Revista_02_2013-1

8/19/2019 Revista_02_2013-1

1/99

8/19/2019 Revista_02_2013-1

2/99

nr.2 (5)iulie-decembrie

2013

Chișinău, 2013

8/19/2019 Revista_02_2013-1

3/99

ENCICLOPEDICA

Revistă de istorie a ştiinţei și studii enciclopedice, nr. 2 (5), 2013

Fondator: Institutul de Studii Enciclopedice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei

Redactor-şef :Constantin Manolache, dr., conf. univ.

Colegiul de redacţie:

Mihai Adauge, cercet. șt.Clara Agliullina, cercet. șt. (Bașkortostan, Ufa)Mircea Bologa, acad.Mihai Cimpoi, acad.Demir Dragnev , m.c.Maria Duca, acad.

Teodor Furdui, acad.Ion Jarcuțchi, dr., conf. univ. (redactor-șef adjunct)Mikola Jelezneak , dr., conf. univ. (Ucraina, Kiev)Boris Malițki, dr. hab., prof. (Ucraina, Kiev)Eugen Nicolae, dr. (România, București)Vladimir Popik , dr. (Ucraina, Kiev)Uildan Saitov , dr. (Bașkortostan, Ufa)Ion Xenofontov , dr.

© Institutul de Studii Enciclopedice, 2013

Corectori:Elena Pistrui, Elena Varzari, dr., conf. univ.

Coperta:Vitalie Pogolşa

Design, procesare computerizată şi prepress:Valeriu Oprea

Adresa redacţiei: bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, nr. 1, biroul 506, Chişinău, Republica Moldova, MD-2001

Tel.: (+373 22) 277 269 (Ion Jarcuțchi)

Autorii poartă responsabilitatea pentru conținutul articolelor publicate.Opiniile autorilor nu reflectă neapărat opinia Colegiului de redacție.

ISSN

9 7 7 1 8 5 7 3 6 5 7 0 3

8/19/2019 Revista_02_2013-1

4/99

3

E N C I C L O P E D I C A .

R E V I S T Ă

D E

I S T O R I E

A

Ş T I I N Ţ E I Ș I S T U D I I E N C I C L

O P E D I C E

n r . 2 ( 5 ) 2 0 1 3CUPRINS

ISTORIA ȘTIINȚEI

Ion JARCUȚCHI, Constantin MANOLACHE, Ion XENOFONTOVȘtiința în Republica Moldova: file de istorie (II) ................................................................... 5

Ion DEDIUContribuţia naturaliştilor români la dezvoltarea ecologiei ................................................ 22

Vadim GUZUNDocumentele diplomatice române ca sursă pentru studiereacelei de a doua mari foamete sovietice .................................................................................. 37

CERCETĂRI ENCICLOPEDICE

Лидия Ивановна ПЕТРОВСКАЯКлассическая энциклопедия: базовая технология и методика

Enciclopedia clasică: principii fundamentale şi metodică .............................................. 47

Микола ЖЕЛЕЗНЯКИстория украинской энциклопедистики

Istoria cercetărilor enciclopedice ucrainene .................................................................... 54

Larisa NOROC„Enciclopedia României” – operă de renaștere naţională (1938–1943) ........................... 60

Vitalie SOCHIRCĂConsideraţii metodologice privind studiile enciclopedice naţionalecu referire la geografie ............................................................................................................. 67

CERCETĂRI BIOGRAFICEСonstantin MANOLACHE, Mihai URSU

Isaak Krassilchik – fondatorul şcolii basarabene de microbiologieşi entomologie .......................................................................................................................... 71

Ion JARCUȚCHI, Brighita KOVARSKIPetru Buzuc – lingvist slavist basarabean .................................................................................... 80

CERCETĂRI TERMINOLOGICE

Lucia CEPRAGA, Svetlana BÎRSANConsideraţii privind evoluţia unor termeni din sistemul informaţional ......................... 93

NOUTĂȚI EDITORIALE

Volumul „Mănăstiri şi schituri din Republica Moldova” – studiu enciclopedic de valoare naţională .............................................................................. 96

8/19/2019 Revista_02_2013-1

5/99

I N S T I T U T U L D E S T U D I I E N C I C L O P E D I C E A L A C A D E M I E I D E Ş T I I N Ţ E A

M O L D O V E I

4

CONTENTS

HISTORY OF SCIENCE

Ion JARCUȚCHI, Constantin MANOLACHE, Ion XENOFONTOVScience in the Republic of Moldofa: files of history (II) ....................................................... 5

Ion DEDIUContribution of the romanian natural scientists to the development of ecology .................. 22

Vadim GUZUNRomanian diplomatic documents as a source for researchingthe second great soviet famine ................................................................................................ 37

ENCYCLOPEDICAL RESEARCHES

Lidia PETROVSKAIAClassical encyclopaedia: fundamental principles annd method ....................................... 47

Mykola JELEZNEAК

e history of encyclopedic researches in Ucraine ................................................................ 55

Larisa NOROC„Encyclopaedia of Romania” – creation of the national revival (1938–1943) ................ 60

Vitalie SOCHIRCĂMetodologic considerations regarding the national encyclopaedic studiesrelated to geography ................................................................................................................ 67

BIOGRAPHICAL RESEARCHES

Сonstantin MANOLACHE, Mihai URSU

Isaak Krassilchik – fonder of basarabian schoolof microbiology and enthomology ........................................................................................ 71

Ion JARCUȚCHI, Brighita KOVARSKIPetru Buzuc – basarabian slavicist linguist ............................................................................. 80

TERMINOLOGICAL RESEARCHES

Lucia CEPRAGA, Svetlana BÎRSANConsiderations concerning the evolution of some termsof the informational system ............................................................................................................ 93

NEW BOOKS

Monasteries and priories of the Republic of Moldova –an encyclopedic edition of national value ............................................................................ 97

8/19/2019 Revista_02_2013-1

6/99

5


R E V I S T Ă

D E

I S T O R I E

A


O P E D I C E

n r . 2 ( 5 ) 2 0 1 3

ISTORIA ȘTIINȚEIHISTORY OF SCIENCE

Știința în RSS Moldovenească în anii1961–1991. Fondarea instituţiei știinţifice su-preme a RSS Moldovenești, cel mai înalt forștiințific republican (național) – Academia deȘtiinţe, reprezintă actul culminant și rezulta-tul firesc al enormei activități de edificare asistemului de organizare a știinţei în republi-că în ansamblu și a sectorului academic în

particular. Deschiderea oficială a Academieide Știinţe marchează un moment de cotitu-ră în istoria organizării și dezvoltării știinţeidin Moldova contemporană: pe de o parte,s-a finalizat o perioadă de importanţă majo-ră – etapa de constituire și afirmare a reţeleiștiinţifice republicane și a componentelor eisectoriale (academic, universitar și de ramu-

ȘTIINȚA ÎN REPUBLICA MOLDOVA: FILE DE ISTORIE (II)

SCIENCE IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA: FILES OF HISTORY (II)

Ion JARCUȚCHI1

Constantin MANOLACHE2

Ion XENOFONTOV3

REZUMAT Studiul propune o periodizare a etapelor distinctive ale evoluției științei în Republica Moldova

din momentul fondării Academiei de Științe (1961), etape identificate sub aspectul dezvoltăriiinstituționale și al potențialului științific uman. Atenție prioritară s-a acordat abordării proble-melor privind fondarea instituțiilor de cercetare și a rețelei lor instituționale în cadrul celor trei

sectoare principale ale științei: academic, universitar și de ramură, precum și privind constituireași evoluția sistemului de administrare a științei pe dimensiunile națională și sectorială. Un subiectaparte l-a constituit formarea și evoluția potențialului științific uman în perioada de referință.

Cuvinte–cheie: știință, instituție de cercetare, rețea instituțională, potențial științific uman,administrarea științei, cadrul juridic, reforma științei, cercetător științific, academician, membrucorespondent, colaborare și cooperare științifică, integrare în spațiul științific european.

ABSTRACT Te study proposes a periodization of distinctive stages of science evolution in the Republic

of Moldova, starting from the moment of the Academy of Sciences foundation (1961), the stages

being identified in the aspect of institutional development and human research potential. Te pri-ority attention is given to the approaching the prpoblems on establishing the research institutionsand their institutional network within the framework of three main science sectors: academic,university and branch, as well as concerning the setting up and evolution of administrative systemof science along the national and sectoral dimensions. A separate subject of the research was the formaion and evolution of human research potential in the studied period.

Keywords: science, research institution, institutional network, human research potential sci-ence management, legislative framework, science reform, researcher, academician, correspondentmember, research collaboration and cooperation, integration in European scientific space.

1 Ion Jarcuțchi, doctor în istorie, conferențiar cercetător, Institutul de Studii Enciclopedice al AȘM.2 Constantin Manolache, doctor în politologie, conferențiar universitar, Institutul de Studii Enciclopedice al AȘM.3 Ion Xenofontov , doctor în istorie, Institutul de Studii Enciclopedice al AȘM.

8/19/2019 Revista_02_2013-1

7/99


M O L D O V E I

6

ră); pe de altă parte, s-a pus începutul fazeide transformare a științei în forţă motrice adezvoltării societăţii și economiei naţionale,de consolidare și afirmare a știinţei din repu-blică pe plan unional (spațiul ex-sovietic) șiinternaţional, fiind deschise noi orizonturi și

perspective.În linii mari, paradigma științei „civi-

le” din RSS Moldovenească și a rețelei eiinstituționale, închegată în anii ’60 ai secolu-lui al XX-lea, și atribuită la sfera competențeiGuvernului de la Chișinău s-a menținut, cumici excepții, pe parcursul a 30 de ani – pânăla proclamarea independenței politice și sta-tale în 1991. O extindere numerică semnifi-

cativă a instituțiilor științifice s-a produs îndomeniile care deserveau complexul militar-industrial sovietic, fiind creat un număr im-punător de instituții de cercetare, proiectare,construcții și tehnologie de sine stătătoare sauîncadrate în asociații științifico-industrialede producție, subordonate, de regulă, directautorităților unionale.

