bniiiiiiează-tfe şf vei fl! — Voeşte şi vei putea!

P r i m - r e d a c t o r : COMST. C E H A S - R A C O V I Ţ i . I R E D A C Ţ I A : С А Ы 5 А D O R O B A N Ţ I L O R T E b E F O M Ho. 1 5 - 7 5 . Wo. 1 0 . I Cl i ib D u m i n e c ă , O U e c . |

• В Н В І В В М И Л В В В В Ш В П И Ш В Н Н І В Я В ^ ^ Н І Н Н ^ И В Н В І Н Я Н І Н П В і В і

A D M I N I S T R A Ţ I A : C A L E A D O R O R A U Ţ I L O B . 1 0 T E L E F O N l to . 1 5 - 3 3 . I A N U L I I I . NR5LL 3 7 . A P A K K ÎST F I E C A R E D D m ETE O A..

m F A Pornesc pe al cincelea an, de

când am părăsit vechea şi poetica capitaiă a Moldovei pentru a mă strămuta în cetatea martira a Românismului din Dacia superioară. Ш'АТ strămutai stăpânit de o singura dorinţă şi însufleţii de un singur imbold: aceia de a pune şi eu o piatră cai de mică la temelia clădirii măreţe a unităţii stilului român.

Pseiutindenea, când nevoia s'a arătat si cânt ir.dsletnicirile mi-au îngăduit, m'am alăturat la sămănă-iorii harnici, cari aruncau sămânţa unificării sufleteşti. Atiüsea am trăit ciipe înălţătoare; căci bunul simţ al poporului, condus de entuziasmul viu ai tineretului şi îndrumat de cc-veţele sănătoase ale bătrânilor, a cucerit, în timp de grea cumpănă, mândrele plaiuri ale ordinei si frumoasele pajişti ale liniştii.

întărit de credinţa nestrămutată, că întocmai , după cum valul apelor netezeşte colţurile petrelor din vadul râului; tot astfel şi curgerea vremurilor înlătură nepotrivirile neamurilor din cuprinsul statului, dacă se lucrează în comun cu sinceritate şi armonie; m'am nuti-it cu convingerea, că minorităţile sfatului román vo r recunoaşte cus-ând superio-НІ«і"*иг? ,т^Апва$іѵг№-«»--«»г'>'1~ ritatea sufletească a neamului nostru, din care le-a silit să facă parte greşelile neertate ale conducătorilor lor din trecut.

lată însă că eşirea năvalnică şi provocatoare în parlamentul ţarii din partea reprezentantului minorităţii maghiare mi-a zdruncinat puternic acea credinţa; căci nu poate fi orb mai orb, de cât aceia ce nu vrea să mai vadă. Trebue neapărat ca cineva să nu voiască să vadă, pentru ca să poată pune în ba'anţă starea minorităţii române de pa timpul dominaţiunii coroanei Sf. Ştofan, cu starea minorităţii ungare de sub domnia Regelui Ferdinand al României. Trebue ca cineva să nu voiască să vadă libertatea complectă şi egalitatea desăvârşită din statul român pentru cetăţenii de naţionalitate străină, pentru ca sâ se gândească, că poate fi făcută comparaţia între aceasta stare şi acea aproape de sclavie, în care a zăcut mai înainte românii din Ardeal. Trebue în fine ca cineva să se prefacă orb, pentru ca să nu recunoască caracterizarea

fundamentală a firei româneşti, fire, care, ajunsă sub cerul libertăţii, nu se gândeşte niciodată să pună la gâtul altuia, cătuşele, ce au sugrumat-o.

Gestul reprezentantului maghiari-mii, privit prin această prizmă a adevărului, a determinat în mod firesc indignarea generală a parlamentului care i-a amintit cu desgust ororile trecutului; orori, la cari se pretinde, că provocatorul luase însuşi parte. Din acest punct de vedere pasul său a fost nenorocii; de oare ce el a determinat restabilirea adevăratei sifuaţiuni actuale, şi nu prin vorbe ori prin gesturi, ci prin oglinda elocventă a cifrelor, cari a radiat lumina până în întunecimea cea mai discretă. Numai ţinând samă de numărul şcoa-leior maghiare astăzi în fiinţă faţă de ace! a! trecutului apropiat, numai comparând numărul şcoaîelor minoritare întreţinute de statul român cu al acelora întreţinute odinioară de statul ungar, numai luând în considerare toleranţa României faţă de toţi cetăţenii de naţionalitate străină, cari au jurat credinţa noului stat, dar dintre care unii nu se sfiesc a avea o linie de conduită incompatibilă cu acest jurământ, numai astfel şe va ilustra cât de inoportună a fost provocarea acelui parlamentar reprezentant al minorităţii maghiare.

Faptul în sine e foarte trist: el rămâne ca o icoană vie a sentimentelor ascunse, ce se plămădesc în sufletele negre a unor cetăţeni, el paralizează puternic ^vântul celor, cari prin pilda desfăşurată în cursul împrejurărilor, au încercat să inoculeze serul unirii între toţi fiii patriei comune. El mai dovedeşte, că mulţi vor mai fi anii, ce se vor scurge, până când ţelina desfundată va produce grâu fără de neghină.

Cu toate acestea e bine să se ştie, că neamul românesc are la origină şi străbuni de înaltă nobleţă, dar şi străbuni de temerară tenacitate. A-ceştia l'au învăţat că în faţa pericolului să nu se plece, căci răbdarea-i proverbială îi va da puterea să aştepte ziua încoronării triumfale.

Această zi trebue să sosiască, şi ea va sosi, căci svârcolirea neputinţei va fi nimicită de cerbicia virtuţii, iar speranţele himerice vor fi spulberate de imaginile realităţii.

V D'MlTRIU, Prof. Univ.

M. s. ш щхѵ

în rolul d'n „Basnml cu Domniţa din vis", jucat în anul 1904.

(Alunei A. S. B. Principesa României)

I i \ M I J L O C U L N O S T R U

Peste tot astăzi la noi se vorbeşte de şcoii şi de lunvnătorii poporului, care' sunt învăţătorii. Cu toţii ne dăm seama că nu este grabă mai mare printre nevoile noastre obşteşti decât aceia a rjdicării poporului pr'n şcoli. Că sunt ş ; alte ne .oi, nu nai încape îndoială, ba chiar ele par că, dacă n'am trece mai repede peste ele, împiedică mersul nostru mai departe şi al ţării.

Aşa sunt desigur nevoile unei mai ' bune economii şi îndreptarea stăiii băneşti a ţârii. Vedem şi simţim chiar din greu câte greutăţi ne apasă din pricina acestor n^voi lăsate pe urma räsboiuiui. Orşicum ar fi însă, nevoia de ridicare a poporului prin şcoli şi învă ăfură este mai mare decât toate acestea la un Ioc. Iar ceiace facem cu acest scop este mai însemnat şi mai de preţ decât ce-am face pe de altă parte.

Să ne gândim numai puţin cum stau lucrurile. Dacă ne străduim să înlăturăm piedicile la bunul mers al economiei ţării, aceasta ne poate aduce un mare folos numai decât. Vom simţi toţi o uşurare a traiului de azi şi vom cheltui mai puţin, iar economia noastră va creşte bogăţia ţării. In toate pr vinţele putem să trăim mai bine ca azi. Dar o ce am face, foloasele ce tragem de-aici ne as'gură numai ziua de azi. Ştim însă că omul aşa e făcut să se gândească şi Ia ziua de mâine. Dacă toţi dorim sä trăim mai Ыпе azi decât trăim, gândul nostru trebuie să meargă şi mai departe. . .

Pentru vremurile noastre mai ales nici nu poate să fie altfel. Cine crede că-i as :gurat deplin cu ziua de azi, acela se înşeală. Căci totdeauna e mai bine să munceşti pentru ziua de mâine şi s'o pregăteşti cu chibzuială. Pe cea de azi tot ai apucat-o şi-ţi mai dai seama cum va ieşi. Pentru ce vine după ea, ai mai mult da furcă şi ştii că din tot ce fa;i folosul este mai trainic. Dar tocmai ziua de mâine trebue s'o pregătim noi prin şcoli şi prin învăţătura ce vor primi acolo toţi copi i poporului.

De aceia toţi oamenii buni dm satele noastre vor privi cu drag la şcof.le lor şi vor umbla să-şi dobân-diască o şcoală acolo unde n'au. Iar învăţătorii vor fi pentru ei cei mai Preţuiţi dintre oameni, căci ei s nt aceia care aruncă sămânţa viitorului. Cutaţi pe învăţători pentru satele voastre, daţi totul pentru un învăţător, aj u { aţj_j şi încurajati-1 să-si în-aeplmiască slujba Im, care esté cea MAI MARE slujbă a neamului. Iar un învăţător bun întrun sat este cheză-Щ belşugului şi a fericrii. _i a « a s t a vă ajutaţi smgur căci a maţi pe cei ce vor fi mânie oameni 5 a s , guraţi astfel viitorul neamului.

