8/16/2019 suport de curs CCMF.doc

1/5

Limbaj verbal i nonverbalș

Comunicarea este calea spre înţelegere, armonie şi eficientă, sau dimpotrivă, poate fi o sursă

de conflicte atunci când procesul de comunicare autentică este alterat. Satisfacerea parţială/nesatisfacerea trebuinţelor umane poate genera conflicte în evoluţia cărora un rol decisiv îl are

 procesul de comunicare.

elaţiile interpersonale sunt sursa a de!voltării psi"osociale. #ran!acţiile interumane pot fi

identificate prin intermediul unităţilor de comunicare $verbală şi nonverbală%.

Ce se înţelege prin comunicare&

  o provocare constantă pentru psihologia socială;

  o activitate;

  satisfacerea nevoile personale;

  legătura între oameni, etc.

Societatea continua să e'iste prin transmitere, prin comunicare, dar este corect să spunem că ea

e'istă în transmitere şi în comunicare. (ste mai mult decât o legătură verbală între cuvinte precumcomun, comunitate, comunicare. )amenii trăiesc în comunitate în virtutea lucrurilor pe care le au în

comun* iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung să deţină în comun aceste lucruri. +entru a

forma o comunitate sau o societate , ei trebuie să aibă în comun scopuri, convingeri aspiraţii,

cunoştinţe $o înţelegere comună%, acelaşi spirit cum spun sociologii. Comunicarea este cea care

asigura dispo!iţii emoţionale şi intelectuale asemănătoare, moduri similare de a răspunde la aşteptări şi

cerinţe.

Comunicarea se reali!ea!ă pe trei niveluri&1. Logic

2. Paraverbal

3. Nonverbal

-intre acestea, nivelul logic $deci cel al cuvintelor% repre!intă doar din totalul actului de

comunicare* 01 are loc la nivel paraverbal $ton, volum, vite!a de rostire...% şi 22 la nivelul

nonverbal $e'presia facială, po!iţia, mişcarea, îmbrăcămintea etc.%.

-acă între aceste niveluri nu sunt contradicţii, comunicarea poate fi eficace.

-acă însă intre niveluri e'ista contradicţii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.

3

8/16/2019 suport de curs CCMF.doc

2/5

Comunicarea verbală

Se reali!ea!ă pe ba!a cuvântului respectiv a sunetelor articulate, a graiului articulat.

Limbajul verbal şi comunicarea verbală sunt atribute definitorii esenţiale ale omului şi ale societăţii

umane. Limbajul verbal dobândeşte proprietăţi şi funcţii comunicaţionale calitativ superioare în

raport cu limbajele nonverbale, aceste proprietăţi şi funcţii se referă îndeosebi la reali!area şi

e'primarea unor conţinuturi informaţionale formal4abstracte şi generali!ate. Cuvântul are cea mai

e'tinsă proprietate şi funcţie de generali!are şi prin aceasta el a devenit suportul şi instrumentul

 principal de susţinere şi reali!are a proceselor cognitive superioare, respectiv a gândirii abstracte

generali!ate, formali!ate.

Limbajul verbal este re!ultatul asimilării de către indivi!ii unei comunităţi a limbii care se

vorbeşte în cadrul acesteia, pentru fiecare individ, limba, apare ca o realitate obiectivă care acţionea!ăasupra individului şi pe care copilul este obligat să o perceapă, să identifice şi să o asimile!e. +rocesul

de verbali!are $de asimilare a limbii în formă limbajului verbal% se desfăşoară treptat în ontogene!a şi

el se consolidea!ă la sfârşitul perioadei de adolescentă $31456 ani%. 7n raport cu de!voltarea limbajului

verbal e'ista o !onă de receptivitate optimă situată între 348, 2 ani, dacă copilul nu vine în contact cu

flu'ul vorbirii limbii până la vârsta de 8,2 ani atunci posibilităţile lui de a asimila o limbă se reduc cu

9646.

vanta!e ale comunicării verbale&

4 este mai rapidă decât cea scrisă, şi permite

4obţinerea unui feedbac: instantaneu,

4 permite de asemenea şi corectarea instantanee a mesajului, ca şi sublinierea sau accentuarea lui prin

elemente de comunicare nonverbală.

Caracteristicile comunicării verbale&

4 comunicarea verbală presupune un mesaj& mesajul trebuie să includă elemente

de structură, elemente de actualitate, interes şi motivaţie pentru ascultător,

elemente de feedbac:, elemente de legătură între părţile sale principale, claritate

şi coerenţă internă*

4 comunicarea verbală presupune oferirea unor suporturi multiple de înţelegere a acestui mesaj, de

concordanţă între mesajul verbal şi cel non verbal, acesta din urmă vă!ut în rolul său de întărire*

5

8/16/2019 suport de curs CCMF.doc

3/5

4 comunicarea verbală este circulară şi permisivă, permiţând reveniri asupra unor informaţii, detalieri

care nu au fost prevă!ute atunci când a fost conceput mesajul*

4 comunicarea verbală este puternic influenţată de situaţie şi oca!ie, de caracteristicile individuale ale

emiţătorului*

4 comunicarea verbală posedă şi atributele necesitaţii, aleatoriului şi nelimitării

Comunicarea verbală are în centrul demersului său limbajul& după ;mportanta comunicării nonverbale a fost demonstrată în 3?9 de către =lbert @e"rabian. 7n

urma unui studiu, acesta a ajuns la conclu!ia că numai 2 din mesaj este transmis prin comunicareverbală în timp ce 01 este transmis pe cale vocală şi 22 prin limbajul corpului.