Crearea Academiei de Știinţe a marcat o

etapă calitativ nouă în dezvoltarea potenţi-alului știinţific al Moldovei contemporane.Devenind principalul centru știinţific al re-publicii, Academia de Știinţe avea menireanu numai să realizeze cercetări știinţificefundamentale în diverse domenii ale știinţei,să recomande rezultatele obţinute pentru im-plementare în economia naţională și cultură,dar și să coordoneze și să dirijeze elaborareaproblemelor științifice aplicative majore, sădetermine, prin autoritatea sa știinţifică, di-recţiile principale ale investigaţiilor teoreticeîn toate organizaţiile știinţifice din republicăindiferent de apartenenţa lor departamentală.Pentru a face faţă noilor cerinţe, se impuneao muncă enormă pentru consolidarea po-tenţialului știinţific al Academiei de Știinţe,se cerea asigurarea unui așa nivel al cercetă-rilor știinţifice care i-ar fi permis să ocupe,

nu doar în virtutea statusului academic, darși al autorității științifice, un loc de frunte înierarhia știinţifică republicană, să se afirme în

comunitatea știinţifică unională și mondială.Formal, având statut de instituție acade-

mică „națională” sau, folosind terminologiatimpului, „republicană”, Academia de Științea RSS Moldovenești, la fel ca și celelalte aca-demii de științe ale republicilor unionale, a

fost implantată în rețeaua academică unio-nală, integrându-se în sistemul de coordo-nate centru–periferie. Statutul instituționalși atribuțiile fundamentale ale Academieiunionale de științe și ale celor republicane înmediile științifice respective (unional și re-publican) și situarea lor în lanțul sistemuluiacademic unional au fost specificate prin ho-tărârile comune ale Guvernului URSS și CC

al PCUS cu privire la ameliorarea activitățiiAcademiei de Științe a URSS și a academiilorde științe ale republicilor unionale (3 aprilie1961; 11 aprilie 1963).

Potrivit documentelor nominalizate, Aca-demiei de Știinţe i s-a atribuit misiunea diri-

jării știinţifice și metodice a lucrărilor știin-ţifice executate în instituţiile de cercetare șide învăţământ superior, precum și funcţia de

coordonare a cercetărilor știinţifice în dome-niul știinţelor naturale și sociale (în perioadasovietică noțiunea „științe sociale” includeași domeniile „științelor umanistice”); dezvol-tarea cercetărilor știinţifice fundamentale îndomeniile știinţelor naturale și sociale; reali-zarea cercetărilor știinţifice de prospecțiuneîn cele mai importante probleme ale pro-gresului tehnico-știinţific, social și cultural;elaborarea bazelor știinţifice în vederea asi-gurării dezvoltării intensive a economiei na-ţionale; identificarea căilor principial noi aleprogresului tehnico-tehnologic, crearea pre-miselor știinţifice pentru realizarea acestorași elaborarea recomandărilor de implementa-re a lor în economia naţională.

Prin aceste hotărâri au fost reglementate,de asemenea, principiile fundamentale defuncţionare și administrare a sistemului aca-

demic unitar și ierarhic centralizat în spaţiulsovietic și cele de interacţiune între Academiade Știinţe a URSS și academiile republicane de

8/19/2019 Revista_02_2013-1

8/99

7


R E V I S T Ă

D E

I S T O R I E

A


O P E D I C E

n r . 2 ( 5 ) 2 0 1 3știinţe. Ultimele se aflau în subordonare du-

blă – Prezidiului Academiei de Știinţe a URSSși Consiliului de Miniștri al republicii respec-tive. În cazurile în care la Prezidiul Academieide Știinţe a URSS se examina activitatea uneiacademii republicane de știinţe, președintele

acesteia avea drept de vot deliberativ; ultimulpe parcursul exercitării funcției respectivedevenea, de regulă, membru al AcademieiUnionale de Științe. (Președinții Academieide Științe a RSS Moldovenești, acad. IachimGrosul (1961–1976) și acad. Aleksandr Ju-cenko (1977–1989), au fost aleși în calitate demembri corespondenți ai AȘ a URSS în anul1966 și, respectiv, în 1979). Academiile repu-

blicane de știinţe erau obligate să organizezeactivitatea știinţifică a instituţiilor sale în co-respundere cu direcţiile prioritare ale cercetă-rilor știinţifice în domeniile știinţelor natura-le și sociale, aprobate de Prezidiul AȘ a URSS,și cu planurile de stat ale dezvoltării econo-miei URSS și a republicilor respective. Stareade dependență a academiilor republicane deștiințe s-a manifestat fățiș în sfera politicii de

cadre. Locuri vacante pentru alegerea mem-brilor academiei se stabileau doar cu acordulAcademiei de Știinţe a URSS, iar pe parcursulexaminării candidaturilor înaintate trebuia săse ţină cont de recomandările acesteia. Selec-tarea și înaintarea candidaturilor în funcţiade director al institutului, de asemenea, seefectua doar cu consimţământul Academieide Știinţe a URSS. O atare stare de lucruri, cumici modificări, s-a menţinut până la fineleanilor ’80 ai secolului al XX-lea.

Ar fi incorect în acest context să nu arun-căm o privire asupra unei alte laturi a proble-mei. Din perspectiva cercetărilor științifice,o asemenea organizare a științei la scarăacademică unională a facilitat, îndeosebi îndomeniile științelor exacte și ale naturii, co-operarea și integrarea științifică pe verticalăși orizontală, la nivel instituțional și personal;

mobilizarea și stimularea cercetării propriu-zise; sporirea ritmului dezvoltării științificea republicilor unionale și depășirea clișeului

de „știință locală”. Dar, stimulând în plan in-tern (în sensul spațiului ex-sovietic) acțiunilede cooperare și integrare științifică, sistemulsovietic centralizat de organizare și gestiona-re a științei a îngrădit, pe plan extern, accesuldirect al academiilor republicane de științe la

colaborare internațională, acțiunile respective fiind admise și coordonate de către Acade-mia de Știinţe a URSS și autoritatea unionalăa științei – Comitetul de Stat pentru Știință șiTehnică al URSS; abia în anii ’80 ai secoluluial XX-lea s-a produs o oarecare liberalizare înacest domeniu.

Din momentul fondării AȘ a RSS Mol-dovenești structura ei instituțională nu repre-

zenta un model static, ea se afla în permanen-tă modernizare evoluționistă (evitându-se înacest sens răsturnări de situații), a cărei am-plitudine și intensitate în interiorul sistemu-lui era determinată de tendinţele dezvoltăriiștiinţei mondiale și unionale, de oportunită-ţile evoluţiei economiei și culturii republicii,de mediul și condiţiile integrării știinţei dinrepublică în spaţiul știinţific unional și inter-

naţional, de capacitatea potențialului științificuman disponibil.Deja în anii 1963–1964 au intervenit o se-

rie de modificări structurale cauzate de retra-gerea unor instituții din sistemul academic,de reorganizarea altora și de transformareaunor structuri instituționale ale institutelorîn organizații autonome cu statut juridic. Pemotiv că în sectorul academic al știinţei func-ţionează un număr considerabil de instituţiide ramură și în scopul consolidării relaţiilordintre știinţă și producţie, un șir de institu-te academice de orientare aplicativă au fosttransferate în sectorul de ramură al știinţei:Institutul de Geologie și Materiale Utile a fosttransmis în subordonarea Comitetului deStat de Geologie al URSS; Secţia de MecanicăFizico-Chimică a Materialelor de Construc-ţie este transmisă Comitetului de Stat pentru

Construcţii al URSS, iar Secţia Probleme deGospodărire a Apelor – Comitetului de Statpentru Gospodăria Apelor și Protecţia Re-

8/19/2019 Revista_02_2013-1

9/99


M O L D O V E I

8

surselor Acvatice al Consiliului de Miniștrial RSSM. Efectul acestor acțiuni l-a constituitdiminuarea potenţialul știinţific al Academieide Știinţe. În același timp, a fost fondat un șirde noi organizații științifice. În baza Institu-tului de Fizică și Matematică și a Institutului

Probleme Electrofizice au fost formate In-stitutul de Matematică cu Centrul de Calcul(director acad.3 Vl. Andrunachievici, 1964–1991) și Institutul de Fizică Aplicată acad. B.Lazarenko, 1964–1979). Pe lângă Institutul deFizică Aplicată s-a creat Uzina Experimenta-lă cu biroul de construcţie. Ulterior, în 1965,sunt fondate în baza structurilor existenteSecția de Cibernetică Energetică (m. c. Gh.

Cealâi, 1965–1982) și Secţia de Geografie (m.c. M. Radul, 1965–1971). În 1967 Institutulde Geologie și Materiale Utile este retrocedatAȘ a RSS Moldovenești și reorganizat în In-stitutul de Geofizică și Geologie (dr. N. Bur-ghelea, 1963–1970).

Instituţii știinţifice noi au apărut și în ca-drul Secţiei de Știinţe Sociale. În 1969 în bazaunor sectoare ale Institutului de Istorie au fost

create Secţia de Filosofie și Drept (director dr.hab. V. Ermuratschi, 1969 –1973), Secţia deEtnografie și Studiul Artelor (director dr. hab.V. Zelenciuc, 1969–1986) și Secţia InformaţieȘtiinţifică în domeniul Știinţelor Sociale.