CONST. SUOEŢEANU profesor

Implinin trei ani dela moartea poetului Al. Macedonski, societatea „Zorile", al cărei preşedinte e chiar u-nul din fii dispărutului, a ţinut să cinstească memoria lui.

Cel dintâii a luat cuvântul preşedintele societăţii, d. Pavel Al. Ma-cedonski, spunând că „Zorile" îşi face o datorie sfântă, prin această sărbă-brie. îndeamnă tineretul să ia pildă de sacrificiu dela ce! cari s'au jertfit pentru înălţarea artei româneşti. Apoi ia cuvântul d. I. Dragoslav, cunoscutul sriitor, care cu lacrimi în ochi spune cum a cunoscut pe poetul „Nopţilor" şi cum i-a urmărit viaţa-i adânc sbucinmată. Spune că opera lui Macedonski, ignorată de mulţi, îşi va da roadele pe măsură ce timpul se va scurge, cum s'a întâmplat cu operele tuturor marilor poeţi, ca Emi-nescu şi alţii. DI. Pelz, fost calabo-rator la „Literatorul", revista poetului, spune că talentul lui Macedonski a avut un factice teren de desvoltare, viaţa lui fiind un capitol dureros din istoria gândxii româneşti, dar că din ciocn rile cu societatea au răsărit scântei de înaltă inspiraţie. Propune să se ridice un bust poetului „Rozelor".

Dl ü . Tutoveanu, poetul bârlădean, spune că nu e de părerea de a se ridcă busturi marilor poeţi şi a le expune la colţuri de stradă, ca oricărui politician. Prin aceasta s'ar profana memoria scumpilor dispăruţi. Mai bine să facem ca operele lor să încolţiască în sufletele generaţiilor, ce au nevoie de frumos, de adevăr, şi ai căror apostoli sunt marii poeţi, gânditori şi artişti cari vin din adâncurile popoarelor şi care trec prin viaţa aceasta ca n :şte umbre.

Poetul Nichita Macedonski spune că viaţa tatălui său a fost un adevărat apostolat, el fiind îndrumătorul atâtor tineri, ce s'au perindat sub ochii lui : Săvescu, Petică, Oreste, Donar-Munteanu, şi mnlţi dispăruţi. Dl profesor I. Pop-Florantin arată cum prin Macedonski, în bună parte, ne-a cunoscut ş ; stră'nătatea. Dl Geor-gescu citeşte „Ultimele clipe ale lui Alexandru Macedonski".

Apoi se fac cetiri si recitări din operei? postului: Psalmii moderni, Noaptea de Februarie, Rondelul rozelor, Avatar, Faun, Copii, Doina ciobanului, Noaptea de Decembrie, şi altele.

Cu glasul mişcat, d-na Georgescu arată că avem sfânta datorie de a cinsti pe soţia poetului, venerabila bătrână, d-na Macedonski, insp :ratoa-rea şi mângăetoarea în clipele de restrişte şi care este de faţă. Un ropot de aplanze şi de ovaţii, semnul unei înalte simpatii, s'a pornit în întreaga sală.

Dl Pavel Al. Macedonski ia cuvântul de înclrdere, spunând că „Zorile" şi-a îndeplinit în întregime datoria, prin comemorarea poetului.

G. BOBEI.

I o a n i c h i e Druhora — Tribunul de pc Valea Almaşului —

După revoluţia lui Horia, Cloşca şi Crişan, anii 1848 şi 1849 sunt cei mai bogaţi în momente măreţe şi amintiri de înaltă evelaţiune sufletească în raport eu Ardealăl nostru românesc.

Avram Iancu, Regele Munţilor, chiar şi sub stăpânirea ungurească şi nemţească a ştiut să organiseze milităreşte Ardealul pentru momentele măreţe ale zilelor noastre de azi, pe cari ni le-au desevârşit războiul bunul Dumnezeu şi vitegia neamului nostru românesc.

Din organizaţia legionară a acestei provincii de pe acelea vremuri, pentru noi din cale afară furtunoase, nu-i iertat să trecem cu vederea nici pe cea a regiunei cu frumoase amintiri şi mănoase plaiuri, regiunea cunoscută sub numirea de Valea Almaşului, o regiune care din ordinul lui Avram Iancu şi-a avut de comandant pe tribunul Ioaniehie Druhora din comuna Baica, pe atunci aparţinătoare la judeţul Dobâca, iar mai târziu anecsată de cătră stăpânirile ungureşti la judeţul Cojocnei spre a fi mai uşor covârşite cu ideia de stat ungar.

Acest tribun, după-ce în luptele pentru desrobirea noastră naţională şi-a îndeplinit misiunea sfântă pe Valea Almaşului şi până la rîul Someş şi-a găsit moartea intre comuna Rachiş şi Chendrea fără ca până azi istoria noastră naţională să-1 fi pus ia locul său de cinste şi onoare ce-i se cuvine.

De atunci şi până azi mulţi ro-' mâni au trecut pe drumul ţării ce

duce din Hida spre Tihău pe lângă rîul Almaşului, dar din cauza stăpânirilor ungureşti şi nemţeşti de tristă amintire, nimeni nu a avut îndrăzneala ca sâ verse lacrămi la mormântul acestui erou şi bun sfetnic al lui Avram Iancu afară doar de buna sa mamă lelea Ostină Dumnezeu să o ierte — care şi ea abia numai pe la miezul nopţii putea străbate printre sentinelele bandelor ungureşti ale lui Hatfaludi Antal (Anti) din Hida, spre a se închina şi a înălţa rugăciuni cătră Dumnezeu pentru scumpul ei fiu care a fost sufletul mişcărilor redeşteptării noastro naţionale de pe Valea Almaşului.

Eroul după descompunerea şi reformarea legiunilor noastre ardeleneşti, ducându-se la târgul din Hida (jud. Cojocna) de sigur spre a-şi revedea pe iubiţii său legionari, acum desarmaţi, bandele lui Hatfaludy Antal (Anti) ieşind din ascunzişurile lor în cari se aflau în timpul luptelor noastre naţionale, inarmate până în dinţi, au năvălit şi au dat asalt asupra lui, iar el după o luptă crânceană purtată pe viaţă şi moarte cu ei a sărit în valurile rîului Almaşului şi aşa ne spun martorii oculari că „uriaşul" cu notul a t remt şapte iazuri şi şapte mori, fără să fi fost vătămat de gloanţele bandelor ungureşti şi puţin dar mai avea ca să ajungă la rîul Someş, unde credea că poate fi salvat cu ajutorul legionarilor şi amicilor săi de pe acele plaiuri.

Dar la moara din Tihăm i-au slăbit puţin puterile şi i-au ieşit şi diavolul în cale, căci morarul era un strădător al Românilor şi un spion al Ungurilor.

Aici a fost el apoi prins şi ferecat în lanţuri şi escortat pe drumul ţării în spre comuna Hida, capitala lui Hatfaludi Anti.

Ajuns la Movila (Dâmbu) Boan-chiu situată intre comunele Rachiş şi Chendrea — în urma maltratărilor bandei ungureşti — a căzut la pământ, omorît fiind de însăşi mâna sacrilegă a şefului de bandă Hatfaludi Antal (Anti), pe atunci cel mai mare vrăjmaş şi persecutător al elementului nostru românesc de pe Valea Almaşului, ai cărui urmaşi răsuflă şi azi liber aierul nostru românesc in credinţă fiind poate că noi nu ştim de păcatele şi fărădelegile unchiului lor.

I Fraţi Români de pe Valea Almaşului! Inchinaţi-vă la Movila (Dâmbu) Boanchiu, căci acolo zac

: osămintele tribunului nostru. ! DIN PASUL TURNU-ROŞU.

După o trecere de ani mulţi, Agatha Bârsescu, se reîntoarce în ţara ei. Dorul după limba maicii sale, dorul după tot ce e românesc, acum când anii se cern, albi, în jpărul ei, i-a învăluit puternic simţirea-i şi nu a mai putut sta printre strătni. A venit la ea acasă, ci lacrimi în gene, cu e-moţii covârşitoare, cu bătăi de inimă tremurânde şi aducătoare de amintiri pe care le are şi marinarul, care îşi revede după ani de pribegie, ţărmul şi lumina din fereastra căsuţii unde îl aşteaptă cei mai scumpi.