@esajele comunicării nonverbale sunt transmise prin mimică, privire, gestica şi prin

elementele de paralimbaj.

 Mimică

@imica repre!intă modul în care trăsăturile feţei redau trăirile unei persoane. 7n timpul unui

discurs, pentru a ajuta la câştigarea încrederii publicului, mimica nu trebuie să intre în contradicţie cu

cele spuse.Aorbitorii e'perimentaţi pot folosi anumite trucuri care să îi ajute în convingerea auditoriului.

-e e'emplu, fără a spune în cuvinte că sunt împotriva unei idei, aceştia o susţin !âmbind ironic, creând

o reacţie de opo!iţie faţă de ceea ce spun.

Bâmbetul este un element care ajuta vorbitorul să atragă bunăvoinţa publicului, deoarece

transmite prietenie, apropiere şi siguranţa de sine. -in acest motiv este recomandabil ca în

introducerea discursului vorbitorul să !âmbească.

7ncruntarea transmite concentrare, atenţie ma'imă dar şi încordare şi rigiditate. -e aceea nu

este bine ca vorbitorul să stea încruntat, deoarece transmite către auditor o stare de tensiune care poate

 provoca o ruptură.

0

8/16/2019 suport de curs CCMF.doc

4/5

ictusul $sc"imonosirea fetei% induce ideea de nesiguranţă. +ublicul tinde să creadă că cel

care ţine discursul nu spune adevărul sau nu cunoaşte tema despre care vorbeşte, fiind indicat că

vorbitorii nee'perimentaţi să evite folosirea să.

 Privirea

+rivirea este un factor important al limbajului nonverbal, ea fiind şi modalitatea prin care se

 păstrea!ă legătura dintre vorbitor şi public. aptul că privirea nu este îndreptată spre public induce

sentimentul de nesiguranţă şi de ascundere a adevărului.

Contactul vi!ual permanent este decisiv pentru câştigarea bunăvoinţei şi a încrederii. 7n ca!ul

unui public numeros, pentru a crea fiecăruia impresia că este privit, cea mai simplă posibilitate pentru

un vorbitor este de a se uita la public în formă literei B, începând cu ultimul loc din stânga sălii şi

terminând cu primul loc din dreapta.

Gestica şi postura

Lipsa gesturilor face discursul să piardă din dinamism şi să devină plictisitor. +e de altă parte,utili!area e'cesivă a acestora induce publicului o stare de agitaţie, re!ultatul fiind obosirea audienţei.

Dn alt obiectiv pentru vorbitor este că gesturile făcute în timpul unui discurs să atragă atenţia

asupra celor spuse fără a deranja publicul. (vitarea gesturilor agresive $mâinile ţinute în şolduri,

îndreptarea degetului arătător către auditor%, nervoase $pocnitul din degete% sau a celor care denotă

indeci!ie sau nesiguranţa $jocul cu diferite obiecte, trecerea mâinii prin păr, sau aranjarea părului% face

mai sigură obţinerea unui re!ultat po!itiv.

+ostura fermă, dar nu rigidă, a vorbitorului oferă un plus de siguranţa celor spuse. )rientareaspre public este, de asemenea, un element ajutător pentru captarea atenţiei şi păstrarea acesteia pe

 parcursul desfăşurării discursului.

 Elemente de paralimbaj 

(lementele de paralimbaj constituie o altă componentă de ba!ă a limbajului nonverbal. (le

 presupun utili!area modalităţilor de e'primare vocală pentru a da anumite înţelesuri cuvintelor din

discurs. #onul, ritmul şi volumul vocii pot fi folosite în aşa fel încât să îi atragă şi să îi convingă pe cei

care ascultă un discurs.#onul este infle'iunea vocii pe care o foloseşte un vorbitor. (l poate fi calm, agresiv,

 pedant, nervos, cald, rece etc. +entru a avea succes, într4un discurs este preferabil să se folosească un

ton calm şi sigur, dar care să nu fie uniform. Sc"imbările acestuia sunt importante, întrucât ele rup

monotonia, făcând că e'punerea să câştige în atractivitate. #recerea de la un ton calm la un ton

entu!iast nu poate fi scapata, re!ultând o atenţie sporită din partea auditoriului.

itmul vorbirii repre!intă felul în care alternea!ă cuvintele accentuate cu cele neaccentuate şi

frecvenţa acestora. (l este ales în funcţie de ceea ce se doreşte să se comunice.

Aolumul este intensitatea vocii cu care un vorbitor se adresea!ă publicului. Cel care ţine un

discurs trebuie să vorbească suficient de tare pentru a fi au!it de toate persoanele care îl asculta. 7n

8

8/16/2019 suport de curs CCMF.doc

5/5

general nu este bine să se folosească un volum foarte ridicat, deoarece acest lucru poate fi perceput ca

o agresiune de cei din jur.

 Îmbunătăţirea limbajului paraverbal 

+entru creşterea capacităţilor de comunicare nonverbala e'istă câteva modalităţi simple&

• epetiţia în faţa oglin!ii E este cea mai simplă metodă, cel care e'ersea!ă în acest mod fiind atent

la felul în care limbajul nonverbal transmite mesajul dorit*

• epetiţia în faţa unui grup E se poate apela la un grup de prieteni care, pe ba!a unor criterii

 prestabilite, să dea un feed4bac:*

• epetiţia în faţa camerei video E este cea mai bună metodă, deoarece vorbitorul îşi poate anali!a

singur discursul putând urmări şi evoluţia sa în timp.

2