La finele anului 1970 numărul organizaţi-ilor știinţifice ale Academiei de Știinţe a atinscifra de 19, dintre care 10 institute, 8 secţiiștiinţifice și Staţia experimentală complexă.În cadrul Secţiei de Știinţe Matematice, Fiziceși Tehnice (academician coordonator acad.V. Andrunachievici, 1964–1986) funcţionauInstitutul de Matematică cu Centrul de Cal-cul, Institutul de Fizică Aplicată, Institutulde Geofizică și Geologie (director acad. A.Drumea, 1970–2002), Secţia de CiberneticăEnergetică și Secţia de Geografie. Secţia deȘtiinţe Biologice și Chimice (academiciancoordonator acad. Gh. Lazurievski, 1970–

1973) era constituită din Institutul de Chimie(acad. A. Ablov, 1965–1975), Institutul deFiziologie și Biochimie a Plantelor (m. c. C.Moraru, 1970–1978), Institutul de Zoologie(acad. M. Iaroșenko, 1961–1972), GrădinaBotanică (m. c. A. Ciubotaru, 1964 – 1986),

Secţia de Microbiologie (dr. hab. V. Kotelev,1960–1972), Secţia Genetica Plantelor, Sec-ţia de Paleontologie și Stratigrafie, precumși Staţia experimentală complexă. Secţia deȘtiinţe Sociale întrunea Institutul de Istorie(m. c. E. Rusev, 1961–1970); acad. I. Budac,1970–1974), Institutul de Limbă și Literatură(acad. S. Cibotaru, 1969– 1984), Institutul deEconomie (acad. N. Frolov, 1968–1980), Sec-

ţia de Filosofie și Drept, Secţia de Etnografieși Studiul Artelor și Secţia de Informaţie Ști-inţifică în domeniul Știinţelor Sociale.

Evoluţia instituţionala ulterioară a Acade-miei de Știinţe a RSS Moldovenești nu a sem-nalat intervenţii organizatorico-instituţionaleradicale. Ea s-a limitat doar la precizarea de-numirii unor instituţii și a tipului lor de insti-tuţie știinţifică, optimizarea reţelei instituţio-

nale a organizaţiilor de cercetare și a structu-rii instituţionale interne a institutelor. În anul1975 Grădinii Botanice i s-a acordat statutulde institut. Peste doi ani, în 1976, Institutulde Zoologie este reorganizat în Institutul deZoologie și Fiziologie (director, m. c. T. Fur-dui, 1972–1991), în a cărui componenţă a fostinclusă Secţia de Paleontologie și Stratigrafie(1979). Secţia de Informaţie Știinţifică în do-meniul Știinţelor Sociale a fost subordonatăInstitutului de Istorie (1977). În anul 1985 înbaza Secţiei Genetica Plantelor este fondatInstitutul de Genetică Ecologică (directoracad. A. Jucenko, 1985–1989). În urma reor-ganizărilor întreprinse, efectivul organizaţii-lor știinţifice independente s-a redus de la 19(1969) la 16 (1989).

În paralel cu constituirea și moderniza-rea cadrului instituţional s-a consolidat in-

3 Aici și în continuare se indică gradul/titlul științific superior deținut/obținut în perioada exercităriifuncției de director.

8/19/2019 Revista_02_2013-1

10/99

8/19/2019 Revista_02_2013-1

11/99


M O L D O V E I

10

nificare al RSSM, ministerelor și departamen-telor, fapt ce a provocat dispersarea compe-tenţelor administrative, a resurselor financia-re și umane. În cadrul delimitării atribuțiilorși responsabilităților, Academiei de Știin-ţe i s-au atribuit funcţiile de organizator și

coordonator al cercetărilor știinţifice fun-damentale în domeniul știinţelor sociale șinaturale.

În 1973, pentru consolidarea progresuluitehnico-știinţific, aprofundarea cercetări-lor știinţifice și implementarea tehnologiilormoderne în complexul agroindustrial au fostiniţiate noi forme de cooperare și integrare aștiinţei în sectorul real al economiei, în speci-

al în domeniul agriculturii – asociaţia știinţi-fică de producţie agroindustrială, fiind prelu-ată experienţa din sfera industriei „unionale”din republică – crearea asociațiilor științificede producție. În complexul agroindustrial aufost constituite 13 asociaţii știinţifice de pro-ducţie, care întruneau 9 institute de cercetări,2 institute de proiectare tehnologică și con-strucţie și 4 staţiuni experimentale.

Pentru a unifica sistemul de gestionare aștiinţei „civile” și a consolida veriga cerceta-re – dezvoltare, în 1978 a fost creat ConsiliulRepublican de Coordonare a ProblemelorTehnico-Știinţifice Interramurale, subor-donat direct Consiliului de Miniștri, activi-tatea acestuia fiind asigurată de Academiade Științe. Forma principală de planificarea cercetărilor erau programele tehnico-ști-inţifice orientate spre rezolvarea celor maiimportante probleme economice și tehnico-știinţifice republicane și de ramură. Între anii1981–1985, cercetările s-au efectuat în cadrula 15 programe, la realizarea lor participând14 instituţii ale Academiei de Știinţe, 6 insti-tuţii de învăţământ superior, 29 de instituţiiunionale și republicane de ramură, peste 80de asociaţii știinţifice și de producţie, institu-ţii de proiectări, construcţii și tehnologii ș.a.

În același timp, în atribuţiile ministerelor, de-partamentelor și ale altor organe centrale destat s-au menţinut gestionarea și coordonarea

lucrărilor știinţifice și experimentale de con-strucţie de importanţă de ramură, iar în celeale Academiei de Știinţe – dirijarea și coor-donarea cercetărilor știinţifice în domeniulștiinţelor naturale și sociale.

Extinderea reţelei instituţionale a științei,

deschiderea și dezvoltarea noilor domenii,direcţii și discipline știinţifice decurgeau înparalel cu formarea și consolidarea potenţia-lului știinţific uman.

Academia de Știinţe a RSS Moldovenești aînceput activitatea sa bazându-se pe potenţi-alul științific uman preluat de la Filiala Mol-dovenească a AȘ a URSS, precum și pe cel alinstituţiilor de învăţământ superior, în care se

formaseră anumite tradiţii în activitatea decercetare și în cea didactică. Pe larg erau fruc-tificate posibilităţile oferite de practica pregă-tirii cu destinaţie specială a cadrelor știinţificela doctorantura institutelor Academiei de Ști-inţe a URSS. În etapa iniţială de funcţionare aAcademiei de Știinţe, corpul ei de cercetătoris-a completat, în proporții considerabile, cuoameni de știinţă repartizați/invitați din afara

republicii.Dezvoltarea umană a Academiei de Știin-ţe și a sferei științei în general s-a caracterizat,în primul rând, prin consolidarea potenţialu-lui de cadre știinţifice și extinderea acestuiape măsura diversificării direcţiilor prioritarede cercetare și a disciplinelor știinţifice, încorespundere cu tendinţele dezvoltării ști-inţei mondiale și a economiei naţionale. Peparcursul a trei decenii (1961–1989) efectivullucrătorilor Academiei de Științe a sporit dela 1 016 la 5 688 persoane (5,6 ori), dintre carenumărul cercetătorilor științifici – de la 341la 1 389 persoane (4,1 ori), inclusiv doctorihabilitați – de la 14 la 125 de persoane (8,9 ori)și doctori în științe – de la 105 la 837 (8,0 ori).Ponderea cercetătorilor cu grade științifice acrescut de la 34,9% în 1961 la 69,3% în 1989.După acest indice, AȘ a RSSM s-a plasat în

fruntea academiilor de știinţe din spaţiul ex-sovietic, fiind urmată, în ordinea descreșterii,de academiile de știinţe din Ucraina, Litua-

8/19/2019 Revista_02_2013-1

12/99

11


R E V I S T Ă

D E

I S T O R I E

A


O P E D I C E

n r . 2 ( 5 ) 2 0 1 3nia, Estonia, Azerbaidjan, Letonia, Academia

de Știinţe a URSS etc.În cadrul sistemului republican al știinţei

AȘ a RSSM reprezenta un important centrucomplex și integrat de cercetări știinţifice. În-tre anii 1970–1990 în instituţiile academice

erau concentrați cca 11,9 – 12,7% din totalullucrătorilor știinţifici înregistraţi în republicăși 17,8 – 19,6% din efectivul colaboratorilor cugrade știinţifice, inclusiv 29,2 – 32,1% doctorihabilitaţi și 17,8 – 19,6% doctori în știinţe.

Cu toate că sectorul extraacademic s-aevidențiat printr-o creștere semnificativă astructurilor de cercetare, ritmul de creștere apotențialului științific uman era inferior ce-

lui din sectorul academic. Astfel, între anii1970–1984, efectivul cercetătorilor știinţificia crescut de la 5 695 la 9 710 persoane (1,7ori), inclusiv al doctorilor habilitaţi – de la113 la 298 (2,6 ori) și al doctorilor în știinţe –de la 1 834 la 4 112 (2,2 ori).

În contextul prezentării potențialului știin-țific uman, constatăm prezența relativ însem-nată a femeilor în efectivul știinţific, acestea

constituind, în 1984, 39,4% din totalul colabo-ratorilor știinţifici, inclusiv cu titlul știinţific dedoctor habilitat – 16,5% și de doctor – 27,4%.

Contingentul cercetătorilor știinţifici aiAcademiei de Știinţe era multinaţional, cu-prinzând reprezentanţi a 19 etnii. O atenţieprioritară se acorda pregătirii cadrelor știin-ţifice naţionale. În 1966, moldovenii/româniiconstituiau 37,6% din totalul colaboratori-lor știinţifici, fiind urmaţi de reprezentanţiai etniei ruse (35,4%), ucrainene (12,9%),evreiești (9,9%) etc. Peste douăzeci de ani,în 1986, ponderea moldovenilor români înstructura cercetătorilor știinţifici constituia46,1%, a colaboratorilor știinţifici de etnierusă – 29,2%, ucraineană – 11,4%, evreiască– 7,9%, bulgară – 1,8%, găgăuză – 0,9% etc.Ponderea moldovenilor deținători ai gradelorștiinţifice de doctor habilitat și doctor în știin-

ţe a crescut de la 36% (1961) la 46,2% (1989).La mijlocul anilor ’80, cercetătorii moldoveniocupau un loc reprezentativ în cadrul poten-

ţialului știinţific uman din URSS. În 1988, eiconstituiau 5 504 persoane din numărul totalal colaboratorilor știinţifici din fostul spaţiusovietic, dintre care 192 de doctori habilitaţiși 2 579 de doctori în știinţe.