Noi o aşteptam şi a venit. Nu să se odihnească, nici să-şi recu-leagă puterel:-i irosite ca să poată trăi mai bine, în o ţară îiiţelegătoare faţă cu ge-niala-i artă dramatică, ci, purtătoare de glorie, mereu tânără, mereu idealistă, mereu răpită de teatru, să colinde în lungul şi latul unei ţări mărite, ea, care — nici două zeci de ani nu au trecut — trebuia să joace fie în Bucovina, fie în Transilvania, în limba nemţiască.

Si Ardealul nu se putea să nu o

T R A G E D I A N A A G A T H A B Â R S E S C U

cheme la sânul lui pe Agatha. Ardealul care ştie a preţui ce-i lumină, tot ce-i glorie, înainte de a fi a lumii întreg1, e a ţării româneşti.

Oprirea Agathei Bârsescu, în fie care oraş, pentru a ridica scena teatrului românesc, la adevărate culmi artistice, înseamnă afirmarea puterii de creaţie a unei naţiuni din care răsar genii.

Şi acest eveniment fericit nu ne poate decât umplea sufletele de bucurie, de mândrie naţională, de încrederea ce trebuie să o avem în neamul nostru, care contribue cu Emi-nescu, cu Enescu, cu Grigorescu, cu Manolescu cel

mort, cu Agatha Bârsescu, la strălucirea artei nemuritoare şi a tuturora de pe pământ.

Iar oraşul acesta, în care se a!-toeşte o puternică cultură românească; această cetate de mâine a viitorului neamului nostru, primeşte înţelegător, adâncind toată opera creatoare a tra-gedianei Agatha Bârsescu, şi îi esă în cale cu florile recunoştinţei, flori cari nu se pot vesteji niciodată.

„CULTURA POPORULUI"

Cărţi, cari trebuesc citite Toată literatura noastră este ex

presia fiinţii poporului românesc, literatură, creiată din domeniul vast al realităţii, cu ajutorul imaginaţiei şi a fantaziei scriitorilor. Opera literară românească este pecetea noastră, cu care ne mândrim în faţa popoarelor civilizate. Tipurile creiate în literatură sunt tipuri mai mult cu caracter social şi politic. Nota caracteristică a literaturii româneşti este stilul care te farmecă d ntr'odată, împreună cu concesiunea, limpezimea şi claritatea lui, cari se găsesc în mare parte la scriitorii noştri. Cu toată frumuseţea limbii şi-a stilului, aproape toţi literaţii noştri s'au ocupat numai cu viaţa socială şi politică, ne-au redat tipuri de această natură, lăsând însă în adormire conştiinţa religioasă uitând de viaţa religioasă, bogată în ex mple vii, de v.' • 'tori creştini. Doar pe ici pe colo, se mai poate spicui câte un fragment, câte un crâmpeiu, îmbrăcat în haina strălucitoare a religiunii. Şi nu e de mirat, căci acum bate curentul aşa zis „profan" care primează în faţa celui religios. Aproape nimeni nu se găseşte, care să expuie scene din viaţa creştinească, scene, care să influenţeze în bine, asupra sufletelor noastre. In toată literatura noastră nu se găsesc decât vreo câteva cărţi pioase şi acelea epuizate. Dintre scriitorii noştri, dl Mihail Sadoveanu, în j colaborare cu'n prietin al său, îndemnaţi de vocea sufletului, vor publica în curând o carte, intitulată: „Spre Emans", în care se găsesc tratate scene din viaţa creştină. Dumnezeu să-i binecuvinteze căci volumul „Spre Emans" va fi primit cu braţele deschise de sufletele însetate, de-o literatură curată, cu caracter religios. Iată însă câteva cărţi, cari trebuiesc citite:

Urmarea lui Usus Hristos, care e o carte binevenită în literatura noastră. Tipărită şi tradusă cu cea, mai mare îngrijire în „Mănăstirea Neamţului"; această carte este doctoria sufletească, la care trebuie să alergăm. Ea e în 5 volume şi se vinde

; cu 22 de lei. E un sacrificiu în vre-i mea scumpetei de azi. Cine va citi > „Urmarea lui Iisus" se va simţi ri-j dicat de misterul creştin în lumea I supranaturală, în sferele cele mai i înalte ale simţului omenesc. Nu se j poate, ca cineva citind-o cu piozitate,

să nu fie cuprins de sentimentul şi de focul credinţii şi să nu fie mişcat de adevărurile expuse în ea. In ea vom găsi cu toţii: balsamul alinător, credinţa, dragostea şi nădejdea.

D O B R O G Ë A Porţiunea de pământ românesc

închisă între Dunăre şi Marea Neagră din punct de vedere cultural e un fel de paragină în care nimeni nu s'a gândit să înfigă un plug şi să arunce seminţa pentru ca mai târziu să vină secerătorii.

Un pământ care părea sortit să îndure numai încălcările străine nu avea nimic de aşteptat; ţarinele lui fecundau viaţa aşa în neştire: flori, spini, ori bălării de tot felul, tot una însemna când peste ele tot călcâiul brutal al vitregiei avea să treacă.

A venit însă vremea ca acest pământ se treacă în stăpânirea aceluia ce se cuvenea.

Seminţia neamului cântăreţului din cetatea Tomis nu putea să se stângă.

Ea trebuia să vină mai târziu să-şi primească moştenirea sfânta dela străbuni.

Nu e mult timp dela împlinirea acestei legi pentru care totuşi a trebuit destul sânge, dar ori cât de puţin timp ar fi nu ne putem lăuda cu ceia ce am făcut pentru acest pământ.

Dobrogea stăpânită în urma răs-boiului dela 1877 şi Dobrogea stăpânită dela răsboiul din 1913 deopotrivă ignorate de tot ce e cultură superioară, de tot ce e manifestare sufletească, îşi păstrează încă negura şi tristeţea trecutului.

In acest ţinut avem însă două localităţi de frunte: Constanţa şi Techirghiolul. Cine călătoreşte cu trenul Cerna Vodă-Costanţa şi de aici la Techirghiol, nu va cunoaşte Dobrogea şi nu va înţelege rândurile de mai sus.

Ţărmul mării are todeauna ceva sărbătoresc. In sezonul de vară mai cu seamă, atâta lume bogată şi

I îmbogăţită îşi poartă frivolitatea şi • neurastenia pe unde odată Ovidiu I purta un suflet mare fermecat de

frumuseţile veşnice ale acestui ţărm. j Aici se face teatru, se joacă re

viste decoltate; multe tarabe de lăutari cântă uşurând astfel digestia celor bine hrăniţi, aici sunt biblioteci şi chiar expoziţii de artă, aici e în Dobrogea şi deci Dobrogea e

; fericită, Dobrogei nu trebue nimic aşa îşi vor fi zicând mulţi, mari ei mărunţei oameni ai zilei, descăle-eând la acest ţărm.

j Dobrogea însă e alta. ! Satele uitate, satele în care nici ; un sol al bucuriei nu intră, satele ! în care nu se aud cântece, satele ; în care numai priviri încrucişate şi

tulburi te privesc de după zăplu

S C R I S O R I D I N B Ă L T I î n s e m n ă t a t e a o r a ş n l n i B ă l ţ i ( B a s a r a b i a d e Hi o r d ) d i n p n n e t d e v e d e r e e c o n o m i c ş i c o m e r c i a l i n d u s t r i e l ş i n e c e s i t a t e a î n f i i n ţ ă r i i a i c i a u n e i

C a m e r e d e C o m e r ţ ;

Citiţi-o cu tot.ii şi uaţ, aminte că . { d e 8 e â n d l i r i 0 r i gardul de piatră, această carte a fost tradusă In toate j M r i . ь V ^ limbile europene; ea este cea mai su- ! \ ш e e ^ d ă bhmă carte din cate s au scris pană ţ r acum. Unii zic, că autorul ei ar fi '

Basarabia, recunoscută ca cea mai bogată regiune agricolă a ţării noastre, având o industrie şi un comerţ des-voltat, îşi datoreşte în cea mai mare parte renumele bogăţiei din nordul acestei provincii, compus din judeţele: Bălţi, Soroca şi Hotin.

Aceste trei judeţe exportă anual cantităţi foarte mari de oleaginoase şi derivate, cereale şi derivate, animale şi produse animale, având în acelaş timp o întinsă industrie a uleiurilor şi morăritului. De altfel este bine cunoscut că în timpul refugiului la Iaşi, regiunea Bălţi a trimis, pentru aprovizionarea armatei populaţiei mari cantităţi de cereale şi alimente necesare.

In timp normal, când transportul pe căile ferate se făcea în condiţiuni mai bune decât astăzi şi relaţiunile de afaceri, atât cu Rusia cât şi cu ţările învecinate, erau în plină desvoltare numai judeţul Bălţi exportă anual 40.000 vagoane, cu diverse cereale şi mărfuri. Dar să lăsăm loc cifrelor să întărească afi.maţiunile noastre.

