibid. . 81.
despre pace exercit o influen puternic asupra dispoziiilor
oamenilor din rile Antantei. El a menionat c
„este evident faptul c, dac nu vom întreprinde nimic pentru
neutralizarea aciunii agitaiei, influena ei va
crete i va fi în cretere permanent” 34
. Comentând aceste dispoziii, cunoscutul istoric american Arno
Mayer
remarca: „Fiind absolut convins în justeea tezei precum c ideile
sunt o arm puternic, Wilson era hotrât s
nu-i permit lui Lenin s stabileasc monopolul asupra reconstruciei
lumii postbelice înc i din cauza c
.
Revoluia din Octombrie a trezit discuii aprige în anturajul imediat
al lui Wilson. Colonelul House
considera c aliaîi nu au alt ieire, decât s-i adapteze scopurile
lor militare la cele ale noii Rusii. Aceasta
era o reflectare a speranei naive c datorit iscusinei diplomatice
scopurile revoluiei proletare pot fi împcate
cu cele ale aliailor, i Rusia va fi pstrat ca parte
beligerant.
O alt abordare venea din partea secretarului de stat R. Lansing. El
considera foarte periculoas schimbarea
„din mers” a scopurilor rzboiului, deoarece aceasta putea s
consolideze poziiile partidelor liberale i de
stânga din rile Antantei, care în fine ar fi contribuit nu în
favoarea „revenirii” Rusiei, ci le-ar fi fost „de folos
forelor avântului socialist din Europa”. De aceea Lansing era
contra „cochetrii” cu bolevicii i pleda pentru
consolidarea forelor din interiorul Rusiei ce luptau contra lor.
Aceasta era calea pe care în curând s-a situat i
preedintele, i ea ducea spre intervenie.
Ctre începutul lui decembrie 1917 Lansing i Wilson au ajuns la
concluzia c recunoaterea Guvernului
sovietic nu poate fi un obiect de discuie. Ei au considerat c e
necesar acordarea ajutorului urgent forelor
antisovietice ale generalului Kaledin. Dar liderii imperialismului
american nu puteau respinge fi noile
principii, declarate de revoluie. Se cerea de interceptat iniiativa
sovietic pe arena internaional, deoarece, în
opinia lui House, vechea Europ imperialist era incapabil s genereze
scopuri mai atragtoare ale rzboiului.
Printr-o lovitur preedintele a încercat, în primul rând, mcar
parial s neutralizeze efectul publicaiilor
sovietice; în al doilea rând, s indice Angliei i Franei c de azi
înainte deja SUA determina caracterul rzbo-
iului; în al treilea rând, s-i asigure sprijinul rilor mici; în al
patrulea rând, s creeze un nou mediu ideologic
pentru forarea eforturilor militare. Bineîneles c s-au lsat simite
i ambiiile personale ale lui Wilson, doar
acum anume el „determina” scopul giganticei încierri globale.
Cele 14 puncte ale lui W. Wilson. Importana revoluiei în diplomaie
pe care au efectuat-o bolevicii era
imposibil de ignorat. Rspunzând la aceast chemare, Wilson pregtea
principalul discurs al carierei sale diplo-
–
„carta american a pcii” – preedintele s-a pronunat ca un iscusit
avocat al clasei sale, a elitei guvernante a
rii sale. El n-a anatemizat publicaiile de la Petrograd, din
contra, le-a apreciat ca noi standarde foarte înalte
în relaiile internaionale, în primul rând, ca metode ale diplomaiei
deschise. Wilson i-a opus diplomaia
secret, tratatele tinuite de popoare. El i-a declarat adevrai
maetri ai diplomaiei secrete nu pe „mieii
smerii” din tabra Antantei, ci pe „lupii hrprei” de la Berlin i
Viena. Vorbind de Rusia, Wilson a remarcat
c evenimentele de acolo trezesc admiraia tuturor prietenilor
omenirii. Va trece puin timp i preedintele
SUA va caracteriza Rusia sovietic cu totul altfel.
Primul dintre cele 14 puncte coninea acuzarea diplomaiei secrete.
Aceasta a fost o lovitur i împotriva
planurilor hrpree ale Puterilor centrale i contra tratatelor
secrete ale aliailor. Punctul al doilea era îndreptat
împotriva hegemoniei maritime a Marii Britanii i revendica
libertatea mrilor. Pentru SUA, care construiau o
flot militar egal cu cea britanic, aceasta nu era o fraz goal.
Marea Britanie deja nu mai putea menine
poziiile dominante de odinioar în oceanul mondial. În acest sens,
lumea antibelic a rmas în trecut. Dar
englezii s-au împotrivit categoric acestui punct. Lloyd George a
declarat: „Anglia va cheltui tot, pân la ultima
.
În cel de-al treilea punct Wilson a propus lichidarea barierelor
economice i stabilirea libertii relaiilor
comerciale dintre toate rile. Monopolul întotdeauna e pe placul
posesorului su. Dar pentru cea mai puternic
economie din lume nu era periculos s-i deschid piaa concurenilor
mai slabi. i în acelai timp a deschide
pieele concurenilor însemna începutul deschiderii pentru sine a
lumii întregi. Bizuindu-se pe economia sa
avansat, SUA nu aveau team de concuren din partea rilor europene
slbite economic în urma rzboiului.
Punctul patru a anunat necesitatea dezarmrii. Încercuite de oceane,
Statele Unite nu aveau temeri de Ca-
nada sau Mexic. În primul rând, aceast lozinc atrgtoare cerea
dezarmarea acelor ce puteau concura cu
SUA, dac nu în plan economic, apoi în sfera militar – a statelor
europene principale: Germaniei, Angliei,
Franei. Ba mai mult, forele armate erau pe atunci unicul argument
al acestor ri superior puterii americane.
Pentru egalarea Americii în for militar cu statele europene existau
dou variante: a cheltui suplimentar zeci
de miliarde de dolari pentru înarmare, sau dezarmarea concurenilor.
Bineîneles, pentru SUA cea de-a doua
variant era mai convenabil.
.. . ., 1989. . 167. 35
Citat din: .. 80 . // . 1999, 8. . 92. 36
( ). ., 1957. . 53-54. 37
. T. 8. . 97.
18
Punctul al cincilea invoca reglementarea liber i deschis a
preteniilor coloniale. E necesar de amintit care
era situaia din lume la sfâritul anului 1917 – începutul anului
1918, când puterile Antantei voiau s-i ps-
treze imperiile i s împart între ele posesiunile germane i turceti.
Bineîneles c SUA nu doreau s serveas-
c în calitate de garant al posesiunilor strine, ci tindeau s se
infiltreze în aceast lume a privilegiilor strine,
s capete acce