Formarea și creșterea continuă a nivelului

profesional al potenţialului știinţific uman afavorizat constituirea și consolidarea corpu-lui academic (membrii titulari și membriicorespondenți), tradițional considerat elitaștiințifică a republicii. În acest sens, Acade-mia de Știinţe reprezenta nu numai un centruintegrat de profil larg de cercetare, ci și o „or-ganizaţie știinţifică supremă a RSS Moldove-nești” (1964), „cea mai prestigioasă instituţie

știinţifică a RSS Moldovenești” (1979), „celmai înalt for știinţific” al Republicii Moldova(1992), care întrunea, în calitate de membriai săi, pe cei mai proeminenţi savanţi din re-publică. La început prin sintagma „organiza-ţie știinţifică supremă a RSS Moldovenești”se identifică corpul academic, constituit dinmembri titulari (academicieni) și membri co-respondenţi, la care, conform Statutului AȘ a

RSSM din 1979, s-au mai adăugat membri deonoare și membri străini (externi). De altfel,primii membri de onoare au fost aleși abia înanul 1991, iar titulatura de „membru străin” arămas doar pe hârtie.

Analiza evoluțiilor corpului academic încalitate de institut reprezentativ al comunitățiiștiințifice republicane și de produs al aceste-ia vine să completeze imaginea dezvoltăriipotențialului științific uman în perioada so-

vietică. Acesta din urmă s-a constituit în ca-drul fostei URSS. La pregătirea cadrelor știin-ţifice au contribuit oamenii de știinţă din re-publică, dar și cei din afara hotarelor ei, care,așezaţi cu traiul pe acest meleag, au activat îndomeniile știinţei și didactic. Ei s-au încadratși în procesul de constituire și dezvoltare aAcademiei de Știinţe și a corpului ei acade-mic. În contextul dat e necesar să remarcăm

că alegerea membrilor Academiei de Știinţes-a efectuat și se înfăptuiește strict în baza cri-teriului știinţific; criteriile pentru asigurarea

8/19/2019 Revista_02_2013-1

13/99


M O L D O V E I

12

„reprezentativităţii” după sex, naţionalitate,teritoriu, instituție de învățământ superior nus-au luat și nici nu se iau în considerare.

Efectivul membrilor AȘM a crescut de la24 de persoane (11 academicieni și 13 mem-bri corespondenți) în 1961 la 74 de persoane

(38:36) în 1989, 113 de persoane (48:65) în2000, după care a urmat reducerea acestuia(cu excepția anului 2007 când a avut alege-rea ordinară a membrilor AȘM), în 2010 fiindînregistrați 101 membri (52 de academicieniși 49 de membri corespondenți).

Din cei 143 de membri ai AȘM (s-au luat încalcul doar persoanele desemnate/alese pentruprima oară fie în calitate de membru titular,

fie de cea de membru corespondent; trecereade la treapta întâi la cea de a doua reprezintăun transfer intern și nu o intrare în sistem dinexterior), aleși în perioada 1961–1995, perioa-dă în care au avut loc cele mai semnificativeschimbări în sensul indigenizării atât a corpuluiacademic, cât și a potențialului științific uman,65,7% erau originari din R. Moldova, iar restuls-au născut în afara hotarelor ei actuale: 19,6%

sunt originari din Ucraina, 8,4% din Rusia,2,1% din Uzbekistan. Printre membrii Acade-miei sunt de asemenea originari din Kazahstan,Azerbaidjan, Belarus, Georgia și România. Celmai mare număr al acestora a fost înregistratîn anul creării Academiei de Știinţe. Din cei 24de membri fondatori doar 29,2% erau originaridin RSS Moldovenească, 37,5% s-au născut înUcraina și 25% – în Rusia. Pe măsura formăriiintelectualităţii știinţifice autohtone s-a redusconsiderabil pătrunderea în corpul academica membrilor de origine geografică alogenă:la alegerile membrilor Academiei de Știinţe,care au avut loc între anii 1961-1970, pondereaacestora constituia 65%, între anii 1972–1984 –31,4% și între anii 1989–1995 – 17,7%.

O situaţie similară s-a reliefat și în privinţarepartizării membrilor AȘM după instituţiade învăţământ superior absolvită. Din același

număr de 143 de membri ai Academiei deȘtiinţe 62,9% au absolvit instituţiile de învă-ţământ superior din R. Moldova, 18,9% și-au

făcut studiile la instituţiile de învăţământ su-perior din Rusia, 13,3% – la cele din Ucraina,4 membri au obţinut licenţă în România etc.În anii ’60 completarea corpului academic cuabsolvenţi ai instituţiilor de învăţământ supe-rior autohtone era modestă, ponderea acesto-

ra constituind doar 27,5% din numărul celoraleși. Situaţia s-a schimbat radical începândcu anii ’70, când a crescut gradul de intrarea absolvenţilor instituţiilor de învăţământsuperior din Moldova. 77,1% din numărulmembrilor Academiei desemnaţi în urmaalegerilor din perioada 1972–1984 au absolvitinstituţiile autohtone, iar la alegerile din anii1989–1995 acest indice a constituit 76,5%.

Un anumit interes prezintă distribuţiamembrilor AȘM în funcţie de etnii, care, ac-centuăm încă o dată, au fost aleși în baza cri-teriilor știinţifice și a sistemului competitiv.Reflectând structura naţională a populaţieirepublicii, corpul academic reprezenta o co-munitate știinţifică multinaţională, în com-ponenţa acestuia fiind aleși reprezentanţi a 8etnii. Cea mai ridicată valoare aparţine mol-

dovenilor/românilor, ponderea lor constitu-ind mai mult de 2/3 din totalul membrilorAȘM aleși în perioada 1961–1995, după careurmau reprezentanţii etniei ruse (16,8%),ucrainene (9,1%), evreiești (4,9%). Pe măsuraformării și fortificării intelectualităţii știinţi-fice naţionale s-a modificat proporţia intrăriireprezentanţilor diverselor etnii în comuni-tatea academică. Elementul distinctiv al fe-nomenului în cauză rezidă în sporirea con-siderabilă a reprezentanţilor naţiunii titulare:ponderea acestora s-a ridicat de la 35% în anii’60 la 91,9% în anii ’90 din totalul intrărilor.

Începând cu anii ’70, sursa principală decompletare a comunităţii științifice în generalși a celei academice în particular au devenitcadrele știinţifice locale. Fenomenul constitu-irii și evoluţiei corpului academic reprezintăo reflectare directă a procesului de formare a

potenţialului știinţific uman și intelectual alRepublicii Moldova și cel al Academiei de Ști-inţe în a doua jumătate a secolului al XX-lea.

8/19/2019 Revista_02_2013-1

14/99

13


R E V I S T Ă

D E

I S T O R I E

A


O P E D I C E

n r . 2 ( 5 ) 2 0 1 3Știinţa din Republica Moldova după

1991. O etapă principial nouă în istoria dez- voltării științei în Republica Moldova s-ainițiat imediat după proclamarea suverani-tăţii (1990) și a independenţei (1991), fiindcreate premise și oferite posibilităţi reale

pentru transformarea sistemului știinţific alţării din regional în naţional și a Academieide Știinţe într-un autentic for știinţific naţi-onal. Transformările radicale din societate lafinele anilor ’80 – începutul anilor ’90 recla-mau o reorganizare fundamentală a știinţei,racordarea ei la noile realităţi ale timpului șinecesităţile vitale ale republicii. „Suverani-tatea politică a republicii, se menționează în

Hotărârea Adunării Generale a AȘM din datade 1 februarie 1991, procesele de renașterenaţională, trecerea la independenţa economi-că impun tot mai insistent necesitatea trans-formărilor în toate domeniile de activitate asocietăţii, restructurării radicale a organizăriiștiinţei, creșterii influenţei ei asupra evoluţieiprogresului social, dezvoltării bazei tehni-co-materiale și experimentale, asigurării in-

formaţionale a cercetărilor, promovării uneipolitici de cadre adecvat orientate, extinderiirelaţiilor știinţifice internaţionale”. Evoluţia șireforma știinţei au avut loc în condiţiile uneicrize social-economice acute și ale unei situ-aţii politice tensionate, în cadrul reformăriifundamentale a sistemului economic și a ce-lui social, modificării esenţiale a orientărilorși valorilor sociale, culturale și spirituale.

Mediul științific de atunci din republicăse caracteriza prin prezența unor fenome-ne controversate: pe de o parte, extindereapronunțată a cadrului instituțional în dome-niul științelor umanistice, acest fenomen fi-ind alimentat de „romantismul național”, carereprezenta un rezultat al mișcării de emanci-pare națională, o reacție emotivă și spontanăla înlăturarea restricțiilor privind libertateacercetării, iar pe de altă parte, prăbușirea do-

meniilor tehnico-inginerești și tehnologice,îndeosebi a celor implantate în complexulmilitar–industrial. Din punctul de vedere al

dezvoltării sferei știinţei și inovării perioadade tranziţie este marcată de constituirea șidezvoltarea cadrului juridic, de modificareasistemului organizatorico-instituţional și dedirijare a știinţei, de extinderea posibilităţilorde integrare în comunitatea știinţifică mondi-

ală, de amplificarea procesului de democrati-zare a vieţii știinţifice, dar și de ratare a unorșanse oferite. Ultimul deceniu al secolului alXX-lea s-a marcat și ca perioada aprinselorconfruntări conceptuale privind identificareastatutului social, știinţific și cultural al Acade-miei de Știinţe, rolului ei în sistemul de orga-nizare și administrare a știinţei din republică,provocate deseori de politizarea exagerată a

problemei și de confruntările ideologice însocietatea moldovenească de atunci. Acestdeceniu a înglobat în sine un proces continuude căutări și frământări, optimism și scepti-cism, entuziasm și descurajări, speranţe șidezamăgiri.