Suprafeţele judeţelor: Judeţul Bălţi . . . . 481.606 ha.

„ Soroca . . . 396.540 ha. „ Hotin . . . . 346.279 ha.

Total 1,224,425 ha. Semănături î,i 1922

Judeţul Bălţi . . . . 336.137 ha-

Torna de Krempis; alţii i-o atribue lui Gherson, un călugăr banedictian, dar, ce mai la deal la vale, autorul nu ne interesează.

. „Chestiuni relative la concepţia I despre lume"; Operă, care se îm-I parte în 3 capitole: „Problema Reli

gioasă, Antropologică şi Cosmologică, de Dr. Wilhelm Roppelmann, dela universitatea din Münster, tradusă în româneşte din nemţeşte, de Preotul Gh. N. Niţu. Această operă ne pune în curent cu toate ştiinţile şi părerile cari s'au emis in privinţa înţelegerii lumii.

Această traducere limpede nu trebue să lipsească nici din biblioteca omului de ştiinţă, nici din a literatului şi sub nici un motiv, de pe masa omului religios. N. C. MUNTMARG

Soroca Hotin .

228.817 ha-278.727 ha-

Principalele semănături în annl 1922. Grâu Hotin Soroca Bălţi do toamnă 53.2i>5 ha. 34.897 ha. 9tî.07il ha primăvară 12.052 ha. 4.874 „ 15.850 „

Secara 22,510 „ 4,821 „ I V 80 „ Orz, orzoioa 0,8 i6 „ 62,000 „ 85,439 „ Ovăz :i2,'>27 „ 35,000 „ 65,609 „ Porumb 67,870 „ 64,000 „ 69,5 i 3 „ In 5 1 , - „

3,310 „ - 1 3 2 „ —,173 „

Cânopă 5 1 , - „ 3,310 „ —,663 „ 1,024 ,

Fl. soarelui 3,434 „ 2,600 „ 2,730 „

Dobrogea . . . cine n'o poate cunoaşte mergând acolo, e destul să-şi însemne notele de prin gazetele zilnice, ştirile provinciei. Pretutindeni se mai deschid case de citire, se mai ţin şezători, conferinţe, în fine se mai face câte ceva, din Dobrogea însă numai ştirile Siguranţei vin zilnic. Bande de hoţi, atacuri la drumul mare, omoruri şi tot ce rezultă din săl-bătăcia şi întunericul unei lumi necultivate.

Aceasta e Dobrogea I Credem însă că e timpul unei

propagande serioase, e timpul să se înţeleagă cât de multă vreme avem să întărim sufleteşte tocmai aceste colţuri de ţară, de sprijinul căror avem nevoe noi cei din lăun-

I truşidezidulcărortrebuesăsesfarme ! viclenia şi ura celor de dincolo.

Credem că e timpul să înfigem un plug în această paragină şi să aruncăm seminţa cât mai de vre me căci sângele celor dela Turtucaia ne strigă mereu să le ducem limba, cântecele şi speranţele pentru care au murit. e. TALAZ

Cum vedem în anul 1922, am avut în aceste 3 judeţe o suprafaţă semănată de 843,681 ha. ceace înseamnă o producţie de circa 135,000 vagoane.

Atragem atenţiunea în special asupra suprafeţelor semănate cu floarea soarelui care au dat pentru anul 1922 o producţie de 8000 vagoane, iar în anul curent s'a semănat de trei ori cât în anul trecut.

Cauza pentru care se intensifică cultura de floarea soarelui sunt:

a) necesită pentru însămânţare un pud (16 kgr. 381 gr.) la ha. faţă de 10 puduri cât e necesar pentru celelalte semănături :

b) preţul de vânzare a ajuns în anii 1921—1922 şi 1922—1923 la peste 105 lei pudul (6 lei kgr.)

c) nu este supusă rechiziţiei. Prin faptul că uleiurile străine sunt

scumpe, consumul uleiurilor de floarea soarelui a devenit foarte mare în întreaga ţară. Cum însă rap ;ţa nu se face în toţi anii în cantităţi de seamă, cum de pildă în an A trecut, cererea de floarea soarelai devine foarte mare şi preţurile sunt în urcare. In această privinţă regiunea de Nord a Basarabiei este cea mai bogată regiune a ţării, având numeroase fabrici de ulei. In oraşul Bălţi sunt peste 25 fabrici de ulei, la Mărculeşti 7, la Briceva 5, la Râşcani 3, la Soroca 3, precum şi în Sguriţa, Atachi (aci există o fabrică mare de ulei). Drochia, L i p-c a n i , B r i c e ni, E d i n e ţ i , Un-gheni, Corneşti, Pelenei, Asnaşeni, Floreşti, etc. câte 2—3 fabrici de ulei.

Este interesant de notat că această întreagă industrie n'a existat înainte de război, deoarece uleiul se aducea delà Odessa şi Caucaz, unde existau fabrici mari.

Unele din aceste fabrici sunt încă rudimentare; cele mai bune au ma-şine din Germania şi Ceho-Slovacia.

Acestei industrii trebue deci să i-se dea toată atenţiunea cuvenită pentru ca să prospereze.

. * * *

Ne având deocamdată datele complecte, ne mărginim să afirmăm că şi industria morăritului aci este destul de desvoltată. In oraşul Bălţi se află între altele şi două mori sistematice cu o capacitate de lucru de 10 vagoane zilnic (fiecare).

* * *

In ce priveşte comerţul, acesta este în plină activitate, având centrul de afaceri în or?şul Bălţi. Din regiunea

A L . D A V I L . i l

S C R I I T O R Ş I A U T O R U L P I E S E I „ V L A I C U - V O D A " .

Nord-Basarabeană se exportă: cereale oleaginoase cu derivatele lor, vite, slănină sărată, (în cantităţi foarte mari în special pentru muncitorii din fabricele din Transilvania), lână, brânzeturi, etc. Cele mai importante firme din ţară au delegaţi permanenţi pe timpul sezonului de cereale şi oleaginoase, cari fac cumpărături de sute de vagoane.

In schimb se importă : manufactură, ferărie, coloniale şi cherestea.

Având în vedere noua stare de lucruri în primul rând schimbarea de-buşeurilor pentru produsele regiunei, cari înainte luau drumul spre Rusia, Polonia şi Austria, în al doilea rând desfiinţarea proprietăţii mari şi ca urmare imposibilitatea de a mai găsi cantităţi mari de cereale într'o singură mână, au schimbat în total faţa comerţului din Basarabia. Raporturile de comerţ între elemente venite din Regat sau celelalte teritorii alipitc.pe de o parte şi din Basarabia pe de altă parte trebuesc controlate, ordonate şi ajutate pentru a căpăta o desvoltare cât mai mare pe un teren solid şi bine cunoscut.

O Cameră de Comerţ şi Industrie este o primă necesitate în acesta bogată regiune din nordul Basarabiei.

Oraşul Bălţi este centrul de afaceri al regiunei de nord a Basarabiei şi deci aici va trebui să fie sediul Camerei de Comerţ şi Industrie, mai ales că atât Hotinul cât şi Soroca nu sunt legate cu C. F. R.

Oraşul Bălţi însă este legat cu căi ferate şi anume : Bălţi—Ungheni—Iaşi ; Bălţi—Ungheni—Chişinău, Bălţi—Cernăuţi, Bălţi—Atachi, Bălţi—Floreşti— Mateuţi, şi în viitor se proectează do:ă linii ferate Bălţi—Orhei—Chişinău şi Bălţi—Soroca. Populaţia oraşului este de 50.000 locuitori, iar întregul judeţ 380.116 locuitori. Până în prezent în oraşul Bălţi următoarele Băncii din vechi.il regat au deschis sucursală; Banca Naţională a României, Banca Românească, Banca Moldova, Banca Uniunea Română, Banca Basarabiei, Banca Poporului, Banca Marmaroş-Blanc şi Banca Co-mercial-Industrială.

Mai adăugăm că băncile ruseşti au plasat în timp normal aci 260.000.000 ruble.

In Bălţi mai există o Secţiune a Camerei de Comerţ din Chişinău şi un Inspectorat industrial.

Camera de Comerţ şi Industrie odată înfiinţată, va trebui să Înceapă organizarea de oboare de cereale atât în oraşul Bălţi cât şi în târgurile mai importante din regiunea unde se face un comerţ foarte mare de cereale şi anume:

Judeţul Bălţi: Fă'eşti, Sculeni, Ungheni, Răşcani, Pârlita, Corneşti.

Judeţul Hotin: Noua-Suliţă, Briceni, Secureni, Edineţi, Lipcani.

Jud. Soroca: Briceva, Drochia, Floreşti, Mărculeşti, Capreşti, Vertugeni. •

Tot la Bălţi va fi nevoe să ?e facă o bursă de mărfuri şi o Cameră arbitrară. O bursă de cereale şi mărfuri, ar fi o bună orientare a comerţului, atât în oraş cât şi în judeţ unde preţurile n'au nici o bază, pe lângă câteva de un caracter mai obligatoriu contractelor de vânzare. Totodată ar dispare spectacolul urât al „burselor" dela colţurile străzilor şi vor dispare şi adevăraţii speculanţi.

O bursă de cereale şi mărfuri va fi binevenită şi pentru numeroşi comercianţi din vechiul regat şi teritoriile alipite, cari vin pentru diverse cumpărături de cereale şi mărfuri. De asemeni o Cameră arbitrară răspunde unei reale necesităţi, pe lângă că terenul este pregătit, prin faptul că comercianţii de aici, aproape niciodată nu recurg la judecata Tribunalului ci la arbitrage. Modul de funcţionare al acestor „arbitrage" este următorul: Se aleg doi oameni, câte unul de fiecare parte, iar împricinaţii dau arbitrelor poliţe sau scrisori că se obligă a executa hotărârile arbitrilor.

O cameră arbitrară va prezenta mai multe garanţii de cât aceste „ar-bitrage" şi va da posibilitatea unei proceduri urgente pentru judecarea diferendelor comerciale, ce în mod fatal se întâmplă. De cele mai multe ori comercianţii din vechiul regat şi teritoriile alipite nu pot încheia afaceri tocmai pentru motivul că nu există o bursă de mărfuri şi o cameră arbitrară ceace e o mare pierdere pentru desvoltarea economică a regiunei de Nord a Basarabiei. Comercianţii veniţi după cumpărături cer aproape întotdeauna ca comercianţii locali să se supue hotărârilor camerilor arbitrare din Iaşi sau Cernăuţi, ceea ce este o imposibilitate pentru comercianţi locali.

Dar acest program vast nu poate fi adus la îndeplinire numai de o simplă secţiune locală a Camerei de Comerţ şi Industrie din Chişinău, compusă din 3 membri, mai ales că regiunea de Nord a Basarabiei n'are legături de afaceri importante cu Chişinău]. Iată de ce înfiinţarea unei Camere de Comerţ şi Industrie cu sediul la Bălţi este o necesitate imperioasă pentru desvoltarea economică a regiunei de Nord a Basarabiei.

Ç. V. URSULEAC

L

http://tot.iihttp://DAVIL.ilhttp://vechi.il

CULT PB 4 POPOfíULUJ Nnrnàn/J 37

P E N T R U S A R Ă V A Ş E D E L A S A T E

Ma n u p ă c ă t u e ş t i D u m i n e c a a d o u a z e c i - ş i - o p t a d u p ă K a s a l i i ( л t r e i s p r e z e c e a d e l à L u c a )

Cuprinsul sfintei Evangnehi de astăzi este aproape la iei cu cel diu Duminica a douăsprezecea după Rusalii. Uu ош oare-carele s'a a-propiat de Iisus şi Га întrebat. In-vâţatorule bune, ce voiu face, ca să moştenesc viaţa de veci?

Iisus îi răspunde, spunându-i poruncile, cari trebue sa ie ţină fiecare om: tía nu cur veşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mamă-ta. Acela, care împlineşte poruncile acestea e cu adevăiat fericit şi moştean al vieţii de veci. Iar cel ce ie calcă e mort sufleteşte şi se tace vrednic de osândă.

Ca să ne putem feri de păcatul curviei înainte de toate să îueun-jurăm lenea, care este isvoiul gândurilor rele şi a poftelor necurate.

Să tiu ne amestecăm cu oameni stricaţi, aducáiidu-ne aminte, că şi pe vremea iui Noe oamenii cei buni s'au făcut răi din cauza că s'au amestecat cu cei stricaţi. Rugăciunea ierbiute, isvorâtă din adâncul inimii e o armă puternică împotriva ispitelor şi a gândurilor necurate.

Despre păcatul uciderii ştim, că isvoreşte din mânie. Să facem să se sălâşluiască întru noi iubirea faţă de deaproapeie. Iubirea stârpeşte chiar şi rădăcina urilor şi a mâniei. Să nu uităm apoi, că adeseori, atât la păcatul urât al curviei, cât şi al uciderii duce beţia, acest isvor al multor rele şi nefericiri.

Un păcat tot aşa de mare este furtul, adică luarea pe nedreptul a averii altuia. Cel ce fură face o mare nedreptate deaproapelui său, pentru-că de cele mai multe-ori îi iea tocmai rodul osteneleior sale. Iar m i n c i u n a , adică mărturia strâmba, a adus multe rele îutre oameni şi va aduce încă. Lumea întru-adevăr numai atunci va fi fericită, când fiecare om va fi iubitor de adevăr.

Aceluia, care îşi cinsteşte părinţii Dumnezeu ii făgăduieşte, că va trăi mult şi bine pe acest pământ. Niei-odată omul, care şi-a bătui joc de tatăl său şi de mamà-sa, n'a avut soarta fericiiă, Dumnezeu Га pedepsit încă fiind în viaţă.

Poruncile acestea sunt atât de însemnate, încât vom vorbi despre ele pe rând, în numerele viitoare. Dar şi până atunci, să ne întrebăm; nu cumva suntem vinovaţi de călcarea lor? Omul din slâuta Evanghelie de astăzi se lăuda, zicând: „toate acestea ie-am păzit din tme-reţele mele". N'avea dreptate, după-cum am văzut la Dumineca a douăsprezecea, de-aceea Iisus l'a şi mustrat. — Nici noi poate, nu avem dreptul să ne lâudam, că am păzit poruncile din tinereţele noastre. Dar, putem să le păzim de-aici încolo, părăsind păcatele ce le-am

* săvârşit până acum şi făcându-ne astfel vrednici să moştenim viaţa de veci.

Sfântul Ierarh Niculae

Mercuri în 6 (19) Decembrie sărbătorim pomenirea celui dintru sfinţi părintelui nostru Niculae, archiepiscopul delà Mira Liciei, făcătorul de minuni.

Sfântul Niculae s'a născut la

în ţara cea sfântă, a cercetat Villa -imul, Nazaretul şi Ierusalimul, îu-ehinându-se înaintea staulului mormânt.

Dintre faptele lui minunate de milostenie cea mai însemnată e următoarea. In Patara trăind un boier, care şi-a prădat toată averea, a ajuns la mare sărăcie. Acest boier era păgân, dar avea trei fete, cari erau creştine încă din vremea, când trăia răposata lor mamă. Dorind boierul să ajungă la bani, pentru-ca să ducă şi mai departe viaţă boierească, s'a socotit să-şi vândă fetele spre viaţă păcătoasă şi destrăbălată. Voia aşadar să trăiască din păcatele lor. Fetele s'au împotrivit din toate puterile. Auzind sfântul Niculae despre gândul păcătos al acestui om, s'a furişat odată seara la casa lm şi i-a aruncat o pungă plină cu bani pe fereastră. Astfel omul şi-a părăsit gândul păcătos, până-când s'au gătit banii. Sfântul Niculae i-a aruncat o nouă pungă cu bani şi aceasta a făcut-o şi a treia oară. Atunci boierul, ieşind repede afară, a prins pe Sfântul Niculae şi l'a dus in casă. Sfântul Niculae în vorbe blânde a arătat omului, cât este de păcătos gândul lui. L'a îndemnat să muncească, pentru-că mtinca nu e ruşinoasă. Un părinte nu are dreptul să piardă sufletul fetelor sale.

Boierul s'a legat cu jurământ, că va părăsi gândul cel păaătos. In scurtă vreme s'a făcut şi el creştin, iar fetele s'au măritat. După-ce sfântul Niculae şi-a împărţit toată averea săracilor, a rugat pe episcopul din Putara să-i dea slobozenie să meargă ia ierusalim, să-şi petreacă viaţa cât mai are de trăit în preajma locurilor sfinte. Episcopul nu i a dat slobozenie, spunându i, că are lipsă de el pentru lăţirea legii lui Hnstos între păgâni.

Sfântul Niculae s'a supus şi într'o zi a plecat să cerceteze mănăstirile din Licia. Umblând din oraş în oraş, a ajuns şi în Mira, care este tocmai la marginea mării. Episcopul acestei cetăţi murise cu câteva luni mai nainte şi creştinii tocmai îşi băteau capul să aleagă alt episcop. Mai mulţi episcopi din Licia s'au adunat pentru alegere, dar nu se puteau înţelege nici-decum asupra v i i t o r u l u i episcop.