Statutul provizoriu al Academiei de Știin-ţe a Moldovei (1990) prevedea promovareaunui șir de principii orientate spre democra-

tizarea vieţii știinţifice și a sistemului de dirijare a știinţei. Descentralizarea sistemului deadministrare s-a efectuat prin delegarea func-ţiilor de gestionare a cercetărilor știinţifice șia responsabilităţii pentru realizarea acestorainstituţiilor de cercetare și secţiilor de știinţe.Un moment principial nou reprezintă regle-mentarea modului de exercitare a funcţiilorde conducere. S-a limitat durata exercităriifuncţiilor de membru al Prezidiului cu douătermene consecutive și s-a stabilit vârsta li-mită de 70 de ani admisă pentru ocupareaposturilor de conducere (membru al Prezi-diului, academician coordonator, director deinstitut/centru) de către membrii Academieide Știinţe și 65 de ani de către ceilalți cerce-tători științifici. În scopul asigurării intrăriisavanţilor relativ tineri în corpul academic și„întineririi demografice” a acestuia, s-a decis

ca la atingerea vârstei de 70 de ani locul deţi-nut de membrul Academiei se declară vacant,deţinătorul acestui titlu academic menţinând

8/19/2019 Revista_02_2013-1

15/99


M O L D O V E I

14

toate drepturile respective. Numărul totalde academicieni și membri corespondenţise stabilește de către Guvern la propunereaAcademiei de Știinţe. Statutul provizoriu re-prezintă primul document juridic care regle-menta statutul și funcţiile Academiei de Ști-

inţe a Moldovei ca instituţie naţională, inde-pendentă de cea unională. În conformitate cudecretul Președintelui URSS M. GorbaciovCu privire la statutul Academiei de Știinţe aURSS (23 august 1990) relaţiile de colaborareîntre Academia unională și Academiile repu-blicilor unionale urmau să fie întreţinute peprincipii contractuale, de parteneriat.

În conformitate cu prevederile Concepţiei

cu privire la dezvoltarea Academiei de Știinţe(1991), s-a inițiat procesul de reorganizare aactivităţii Academiei de Știinţe, fiind în acestsens revăzute și precizate direcţiile prioritarede cercetare a secţiilor de știinţe și a instituţi-ilor știinţifice. Atenţie prioritară s-a acordatștiinţelor umanistice și de arte, care în moddeosebit au suferit în urma dictatului ideolo-gic și politizării știinţei din perioada regimu-

lui totalitar sovietic, ceea ce a dus la denatu-rarea adevărului istoric, extirparea și umilireademnităţii naţionale. Pentru a evita asemeneasituaţie s-a stipulat că cercetările se vor efec-tua în condiţiile depolitizării și umanizării întoate domeniile știinţei, îndeosebi în cele careau ca obiectiv dezvoltarea umană și spiritu-ală a republicii, fiind reînnoită metodologia,revizuite și reconsiderate cele mai importanteprobleme, evenimente și fenomene ale istori-ei și culturii naţionale. În aria acestei activităţise înscrie Hotărârea Prezidiului Academieide Știinţe a Moldovei din 9 septembrie 1994,prin care s-a susţinut opinia știinţifică argu-mentată a specialiștilor filologi din ţară și depeste hotare, potrivit căreia denumirea corec-tă a limbii oficiale a Republicii Moldova estelimba română și Declaraţia Adunării generaleanuale din 28 februarie 1995, care a confirmat

decizia respectivă.În prima jumătate a anilor ’90, în evoluţia

sistemului instituţional predomina politica

de descentralizare, argumentată prin raţiona-mentul democratizării vieţii știinţifice și pri-

vită ca o reacţie firească față de centralizareaexagerată din trecut. Conducându-se de con-ceptul specializării disciplinare a instituţiilorștiinţifice, dominant în această perioadă, au

fost reorganizate unele institute și create al-tele noi, precizată structura instituţională asecţiilor de știinţe, ultimele completându-se,în anul 1992 (s-a luat în calcul anul aprobăriiStatutului AȘM de către Guvern, în unele sur-se se indică anul aprobării Statutului de cătreAdunarea Generală a AȘM – 1991), cu alteletrei: Secţiile de Știinţe Agricole (acad. I. Unti-lă), Medicale (acad. Gh. Ghidirim) și Tehnice

(acad. N. Andronati).În anii 1991–1992, Secţia de Știinţe Bio-

logice și Chimice (acad. A. Ursu) includea încomponenţa sa Institutul de Fiziologie (di-rector acad. T. Furdui); Institutul de Zoologie(dr. T. Cioric, acad. I. Toderaș – din 1993);Institutul de Genetică (m. c. A. Jacotă); Insti-tutul de Botanică (acad. A. Negru); Institutulde Chimie (acad. P. Vlad); Institutul de Fizio-

logie a Plantelor (acad. S. Toma); Institutul deGeografie (acad. T. Constantinov); Institutulde Microbiologie (acad. V. Rudic); CentrulȘtiinţific de Patologie (acad. V. Anestiade).Secţia de Știinţe Fizice și Matematice (acad.D. Chițu) era constituită din Institutul de Fi-zică Aplicată (acad. M. Bologa); Institutul deMatematică (m. c. C. Gaindric); Institutul deGeofizică și Geologie (acad. A. Drumea); In-stitutul de Energetică (dr. hab. M. Chiorsac);transferat în 1993 în Secție de Științe Tehnice,Centrul de Calcul (dr. G. Secrieru), Centrulde Metrologie și Automatizare a CercetărilorȘtiințifice (dr. hab. A. Buzdugan).

Intervenţii instituţionale semnificativeau avut loc în cadrul Secţiei de Știinţe Socio-Umane (acad. S. Berejan). Institutul de Limbăși Literatură s-a divizat în Institutul de Ling-

vistică (acad. S. Berejan) și Institutul de Isto-

rie și Teorie Literară (dr. A. Gavrilov). În bazastructurilor existente au fost create Institutulde Etnografie și Folclor (dr. hab. N. Demcen-

8/19/2019 Revista_02_2013-1

16/99

15


R E V I S T Ă

D E

I S T O R I E

A


O P E D I C E

n r . 2 ( 5 ) 2 0 1 3co); Institutul de Arheologie și Istorie Veche

(dr. hab. V. Dergaciov); Institutul de Istorie șiTeorie a Artei (m. c. L. Cemortan); Institutul deFilosofie, Sociologie și Drept (acad. A. Roșca);Institutul Minorităţilor Naţionale, ulterior In-stitutul de Cercetări Interetnice (acad. C. Po-

povici). Institutele de Istorie „I. S. Grosul” și deEconomie au fost reorganizate în Institutul deIstorie (dr. A. Țăranu) și, respectiv, Institutulde Cercetări Economice (m. c. S. Certan, dr. V.Ciobanu – din 1992). A fost restabilit Centrulde Informație Științifică în domeniul ȘtiințelorSocio-Umane (dr. Vl. Mocreac).

În anul 1992, în componenţa Academiei deȘtiinţe a fost transferat Institutul de Protecţie

Biologică a Plantelor (acad. I. Popușoi). În pre-mieră s-a aplicat în practică crearea instituţii-lor știinţifice de subordonare dublă: InstitutulNaţional de Ecologie (m. c. I. Dediu) subordo-nat Academiei de Știinţe și Departamentuluide Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurătorși Centrul de Studiere a Problemelor Pieţei (m.c. S. Certan, dr. P. Cojocaru – din 1993) subor-donat Comitetului de Stat pentru Problemele

Reformei Economice (ulterior Ministerul Eco-nomiei) și Academiei de Știinţe. Ultima nouainstituție creată în anii ’90 în cadrul AȘM aconstituit Centrul de Cercetări Medicale și So-cio-Demografice ale Familiei (dr. hab. D. Tin-tiuc, Secţia de Știinţe Medicale, 1996).

În urma acestor reorganizări, în prima ju-mătate a anilor ’90, în componența Academieide Știinţe funcţionau 29 de instituţii știinţificecu statut de persoană juridică, numărul lormajorându-se în comparaţie cu anii ’80 de1,8 ori.

Presată de criza economică și insuficienţaresurselor financiare AȘM a revenit la proble-ma optimizării structurii instituţionale a sec-ţiilor de știinţe și a Academiei în ansamblu. Înurma comasării Secției de Știinţe Fizice și Ma-tematice cu cea de Științe Tehnice, a fost crea-tă Secţia de Știinţe Fizice, Matematice și Teh-

nice (1998), iar a Secţiilor de Știinţe Biologiceși Chimice și de Știinţe Agricole – Secţia deȘtiinţe Biologice, Chimice și Agricole (2000).

În 1998 au fost reorganizate, în urma co-masării, un șir de institute, centre și institu-ţii de deservire a cercetării: Institutului deMatematică i-a fost transmis Centrul Teh-nologii Informaţionale, fiind transformatîn Institutul de Matematică și Informatică;

Institutului de Fizică Aplicată – Biroul Spe-cializat de Construcţie și Tehnologie, ultimulfiind reorganizat în Centru de Inginerie șiTransfer Tehnologic; Institutului de Geofizi-că și Geologie – Centrul de Seismologie Ex-perimentală; Institutului de Genetică – BazaȘtiinţifică Experimentală; Institutului StudiulArtelor – secţiile de monumente și de folclormuzical din cadrul Institutului de Etnografie

și Folclor; Institutului de Filosofie, Sociologieși Drept – Centrul de Informaţie Știinţificăîn domeniul Știinţelor Umanistice. Pe bazaInstitutului de Cercetări Literare și a Secţieide folclor literar a Institutului de Etnografieși Folclor s-a creat Institutul de Literatură șiFolclor; pe baza Institutului de Arheologie șia Institutului de Etnografie și Folclor – Insti-tutul de Arheologie și Etnografie. În același

timp, au fost create Centrul de Resurse Gene-tice Vegetale din Republica Moldova pe lângăInstitutul de Genetică și Colecţia Naţionalăde Microorganisme Nepatogene pe lângă In-stitutul de Microbiologie.