In sfârşit s'au înţeles, sălaşe alegerea în grija lui Dumnezeu. Au luat hotărârea, că acel preot, care ia ziua. următoare va intra cel dintâi în biserică, să fie ales episcop. Sfântul Niculae, a vizitat mănăstirea că ugânlor dui Mira. Iu ziua următoare, pâuà-când nu se сгераче de ziuă, a plecat la druin, cătră alt oraş. Trecând pe lângă biserică şi aûàudu-o deschisă, a intrat să z că o rugăciune. Episcopii cetăţilor vecine erau în biserică şi când l'au văzut au strigat: Iată, acesta este episcopul cetăţii Mirai Nu noi l'am ales, ci însuşi Dumnezeu!

Sfântul Niculae s'a împotrivit, spunând, că el nu este vrednic să fie episcop, dar după-ce episcopii i-au povestit despre hotărârea ce au luat-o în ziua trecută a cunos eut, că aceasta a fost voinţa lui Dumneseu. In aceeaş zi s'a făcut

anul 280 după Hristos, în oraşul sfinţirea lui de episcop al Mirei. Patara, în ţara Licia din Asia mică A fost fiul unor oameni bogaţi şi de bun neam, creştini eviavioşi, cari din tinereţe l'au crescut în frica lui Dumnezeu şi în legea lui cea sfântă. A învăţat carte la şcoalele cele mai bune din vremea aceea şi ar fi putut să între în vre-o dire-gătorie înaltă. Dragostea faţă de Iisus Hristos însă l'a îndemnat, să părăsească cele ale lumii. A intrat în mănăstirea din Patara cu gândul să se călugărească. Intre călugări el a fost cel mai cucernic, drept-aceea episcopul Patarei, l'a pus mai mare peste toţi călugării din mănăstirile Liciei.

In timp când se afla in mănăstire i-au murit părinţii, iar el a moştenit o avere mare. Această avere şi-a vândut-o, iar banii i-a împărţit săracilor, ajutând mai ales pe copiii orfani. Dorind să vadă locul unde a trăit Iisus, a călătorit

A fost un episcop foarte bun, un propovăduitor al dreptei credinţe şi un mare şi bun părinte al celor săraci şi năpăstuiţi. In vremea lui Diocleţian împăratul, a suferit şi el chinuri înfricoşate pentru legea Ini Hristos. La anul 325 a luat parte la cel dintâi sinod ecumenic, ce s'a ţinut în Nicea. A murit în 6 Decembrie, anul 352 în Mira. Cele din urmă cuvinte ale lui au fost: Doamne, în manile tale îmi dau sufielul meu! Când l'au îngropat a plâns toată cetatea, care acum era cu desăvârşire increştinată. In anul 1087, când Licia a fost cuprinsă de Turci, oasele lui au fost duse la Bari, In Italia, unde sunt şi în ziua de astăzi. Şi se face pomenirea lui în toate bisericile creştineşti. Cu ale lui preasfinte rugăciuni, Doamne, Isuse Hristoase, miliăeşte- ne pe noi şi ne izbăveşte.

SEPTIMIU POPA

J V i c i fraţii români din America, nici noi de aici, nu suntem bine informaţi unii de alţii, din punct de vedere naţional fi sufletesc. Şi vremurile mai mult ca oricân'l, cer o trăsătură de unire, o cunoaştere de aproape, o legătură cât mai strânsă între viaţa fraţilor de acolo şi de aici, viaţă ca manifestare culturală, economică, şi industrială. „Cultura Poporului" cu mari sacrificii, a înţeles spiritul vremii; s'a. pus în slujba cauzei mari româneşti, ca prin o presă de idei, să netezească, să unească şi să concretizeze toate forţele şi valorile româneşti ori unde s'ar afla ele. In acest scop, am adus cea mai reală îmbunătăţire în presa românească, am făcut un pas înainte; am deschis o r e d a c ţ i e a n o a s t r ă î n A m e r i c a . Am angajat redactori în toate oraşele americane unae sunt români, şi vom fi în curent cu tot ce ne interesează. Afară de aceasta „Cultura Poporului." şi-a asigurat scrisul al multor prietini ai României, distinşi scriitori francezi şi persoane de-o înaltă autoritate politică. Prin felul acesta şi prin ziaristică vom îndeplini o legătură trainică, legătura care lipsia pe acest teren. Pentru desăvârşirea faptei noastre. „Cultura Poporului" a înfiinţat o r e d a c ţ i e l a P a r i s , l i n e B r e m o n t i e r 17. Pentru uşurinţa cititorilor noş'ri din Capitală, pentru tot ce priveşte partea redacţională a, f'oaei am înfiinţat o r e d a c ţ i e î n B u c u r e ş t i C a l e a Ş e r b a n - V o d ă 4 3 .

D i n P ă ş e ş t i - O t ă s ă u (jud. Vâlcea)

In seara zilei de 24 Noembrie a. c. s'a ţinut a doua şedinţă a şezătorilor culturale la şcoala Şer-băneştilor.

Iu faţa unui public numeros se prezintă învăţătorii cu un prog am compus din 35 puncte.

S'au ţinut : o lecţie de istorie. (Naşterea Poporului Român) de d. N. N. Ionescu care cu frumosul dar de a poveşti a tăcut foarte interesantă această parte a istoriei. Dl Sev. Georgescu a vorbit despre „furtişag" unde a sfătuit pre oameni să nu facă altora ce lor nu le ar părea bine să li-se facă. Dl G. G. Fierăscu a ţinut o lecţie de Geografie începând eu: Orientarea, noţiuni de sat, comună, s.a. până la ţară, vecinii ţării noastre şi legăturile noastre cu ei.

Din producţiile şcolare au făcut foarte frumoasă impresie recitările elevilor: Peleşa Dănilă, Ana C-tin şi Pureca Evghenia.

Tinerii Niculescu M. Nicolae, Torna Ion şi Mănoiu Sevastian, au distrat publicul cu frumoase cântece din flaut.

Săteanul D. Uie a spus cu o frumoasă vorbire o poveste. După o petrecere, — în senzul petrecerilor inteligente delà oraşe — după o petrecere de 3 ore şi jum. am închis şedinţa cu o rugăciune.

A doua zi 25 am mers la biserica din satul Ursăreşti unde s'a oficiat sf. slujbă de către cucernicii preoţi a 12 parohii, adunaţi fiind aci pentru ţinerea conferinţei ce o ţin odată pe luuă în câte o parohie. Biserica plină de credincioşii ce ascultau cu o neobişnuită smerenie sfintele cântări, părea mai mândră subt acoperişul ei de aramă, ca de obiceiu.

De mult nu se mai auzise un aşa frumos serviciu. Pr. I. Georgescu a explicat Evanghelia de azi. După masă lumea s'a strâns în sula şcoalei acestui sat şi au ascultat frumoasele cuvântări ale cucernicilor părinţ i : N. Pietraru, care cu exemple din Noul testament şi în frumoase cuvinte, a vorbit despre „Iubirea vrăjmaşului".Sfaturile date au fost la înălţimea celor spuse şi anii trecuţi şi credem că în multe inimi au găsit locul gol şi l-au umplut.

Cu liniştitul glas al cucerniciei Pr. I. Smeureanu a sfătuit pe tineri să-şi iubească părinţii, şi-a încheiat că dacă părinţii vor să fie iubiţi de ei depinde aceasta, că fii nu vor fi decât aşa cum ei îi vor creşte. Tot la înălţime a fost Pr. D. Popescu Bodeşti С,ДГЕ cu frumoase cuvinte şi biblice exemple a vorbit despre smerenie. Încheind cuvintele Mâutuitorului : „Cine se înalţă se va smeri, iar cine să smereşte se va înalţă".

S'au cântat de către cântăreţii cercului: împărate Ceresc; primeşte mă lsuse; imnul cântăreţilor, unde se cunoştea oarecare cultură muzicală. S'au mai cântat şi alt le, precum şi elevii şcoalei au spus recitări şi au câutat.

Pr . G. Popescu-Pietrari o făcut un scurt rezumat al şedinţei şi a mulţumit sătenilor, care au trăit încă o zi de sărbătoare.

6. G. FIERĂSCU.

D i n V n ş c ă u (jud. Bihor) Aici la noi s'a înfiinţat „Socie

tatea Vânătorilor", sub preziduiţia de onoare a dlui pnmpreior Dr. Cornel Nt agu, iar preşedinte executiv a fust ales d. medic veterinar loan Léderer.

Asttel de societăţi, pe lângă o conducere conştiincioasă, sunt uel mai bun medicament contra bra-cotajului. H. T.

D i n V r â n c e n i (Bucovina) Cetăţenii din această comună con

sideră ca o datorie a mulţămi dlui Ion Stoescu, şeful postului de jau-daimi de aici, pentru stăruinţa ce o arată în slujba sa. In vremea din urmă mereu se înfâptuiau furturi de cai şi de vaci. In urma unei munci grele hoţii au fost prinşi şi acum ni-am mai liniştit cu toţii, căci averea noastră nu mai e la voia întâmplării. F

D i n L ă p u ş n a t a (jud. Vâlcea)

Biblioteca populară „Lumina satelor" din această comună aduce viile mulţămiri la următoarele persoane cari au sprijinit biblioteca: Dlui Ilie Ispas Bârneaţă din Gu-şaeni, jud. Vâlcea; Cooperativei „Sf. Nicolae" din Dragaşani prin dl Abagiu, directorul cooperativei ; preotului Ion D. Iliescu din Băl-ceşti (Vâlcea); primarului Al. Dima din Măciuca (Vâlcea) ; dlor notar şi secretar ai com. Măciuca şi dlui Daniel St. Constantinescu, Bucureşti. Direcţiunea bibliotecii roagă şi pe alte persoane de a ajuta la mărirea numărului de cărţi. — Librăria Bibliotecii roagă ziarele ş i revistele, ca să-i trimită câte un număr ca probă pentru a se abona S ă t e n i i . GH. A. VOINESCU

D i n C i u m a g i (jud. Vâlcea) Duminecă 25 Noembre anul acesta

a avut loc sfinţirea bisericii Sf. Nicolae din această comună, biserică ridicată prin stăruinţa preotului Gargonic D. Torna şi cu ajutorul sătenilor.

In ziua sfinţirii au luat parte

mulţi învăţători, preoţi şi gospodari de prin împrejurimi.

Serviciul divin a fost oficiat (slujit) de către P. S. Sa Episcopul Râmnicului Noului Severin, Var-tolomei, ajutat de protoereul judeţului şi preotul Mihai Bulacu, directorul Sf Episcopii, născut din comuna Lăpuşnata. V. S.

D i n F r ă t e ş t î i - d e - j o s

(jud. Soroca) Doamna Alexandra Boteanu, —

fosta proprietară a acestui sat, — doamnă în etate de 80 de ani a dăruit pe când trăia satului un teren de 4 hectare pentru şcoală, cu un local în mijlocul satului. Acest loc l'a luat satul în stăpânire în anul 1921 după moartea sa, iar în 1922 s'a instalat şcoala primară, care funcţionează şi azi.

Comitetul şcolar din aici, în numele poporului în zice: Dumnezeu s'o ierte şi-й veci fiei-i numele pomenit pentru această faptă bună.

HARITON P. RUSU

D i n B u n e ş t i (jud. Fălc'u) In ziua de 20 Noembrie a. c. a

ars casa ca un fel de bucătărie şi nutreţul tot care-1 strânsese într'o vată întreagă, a gospodarului Petru Moisanu din această comună. Seara n'a avut ce da la vite, ci numai doi malduri de ciocane care îi trăsese unul în timpul focului.

Vântul bătea şi bucătăria fiind cu stuh a luat foc şi pe rând tot nut e-tul, numai casa care era alături şi • acoperită cu tablă a scăpat. De geaba ; au sărit oameni, n'au putut scoate j nimic dar au scăpat pe cei din îm- i prejur căci erau In mare primejdie. A doua zi fiind sfinţii Mihail şi Gavril şi în aceiaş timp şi* hramul bisericii, oameni numai încăpeau în biserică. La sfârşitul slujbei preotul I. Nacu spune că Duminicele oamenii nu vin la biserică dar se bucură că azi au venit fiind şi hramul bisericii. Spune câteva cuvinte relativ la facerea bisericii, spune de gospodarul P. Moisanu care i-a ars casa eri şi datoria noastră ca creştini cât şi ca aproape este ca să-1 ajutăm cu ce putem.

Apoi dl Chiriac revizor spune şi el câteva vorbe zicând că dă un car de ciocane şi pae lui P. Moisanu.

Apoi dirigintele şcoalei C. Olâreanu rosteşte că ar fi bine ca mâne dimineaţă fiecare locuitor care vrea să-i dea ceva să se ducă şi să-i ducă acasă la el. Pe urmă se împarte anafura şi oamenii pleacă spre casă. „Iubeşte pe aproapele tău, ca pe tine însuţi". ^ c. MIHAIL

D i n B o r o a i a (jud. Fălticeni) Stimate die C. Stürza,

Ori şi cât de mult m'aşi străduit să vă aduc mulţumiri pentru teza rul dăruit de d-voastră Şoalei No. 2, Bonria, compus din cincizeci şi şase cărţi şi brouri, mulţumirea mea nu va putea să ajungă la înălţimea faptei.

Aceste cărţi pe lângă că vor fi tovarăşi nedespărţiţi ai saülui nostru, vor fi privite drept lucruri de mare vioare întrucât sunt dăr ite de o persoană ce se trage din vechea şi înalta familie, care a luat p?rle activă la conducerea acestei ţări, atât în trecut cât şi de faţă.

Vă zic să trăiţi mulţi ani ca numele d-voastră sâ fie legat de amintiri frumoase. c. COVĂŢANU, înv.

D i n « ă c u c i u (jud. Mureş) ziua de Sfţii Arh. Mihail şi

I s t o r i a O M A N I L O R

In Gavril, s'a sfinţit Ia noi biseiica din Câcuciu, ridxată cu mari jertfe de către loarturii acestei comune, în fruntea cărora a m ncit cu un zel NEODOSIT înţelept 1 şi harnicul „luceafăr al satului", învăţătorul lan Sucu, care se bucura de o mare cinste nu numai în acest sat dar şi în alte multe părţi.

Deoarece biserica înăuntru n'a fost toată înfrumuseţată (lipsind puntarul), sătenii s'au hotărît ca pe I. P. S. M;tropolitul V. Suciu să nu-1 cheme până ce se va face şi aceasta. Astfel sfinţirea s'a săvârşit de protopopul Reghinului Ariton Popa, ajutat fiind de preoţii: Iuliu Grama din Chiheriul de sus, M. Radu din Feleac, M. Mărcişan din Beicarom.; preotul d :n Gurghiu, din Serben', din Sânm'hai şi alţii.

înainte de-a se începe sfânta slujbă, poporul în frunte cu preoţii au mers şi şi-au luat rămas bun de la m ca b'serică de lemn, care e aşezată pe deal ceva mai în sus de sat. Aici S. Sa Protopop Anton Popa a ţinut o frumoasă cuvântare; apoi au purces în jos cu toţii şi în noua biserică s'a început sfânta liturghie. Corul a fost format din învăţători şi alţi inteligenţi din jur.

Predica — la mijlocul liturghiei — a rostit-o tot d. protopop Ariton Popa, care vorbeşte poporului (adunat de prin toate satele din jur) despre însemnătatea şi rolul bisericii creş ine, d spre datoriile ce le avem noi creştinii faţă de ea şi în sfârşit despre cinstirea şi iubirea ei.

După liturghie a urmat botezul şi miruitul. Tot atunci s'a împărţit „pomana", după cum se obişnueşte la Sfţii Arhangheli: un colac de grâu şi un pahar de rachiu. La „pomană" au contribuit toţî locuitorii comunei.

Pentru preoţi, învăţători şi alţi inteligenţi adunaţi la această sărbătoare, d. învăţător I. Suciu, s'a îngrijit şi a DAT un ospăţ, cum nu s'a aşteptat nimenea în un aşa sat mic.

In cuvinte frumoase şi pline de însufleţire, a închinat primul pahar DL

protopop Ar'ton Popa, p ntru I. P. S. S. Mitro olitul nostru V. Suciu. Cuvântarea a fost întâmpnată cu urări ce păreau a nu se sfârşi din partea celor de faţă.

A urmat înch narea dl i preot luliu Grama pentru poporul ce şi-a jertfit „poate ultimul viţel pentru ridicarea ace tu Sft. locaş".

In sfârş't iarăşi dl protopop rdică paharul său şi-1 închină aceluia care a condus şi „onduce poporul din Câcuciu pe cărările cele bune, aceluia care a pus temelie bisericii, aceluia care şi-a jerfit zile şi nopţi întregi, pentru poporul lui, lucrând fără oboseală la înălţarea sfântului locaş dum-nezeesc.

La rându-i şi d. Suciu a răspuns, spunând că de nu era dlui (preot nefiind în sat) să plivească din popor pălă-mida care împiedecă creşterea grâului nu şi-ar fi ajuns Căcucenii scopul pe care-1 urmăreau!

După masă a urmat joc. Inteligenţa a dansat în casa dlui învăţător, iar ţărănimea în şcoală. Toţi şi-au petrecut bine până dimineaţa următoare.

SIMEON Rusu, student.