În perioada respectivă s-a format cadrulnormativ privind reglementarea activitățiiAȘM și a instituțiilor ei: Statutul Academieide Știinţe (1992 și 2000), regulamente referi-toare la modul de suplinire a posturilor per-sonalului de conducere și de alegere a consi-liului știinţific în institutele de cercetări ști-inţifice (1991,1997), la statusul, atribuțiile șicompetențele secțiilor de științe (1992, 2001)și institutelor de cercetare (2001), organizareaactivității Prezidiului AȘM (2001), alegereamembrilor de onoare ai AȘM (2000), la con-ferirea distincției supreme a AȘM – Medalia„Dimitrie Cantemir” (2000) ș.a.

La finele sec. XX, în cadrul complexu-lui agroindustrial funcţionau 15 instituţii decercetări știinţifice (ICȘ), instituţii naţionale

8/19/2019 Revista_02_2013-1

17/99


M O L D O V E I

16

(IN) și întreprinderi de stat (ÎS): ICȘ pentruPedologie și Agrochimie „Nicolae Dimo”(m. c. S. Andrieș), ICȘ pentru Porumb șiSorg „Porumbeni” (acad. V. Nicu), ICȘ pen-tru Culturile de Câmp „Selecţia” (dr. hab.B. Boincean), ICȘ de Construcţii Tehnolo-

gice pentru Tutun și Produse din Tutun, INde Viticultură și Vinificaţie, ICȘ pentru Po-micultură (dr. hab. M. Rapcea), ICȘ pentruProtecţia Plantelor (acad. I. Popușoi, dr. hab.V. Voineac), IN pentru Zootehnie și Medi-cină Veterinară (dr. hab. M.Bahcivanji), ICȘpentru Proiectări Tehnologice în IndustriaAlimentară, ICȘ pentru Mecanizarea și Elec-trificarea Agriculturii „Mecagro” (m. c. I.

Hăbășescu), ICȘ pentru Economia Comple-xului Agroindustrial, ICȘ în domeniul Apelorși Îmbunătăţirii Funciare, ICȘ în Piscicultură,ÎS pentru Cercetare în Selecţia și HibridareaSuinelor „Moldsuinhibrid”, ÎS pentru Cerce-tare și Producere „Avicola-Moldova”, precumși Universitatea Agrară de Stat din Moldova.

Cadrul instituţional al știinţelor medicaleîntrunea: Institutul de Cardiologie (m.c. M.

Popovici), Institutul Oncologic (dr. hab. M.Sofronie), ICȘ de Ocrotire a Sănătăţii Mameiși Copilului ( m. c. E. Gladun, dr. hab. L. Ețco– din 2003), Institutul de Ftiziopneumologie(dr. hab. S. Sofronie), Institutul Național deFarmacie (dr. hab. B. Parii), Centrul Naţional(CN) Știinţifico-Practic de Medicină Preven-tivă (dr. I. Băhnărel), CN Știinţifico-Practicde Neurologie și Neurochirurgie (dr. hab.O. Rusu), Centrul Știinţifico-Practic de Chi-rurgie Cardiovasculară (dr. A. Ciubotaru);Centrul Știinţifico-Practic Sănătate Publică șiManagement Sanitar (dr. M. Ciocanu), CN deSănătate Reproductivă și Genetică Medica-lă (dr. hab. V. Moșin), Centrul de CercetăriMedicale și Socio-Demografice ale Familiei(acad. Gh. Palade), precum și Universitatea deStat de Medicină și Farmacie „Nicolae Teste-miţanu”.

Statut de instituţii știinţifice aveau Institu-tul de Știinţe ale Educaţiei (dr. hab. E. Coroi),Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei (dr. N.

Răilean), Muzeul Naţional de Etnografie și Is-torie Naturală (M. Ursu).

În paralel cu deindustrializarea republiciis-a destrămat structura instituţională a știin-ţelor inginerești și s-a redus potenţialul știin-ţific de profil tehnic. Instituţiile de cercetare

și organizaţiile de proiectare din industrie(majoritatea cu statut de „instituţie uniona-lă”) s-au desfiinţat în scurt timp.

În perioada respectivă, reţeaua universi-tară s-a completat cu un șir de instituţii deînvăţământ superior de stat: Academia deStudii Economice din Moldova, Academiade Administrare Publică de pe lângă Preșe-dintele Republicii Moldova, Universitatea de

Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul,Universitatea de Stat din Comrat, Universita-tea de Stat din Tiraspol, Universitatea de Stat„Grigore Ţamblac” din Taraclia.

În anii 1991–2003, numărul instituţiilorștiinţifice și tehnico-știinţifice s-a redus de la94 la 79, inclusiv numărul instituţiilor știinţi-fice de la 69 la 59, celelalte reprezentând insti-tuţii de proiectare a construcţiilor, tehnologi-

ce și de învăţământ superior. După forma deproprietate, în 1999, din cele 85 de organizaţiiînregistrate în sfera știinţei, 72 erau instituţiipublice, 5 private și 8 mixte.

În condiţiile declinului social-economicși ale dificultăţilor primilor ani de relansa-re a economiei naţionale (1991–2004), cotacheltuielilor pentru știinţă din PIB s-a redusde la 0,75 la 0,18%. Exodul cadrelor a căpătatproporţii considerabile, mai ales din rândulpersoanelor tinere. Efectivul specialiștilorîncadraţi în sfera cercetare, proiectare a con-strucţiilor și lucrări tehnologice s-a redus dela 26 mii la 6,8 mii de persoane. Numărul cer-cetătorilor cu titluri știinţifice s-a micșorat dela 3,8 mii la 2,2 mii. Un fenomen similar, darîn proporţii mai mici, s-a produs și în cadrulAȘM. În perioada menţionată, efectivul an-gajaţilor s-a redus de la 5 315 la 2 158 de per-

soane, inclusiv numărul colaboratorilor știin-ţifici – de la 1 312 la 966, iar al colaboratorilorcu titluri știinţifice – de la 939 la 730. În anii

8/19/2019 Revista_02_2013-1

18/99

17


R E V I S T Ă

D E

I S T O R I E

A


O P E D I C E

n r . 2 ( 5 ) 2 0 1 31990–2000 au emigrat peste hotare cca 230

de cercetători știinţifici, dintre care 3 mem-bri corespondenţi, 36 de doctori habilitaţi și152 de doctori în știinţe. Exodul intensiv alcadrelor științifice și afluxul nesemnificativ altinerilor au condus la îmbătrânirea demogra-

fică a potențialului științific uman. Cercetareanu mai prezenta o sferă de ocupație atractivăpentru tineri.

În ultimul deceniu știinţa de republică sedezvolta în lipsa unui cadru juridic naţional,călăuzindu-se de cel moștenit. Problema carefrământa comunitatea știinţifică era „proble-ma dirijării structurilor știinţifice, planificăriidezvoltării știinţifice, pregătirii cadrelor știin-

ţifice” la scară naţională, impunându-se im-perios necesitatea formării unui sistem com-petent și efectiv de dirijare a științei.

Primele abordări ale problemei elaborăriicadrului normativ și a constituirii sistemuluinaţional de organizare și dirijare a știinţei areliefat deosebiri conceptuale esenţiale, dincare cauză, la începutul anilor ’90, au eșuat în-cercările de a promova un proiect de lege cu

privire la știinţă și politica tehnico-știinţificăde stat. Menţinerea intactă a sistemului deorganizare și dirijare a sferei cercetare-dez-

voltare intra într-o contradicţie ireconciliabi-lă cu mediul social-economic în curs de re-formare, ceea ce frâna nu numai dezvoltareaștiinţei, dar și progresul tehnico-știinţific alţării. Reformarea sferei cercetare-dezvoltaredeveniseră condiţie indispensabilă a salvăriiștiinţei și a accelerării dezvoltării știinţificea ţării. În condiţiile unui consens între gu-

vernare și comunitatea știinţifică în privinţanecesităţii vitale a restructurării sferei cer-cetare-dezvoltare în anul 1997 a fost reluatăelaborarea cadrului normativ al știinţei. Prinadoptarea Concepţiei asupra reformei sfereicercetare-dezvoltare (1998), Legii privind poli-tica de stat în sfera cercetare-dezvoltare (1999)și a legii Cu privire la Academia de Știinţe a

Moldovei (2000) au fost puse bazele constitu-irii cadrului juridic-normativ și a sistemuluinaţional de organizare și dirijare a sferei știin-

ţei și inovării. Ca urmare a autorității minoreîn mediul politic, atitudinii rezervate a me-diului academic și menținerii sistemului dis-persat de organizare a sferei științei bazat peprincipiul departamental noul organ naționalde administrare a științei – Consiliul Suprem

pentru Știinţă și Dezvoltare Tehnologică nu areușit să se impună în sensul revigorării situ-aţiei în sfera știinţei și inovării.

O nouă etapă în dezvoltarea știinţeinaţionale. Măsurile întreprinse în vedereaconstituirii și perfecţionării cadrului juridic-normativ privind reglementarea sistemuluiorganizatorico-instituţional și a funcţionăriisferei știinţei, menite să contribuie la stimu-

larea cercetărilor și la adaptarea instituţiilorștiinţifice la un mediu principial nou de acti-

vitate, precum și restructurările de natură or-ganizatorico-instituţională și organizatorică-administrativă efectuate în ultimul deceniu alsecolului al XX-lea nu s-au soldat cu efectulscontat, starea de incertitudine fiind în mareparte conservată. Intenţiile constructive de aefectua în acest context reorganizarea activi-

tăţii știinţifice a Academiei de Știinţe, între-prinse de mai multe ori, nefiind încadrate încontextul general al reformării sferei cerceta-re-dezvoltare din republică și nefiind bazatepe un concept strategic naţional de dezvoltarea știinţei, nu s-au soldat cu rezultatele sconta-te. Efectuate sub presiunea economico-finan-ciară, aceste reorganizări aveau un caracterrestrâns, deseori se limitau la restructurareacadrului instituţional. Reformarea separatădoar a unui segment din sfera știinţei și ino-

vării este imposibilă fără reformarea radicalăa întregului sistem.

Implicarea insuficientă în activităţile deelaborare și realizare a unor strategii și con-cepţii fundamentale de interes naţional, pro-grame și proiecte de necesitate vitală pentruasigurarea dezvoltării durabile a ţării, de ela-borare a mecanismelor dezvoltării economiei

de piaţă și de construire a societăţii modernebazate pe cunoaștere în condiţiile concreteale Moldovei a știrbit imaginea Academiei

8/19/2019 Revista_02_2013-1

19/99


M O L D O V E I

18

de Știinţe în societate. Între comunitatea aca-demică și guvernare nu s-a stabilit un regimfavorabil de conlucrare, această ruptură fiinduna din cauzele tensiunii între ambele părţi.S-a creat o situaţie paradoxală când știinţa șistatul existau și funcţionau în paralel, gene-

rând impresia că știinţa se dezvoltă în sine șipentru sine, iar statul era indiferent de soartaștiinţei, de rezultatele știinţifice și colectivelede cercetare.

Soluţionarea problemelor privind ame-liorarea cardinală a situaţiei în sfera știinţeiși inovării, stabilirea interacţiunii profundeîntre activitatea de cercetare știinţifică, sferainovaţională și sistemul educaţional, optimi-

zarea sistemului de organizare instituţionalăși de dirijare a sferei știinţei și inovării la sca-ră naţională, restabilirea rolului și a imaginiiAcademiei de Știinţe în societate, aplicareaprincipiilor de autogestionare a comunită-ţii știinţifice cu asumarea responsabilităţiipentru rezultatele activităţii de cercetare șiinstaurarea relaţiilor de parteneriat între gu-

vernare și știinţă deveniseră imposibilă fără o

reformare radicală a sistemului știinţei prinmodernizarea și revitalizarea sferei cerceta-re-dezvoltare, susţinută de un cadru juridicadecvat și de o paradigmă funcţională și in-stituţională respectivă.

Conștientizarea acestei necesităţi vitale decătre comunitatea știinţifică, inclusiv cea aca-demică și guvernare, conjugarea eforturilorambelor părţi întru propulsarea dezvoltăriisferei știinţei și inovării și a Academiei de Ști-inţe – una din principalele surse ale evoluţieiMoldovei spre o societate a cunoașterii – a re-prezentat o premisă reală a realizării reușite areformei sferei cercetării-dezvoltării și a in-stituţiei ei principale – Academia de Știinţe aMoldovei.

În 2004 a fost adoptat Codul cu privire laștiinţă și inovare al Republicii Moldova, princare știinţa este proclamată drept prioritate

strategică naţională. Acest document a iniţi-at o nouă etapă a procesului de revitalizare șidezvoltare a sferei cercetare-dezvoltare.

Reprezentând un cadru juridic complexși integrat, Codul reglementează principiilefundamentale privind (1) elaborarea și pro-movarea politicii de stat în acest domeniu; (2)relaţiile de parteneriat între stat, societatea ci-

vilă și comunitatea știinţifică; (3) administra-

rea și funcţionarea sferei știinţei și inovării șia structurilor ei instituţionale; (4) pregătireași atestarea cadrelor știinţifice; (5) protecţiaproprietăţii intelectuale; (6) implementarea/comercializarea rezultatelor știinţifice. Refor-ma știinţei s-a bazat pe principiile autogesti-unii comunităţii academice, democratizării

vieţii știinţifice, îmbinării activităţii de cerce-tare cu cea de inovare, selectării și finanţării

proiectelor știinţifice numai pe bază de con-curs, integrării știinţei cu învăţământul su-perior. Atribuindu-i-se statutul de instituţiepublică de interes naţional în sfera știinţei și ainovării, de cel mai înalt for știinţific al ţării,de coordonator plenipotenţiar al activităţiiștiinţifice și de inovare, de consultant știinţifical autorităţilor publice din Republica Moldo-

va, Academiei de Știinţe i s-au delegat com-

petenţele Guvernului în sfera de cercetare-dezvoltare. Președintele Academiei de Științe(acad. Gh. Duca) din oficiu este membru alGuvernului. Guvernul și Academia de Științesemnează Acordul de parteneriat în care suntstipulate drepturile, obligaţiile și responsabi-lităţile părţilor în susţinerea și realizarea poli-ticii de stat în domeniul știinţei și inovaţiilor,precum și condiţiile de asigurare financiară asferei știinţei și inovării din bugetul de stat.Comunitatea știinţifică, în persoana AȘM, îșidetermină autonom direcţiile de activitate,programele de cercetare, precum și modulde desfășurare a acestora, asigurând finanţa-rea de la bugetul de stat a cercetărilor știin-ţifice conform direcţiilor strategice ale sfereiștiinţei și inovării, asumându-și, totodată,întreaga responsabilitate pentru rezultateleobţinute. Antrenarea savanţilor din republică

în gestionarea sferei știinţei și inovării se efec-tuează prin organele reprezentative ale comu-nităţii știinţifice – Asambleea AȘM, adunările

8/19/2019 Revista_02_2013-1

20/99

19


R E V I S T Ă

D E

I S T O R I E

A


O P E D I C E

n r . 2 ( 5 ) 2 0 1 3secţiilor de știinţe, Consiliul Suprem pentru

Știinţă și Dezvoltare Tehnologică, în a cărorcomponenţă sunt delegaţi reprezentanţii co-munităţilor știinţifice academice, universitareși de ramură.

S-a stabilit o delimitare strictă a compe-

tenţelor între autorităţile centrale din sferaștiinţei și inovării – Academia de Știinţe, Con-siliul Naţional pentru Acreditare și Atestare șiAgenţia de Stat pentru Proprietatea Intelec-tuală. Reorganizarea sistemului de acreditarea instituţiilor din sfera știinţei și inovării șia sistemului de atestare a cadrelor știinţificeși didactice a demarat prin instituirea Con-siliului Naţional de Acreditare și Atestare al

Republicii Moldova, în al cărui cadru funcţi-onează Comisia de acreditare a instituţiilor însfera știinţei și inovării și Comisia de atestarea cadrelor știinţifice și știinţifico-didactice.Acreditarea instituţiilor din sfera știinţei șiinovării constituie o condiţie indispensabilăa finanţării lor de la bugetul de stat. Protecţia

juridică a proprietăţii intelectuale sub formăde proprietate industrială, drepturi de autor și

drepturi conexe pe teritoriul Republicii Mol-dova este efectuată de Agenţia de Stat pentruProprietatea Intelectuală.

Pe parcursul aplicării Codului cu privirela știință și inovare și a modificărilor acestuiaa evaluat paradigma instituțională a AȘM și arețelei instituționale la scară națională

Inițial, în 2004, au fost instituite șase secţiide știinţe: matematice și economice (m. c. Gh.Mișcoi); fizice și inginerești (acad. V. Canțer);biologice și chimice (acad. I. Toderaș); agrico-le (acad. S. Toma); medicale (acad. Gh. Ghidi-rim); socio-umanistice și arte (acad. A. Roșca).Ele întruneau organizaţii de drept public sauprivat acreditate din sfera știinţei și inovării,care, în funcţie de nivelul de subordonare faţăde AȘM și de finanţare din bugetul de stat, de-ţin statutul de membru instituţional, membrude profil sau de membru afiliat.

În conformitate cu Legea pentru modifica-rea și completarea Codului cu privire la știinţăși inovare al Republicii Moldo va nr. 185 din

10.07.2008, cele 6 secţii de știinţe au fost co-masate, fiind formate altele 3, acestea fiind ne-mijlocit coordonate de vicepreședinții AȘM:Secţia de știinţe ale vieţii (acad. T. Furdui),Secţia de știinţe exacte și economice (m. c. I.Tighineanu), Secţia de știinţe socio-umaniste

(dr. hab. M. Șlapac). Tentativa de a consolida,pe cale administrativă, cooperarea interdis-ciplinară a instituțiilor de diverse profiluri șisubordonări departamentale nu s-a soldat cuefectul scontat.

Ca urmare, la 5 iulie 2012 ParlamentulRepublicii Moldova a modificat, la propu-nerea Academiei de Științe, structura aces-teia, revenindu-se la numărul de șase secții:

(1) Științe naturale și exacte (acad. A. Gu-lea); (2) Științe inginerești și tehnologice (dr.hab. V. Ursachi); (3) Științe medicale (acad.S. Groppa); (4) Științe agricole (acad. B. Găi-nă); (5) Științe sociale și economice (dr. hab.V. Moraru); (6) Științe umanistice și arte (dr.hab. A. Dănilă).

În anul 2005 s-a iniţiat procesul de opti-mizare a rețelei instituţionale a sferei știinţei

și inovării. În scopul concentrării resurselorintelectuale, materiale și financiare ale sfereiștiinţei și inovării, sporirii eficienţei activităţiide cercetare, soluţionării problemelor strin-gente din domeniile economic, social, eco-logic și cultural și constituirii infrastructuriiinovaţionale, au fost comasate, reorganizateși create, pe baza structurilor existente, un șirde organizaţii din sfera știinţei și inovării.

Actualmente în domeniul știinţei și inovă-rii funcţionează de 38 de instituţii de cerce-tare-dezvoltare finanţate de la bugetul de stat,inclusiv în cadrul AȘM : Institutul Național deCercetări Economice (dr. hab. Al. Stratan),Institutul de Matematică și Informatică (dr.hab. Svetlana Cojocaru), Institutul de Dez-

voltare a Societăţii Informaţionale (I. Cojo-caru), Institutul de Fizică Aplicată (acad. L.Culiuc), Institutul de Inginerie Electronică și

Nanotehnologii „D. Ghiţu” (m. c. A. Sidoren-co), Institutul de Geologie și Seismologie (dr.hab. V. Alcaz), Institutul de Energetică (dr.

8/19/2019 Revista_02_2013-1

21/99


M O L D O V E I

20

hab. Vl. Berzan), Institutul de Chimie (m. c.T. Lupașcu), Institutul de Genetică, Fiziologieși Protecție a Plantelor (dr. hab. V. Botnari),Institutul de Fiziologie și Sanocreatologie (dr.Valentina Ciochină), Institutul de Zoologie(acad. I. Toderaș), Institutul de Microbiologie

și Biotehnologie (acad. V. Rudic), Institutulde Ecologie și Geografie (dr. hab. P. Cuza),Grădina Botanică (Institut) (dr. A. Teleuță),Institutul Patrimoniului Cultural (dr. hab. O.Levițchi), Institutul de Filologie (dr. hab. V.Bahnaru), Institutul de Istorie (dr. Gh. Cojo-caru), Institutul de Cercetări Juridice și Poli-tice (dr. hab. V. Cușnir), Institutul de StudiiEnciclopedice (dr. C. Manolache); în cadrul

Ministerului Sănătăţii: Institutul de Cardiolo-gie (acad. M. Popovici), Institutul Oncologic(dr. hab. V. Cernat), Institutul de Ftiziopneu-mologie „Chiril Draganiuc” (L. Demente), In-stitutul de Neurologie și Neurochirurgie (dr.hab. Ion Moldovanu), Institutul Ocrotirii Să-nătăţii Mamei și Copilului (dr. hab. I. Iliciuc),Centrul Naţional de Sănătate a Reproduceriiși Genetică Medicală, Centrul Republican deMedicină Preventivă, Centrul Național de Să-

nătate Publică (dr. hab. I. Băhnărel); în cadrul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimen-tare: Institutul Științifico-Practic de Fitotehnie(dr. V. Pojoga), Institutul de Pedologie, Agro-chimie și Protecţie a Solului „Nicolae Dimo”(acad. S. Andrieș), Institutul Știinţifico-Prac-tic de Horticultură și Tehnologii Alimentare(dr. hab. C. Dadu), Institutul Știinţifico-Prac-tic de Biotehnologii în Zootehnie și Medicină

Veterinară (dr. hab. A. Șumanschii) și Insti-tutul de Tehnică Agricolă „Mecagro” (m .c. I.Hăbășescu); în cadrul Ministerului Educaţiei:Institutul de Știinţe ale Educaţiei (dr. hab. L.Pogolșa); în cadrul Ministerului Culturii: Mu-zeul Naţional de Istorie a Moldovei (dr. hab.Eugen Sava) și Muzeul Naţional de Etnografieși Istorie Naturală (M. Ursu). Cercetări știinţi-fice susţinute din bugetul de stat se efectueazăla Universitatea de Stat din Moldova (dr. hab.

Gh. Ciocanu), Universitatea Tehnică a Mol-dovei (acad. I. Bostan), Universitatea de Statde Medicină și Farmacie „Nicolae Testemi-

ţanu” (acad. I. Ababii), Universitatea Agrarăde Stat din Moldova (m. c. Gh. Cimpoieș),Academia de Studii Economice din Moldova(acad. G. Belostecinic), Universitatea Peda-gogică de Stat „Ion Creangă” (dr. N. Chicuș),Universitatea de Stat din Tiraspol (dr. hab. L.

Calmuțchi), Universitatea de Stat „Alecu Rus-so” din Bălţi (dr. hab. Gh. Popa), Universitateade Stat de Educaţie Fizică și Sport (dr. hab. V.Manolache).

La promovarea și realizarea politicii știin-ţifice și inovaţionale contribuie nivelul înaltde calificare al potenţialului știinţific uman.La finele anului 2010, în instituţiile din sferaștiinţei și inovării, care executau proiecte de

cercetare susţinute din bugetul de stat, erauîncadraţi 3 470 de cercetători știinţifici, in-clusiv 450 doctori habilitaţi și cca 1 453 dedoctori în știinţe. Către 2011 AȘM a reunitîn componenţa sa 52 de membri titulari și49 de membri corespondenţi; în instituţiileei de cercetare au activat 1 520 de cercetătoriștiinţifici, dintre care 218 doctori habilitaţi și679 de doctori în știinţe. Majoritatea relativăa efectivului de cercetători era concentrată în

instituțiile Academiei de Științe: aici activaucca 44 % din totalul cercetătorilor științificidin republică, peste 48% din numărul doc-torilor habilitați antrenați în cercetare și cca47% din efectivul doctorilor în științe.

O latură nouă în activitatea Academieide Știinţe a Moldovei a devenit implicareaei nemijlocită în domeniul educaţional. Aufost create Liceul și Universitatea AȘM, care

împreună formează clusterul știinţific-edu-caţional UnivER SCIENCE (University ofEducation and Research SCIENCE) în fruntecu acad. Maria Duca. Acest cluster are dreptscop promovarea copiilor dotaţi și formarea

viitoarelor cadre știinţifice, aprofundarea in-tegrării știinţei și învăţământului.

Academia de Științe a Moldovei și institu-țiile de cercetare au desfășurat o vastă acti-

vitate pe dimensiunile colaborării științifice

cu structurile naționale similare din străină-tate și organismele internaționale și regiona-le, integrării Republicii Moldova în Spațiul

8/19/2019 Revista_02_2013-1

22/99

21


R E V I S T Ă

D E

I S T O R I E

A


O P E D I C E

n r . 2 ( 5 ) 2 0 1 3European de Cercetare. În perioada ce a ur-

mat după proclamarea independenței, Aca-demia de Științe a Moldovei a semnat peste40 de acorduri de colaborare științifico-tehnologică cu diverse academii naționale șiorganizații internaționale de profil. Institu-

țiile de cercetare participă activ la realizareaunui număr impunător de proiecte inter-naționale finanțate de către diverse organis-me internaționale și europene, inclusiv decătre Comisia Europeană prin intermediulPC 7. S-a creat în acest sens rețeaua PunctelorNaționale de Contact PC 7. Acțiunile de inte-grare în spațiul științific european s-au cul-minat cu semnarea, la 11 octombrie 2012, la

Bruxelles, de către dna Máire Geoghegan-Quinn, Comisar European pentru Cercetare,Inovare și Știinţă, și dl acad. Gheorghe Duca,președintele AȘM, a Memorandumului deÎnţelegere între Comunităţile Europene șiRepublica Moldova privind asocierea Repu-blicii Moldova la cel de-al Șaptelea ProgramCadru al Comunităţii Europene pentru Cer-cetare și Dezvoltare Tehnologică (PC7). În

urma asocierii, Republica Moldova obţinedrepturi similare celor din statele membre aleUE, devenind membru al Spaţiului Europeande Cercetare, ceea ce îi va permite: să coope-reze și concureze în calitate de partener egalîn toate concursurile anunţate de PC 7; să de-

vină parte componentă a unei reţele europenea oamenilor de știinţă, mediului de afaceri șifactorilor de decizie ce stabilesc obiectivele șipriorităţile europene în domeniul cercetării-inovării; să beneficieze de potenţialul și exce-lenţa știinţifică europeană pentru soluţiona-rea problemelor interne.

Așadar, pe parcursul evoluției sale științaRepublicii Moldova s-a transformat într-oforţă motrice, capabilă să contribuie la dez-

voltarea social-economică durabilă a ţării, larealizarea intereselor și doleanţelor sociale,economice, politice, culturale, știinţifice ale

cetăţenilor republicii, la crearea societății ba-zate pe cunoaștere.

Bibliografie:

1. Academia de Științe a Moldovei: istorie șicontemporaneitate 1946-2006 , Chișinău, 2006.

2. Academia de Științe a Republicii Moldova.50, Chișinău, 1996.

3. Academicieni din Basarabia și ransnistria(a doua jumătate a sec. al XIX-lea – prima jumăta-te a sec. al XX-lea), Chișinău, 1996, p. 3-40.

4. Bălan Ștefan, Mihailescu Nicolae, Istoriaștiinței și tehnicii în România: date cronologice,București, 1983.

5. Codul cu privire la știinţă și inovare al Repu-blicii Moldova nr. 259 din 15 iulie 2004 cu modifi-cările ulterioare.

6. Membrii Academiei de Științe a Moldovei.

1961-2006. Dicționar, Chișinău, 2006.7. Pașcu Ștefan, Istoricul Academiei Române,

București, 1991.8. Raport privind activitatea Consiliului Su-

prem pentru Știință și Dezvoltare ehnologică șirezultatele științifice principale,obținute în sferaștiinței și inovării în perioada anilor 2006-2010,Chișinău, 2011.

9. Republica Moldova. Ediție enciclopedi-că. Ediția a doua, revăzută și adăugită, Chișinău,2010.

10. Rusu Dorina N., Istoria Academiei Româ-ne în date: (1866-1996), București, Editura Acade-miei Române, 1997.

11. Rusu Dorina N., Membrii Academiei Ro-mâne 1866-1999, București, 1999.

12. Ștefan I.M., Edmond Nicolau, Scurtăistorie a creației științifice și tehnice românești,București, 1981.

13. Академия наук Молдавской ССР, Ки-шинев, 1974.

14. Сборник нормативных документов,Кишинев, 1979.

15. Тарасов Олег, Очерки истории орга-низации науки в Советской Молдавии (1924-1961), Кишинев, 1980.

16. Тарасов Олег, Первый президент, Ки-шинев, 1982.

17. Тарасов Олег, Формирование и разви-

тие научного потенциала Молдавской СС Р,Кишинев, 1987.

8/19/2019 Revista_02_2013-1

23/99

I N S T I T U T U L D E S T U D I I E N C I C L O P E D I C

Revista_02_2013-1

Documents

Transcript of Revista_02_2013-1