D i n B u n e ş t i (jud Vâlcea) In ziua de 24 Noembrie 1923 a

avut loc în comuna noastră instalarea în posturi a tinerilor învăţători I. N. Nicolăescu şi N. N. Opriţoiu, care a decurs în felul următor:

In prezenţa dlui Inspsctor şcolar E. Metaxa, a dlui profesor de pedagogie I. Nisipeanu, a dlui inspector al comitetelor şcolare Ciolac şi a o mulţime de învăţători, s'a ţinut ia biserică serviciul divin după care preotul a ţinut o frumoasă cuvântare, arătând rostul şi datoria fiecărui om de a se adăpa la învăţAturile lui Hristos, prin şcoală şi biserică. De-aci s'a pornit spre şcoală.

^ Serbarea s'a deschis cu un marş, cântat de elevii şcoalei, apoi dl Metaxa a vorbit, arătând sătenilor foloasele ce poate aduce şcoala, prin învăţătorii ei. S'a adresat apoi noilor învăţători, foştii săi elevi, îndemnându-i la muncă rodnică.

A răspuns tânărul învăţător, N. Opriţoiu, mulţumindu-i pentru adevărata grijă părintească ce le-o poartă, spunând că nu vor lucra decât pentru binele satului şi al neamului.

Apoi a vorbit dl dirigent Şt. Iliescu, arătând pe lângă altele şi nemulţumirea că unele persoane de control n'au- luat parte la un asemenea act.

După aceasta, corul şcoalei a cântat mai multe cântece şi jocuri care au plăcut mult d

ABONAMENTUL: Pe un an 180 lei. Pentru săteni, învăţători, profesori, preoţi, studenţi, funcţionari, meseriaşi şi muncitori 120 lei pe un an. Abonamentul plătit înainte; se poate face şi pe jumătate de an. oooooo Cultura S*o

ABONAMENTUL: Pentru instituţii financiare, ale statului şi biblioteci 300 lei pe an. Pentru sprijinitorii foaei minimum 300 lei. In America 3 ă tă, se perdu, cu încetul şi lniştea obişnuiiă se aşternu iarăş pe galeşi poiană.

&CENA I I

Pe subt bolta frunzişului, păsăr le prind iarăşi glas ş'-şi povestesc cu deamănuntul ce ;e-a fost dat să vadă, fiecaie de ,e râmurca ; a ; dar codrul întunecându se char ciripit rile se răresc; limb tele îş mai dau odată bună seara, apoi totul tace şi ciângu adoarme binşor.

lată, însă, că se iveşte, printre tuf.şuri, o * ede re luminoasă, păşi d aşa uşor încât minte chiar florile călcate, legăna idu-se aşa de miâdios, de-ai zce o negură ce piu eşte pe poiană; e Făt-Frumos, unicelul lui Dunăre împărat.

Perişorul lui Spicul gtâi'lui ; Ochişorii Iw, Mura câmpului.

Cu jungherul rotilat pe coapsă, cu cornul de zimbru pe şold, cu taraşu ferecat în mâ.iă, el purcede alene prin crângul prieten, căci nu'i arde de vână.oare, de care s'a rá mit pe nesimţite, ci de focul rinei eţrior îi arde. Furat de b!â ideţea seri r, de ochii cerulu-, de boarea Lor lor, A î,i leajădă târâşul, se reaz mă de o tulpină, duce a gură o f unză de mesteacăn ş' doineşte, doneşte de fieamătâ codrul, de se trezesc şi de ţi-.e rupe inima.

SCENA I I I

Bine nu mocneşie răsunetul doinei şi iată că iese d ;n desiş o babă bătrână ca întunericul. E Mama Pădurii, stăpâna Ielelor şi duşmana fiăeâiior.

Se zice că de mult, pe când eia tânăra şi frumoasă, mulţi fiăcăi au pierit de do ul ei, iar că dânsei nici de dragoste, nici de m lă nu i s'an rourat vre-o dată genele; că, de aceea, biesemată a fost să nu iubească până ce nu va îmbătiân', iar delà vreme de bătrâneţe să iubească fără nădejde şi fără de sfârşit; chinul ei să-şi afle însă capăt i:i clipa când u.i Făt-Frumos o va săruta din toată inima. Şi iaca de ce Muma Pădurii urmăreşte pe Făt-Frumos şi'I roagă, de câte ori îl prinde prin codru, să o săr„te, fie numai o dată.

In.acest amurg du ;os de vară, Muma Pădurii auzind doina lui Făt-Frumos, îşi înch'pui că dacă'l podidea atâta dor şi jale, mai primitor o să fie prinosului ei de dragoste şi se grăbi să i'l aducă. Dar tocmai din potrivă ieşi socoteala : căci cu cât ma' do. nie de iubire era sufie;ul flăcăului, cu atât mai uricioasă şi mai vredncă de scârbă i se părea cererea babe ;. îşi râse de ea. o batjocuri, o luă la gomă. Dacă văzu şi văzu Mu na Pădurii că delà Făt-Frumos nu-şi va căpăta leacul, lj dădu drumul necazul i şi'I lovi cu farmece de somn. Făt-Frumos, biruit, căzu pe iarba pajiştii. Iar Muma Pădurii chiemă Ielele şi le poru.ici să'l паисеаъса.

SCENA IV Păsările, trezite de do :na lui Făt-Frumos, se p'tulau acuma de groază

şi cele mai limbute chiar tăceau mâlc, încremenite de priveliştea din poiană. Chiar că de îngrozit şi de încremenit era aşa ceva ; cum cobeau Ielele şi cum se clătinau şi cum se nâpustau asupra bietului flăcău ; şi, cum vârtejul, stârnit din hora lor, încovia copacii şi zmulgea din rădăcină buruienile.

SCENA V

Dar uite că, deodată, hora se opreşte, ca trăznită. Ielele, la rândul lor, sunt cuprinse de spaimă şi încremenesc, ca cum o putere mai mare le-ar tine piept: ele nu se mai pot apropia de Făt-Fiumos, ba char se depărtează de el, ca cum ar fi gonite; vezi că, dintr'un ulm uriaş, a eşit Zâna Zânebr, puterea puterilor, ocrotitoarea din leagăn a lui Făt-Frumos; dânsa întinde, asupra lui, marama mântuitoare ş :, împrejur..'i, trage, cu toiagul, cercul cel zdrobitor de vrăji. Zadarmic asmute Muma Pădurii Ielele; ră bite sunt, cu toate, de puterea Zânei Zânelor şi se împrăştia, fugind, în adâncimea codrului.

SCENA VI • Biruitoare de descântecile rele, Zâna Zânelor se îndură să arate odrasle-, împărăteşti mireasa cea de cer ursită. Pe ochii-i închişi îl atinge cu floarea de sulfină, chie.nătoare de visuri şi, deodată, i se năzare, lui într'o ţară neştiută şi nepomenită, un minunat alai de fecioare, care de care mai frumose şi mai nurlii, şi un împărat măreţ, ducând, de mâ.iă, o domnţă cu părul cu totul şi cu totul de aur, cu ochii ca sla/a cerului, înaltă şi mlădioasă ca vreaja de crin, păşind, molatic ş' legănat pe pajiştea înflorită, ca negura albei cand o mâ igâie boarea zorilor şi o sărută Craiul Soare.

Dar visul se sfârşeşte, Zâna Zânelor reintră în ulmul uriaş; iar Făt-Frumos se deşteaptă, cu in ma robită de Domniţa, din Vis. El se jură pe

.razele lunii cari se strecoară prin bolta frunzişului, că aceasta îi va fi soţie" căci acesteia sufletul şi l'a închinat. '

SCENA VII

In depăitare, însă, se aude vânătoare. Făt-Frumos duce la gură cornul său de zimbru şi sună puternic. La această chemare alte cornuri răspund şi Dunăre împărat soseşte cu toţi urmaşii săi şi întreabă că ce se întâ nplase. Făt-Frumos îi povesteşte visul şi jurământul ce a fâc; t şi'I ro^gă să-i dea voe să me?rgă să afle şi i-ă dobândească, peste nouă ţări şi nouă mări pe Domniţa din Vis, fata lui Negură Im arat, c a U Tărâmulu -de-sus. Bucuros, Dunăre împărat, dă vo ;a cerută şi orândueşte ca boe ii de frunte ai ţării, cel mai frumoşi şi mai vitej;, să întovărăşească pe Făt-Frumos îi lunga-i călătorie spre miază noapte, ducând viitoarei nuror şi viitorului cuscru daruri bogate steme, colare, paftale, inele, brăţări şi cingători. Iar Beasadea, sluga credincioasă d?r nărâ aşă, nu va rămâne de căruţă, ci va ponr şi el cu Făt-Frumos, ca să î ducă de grijă ş : să'i păzească somnul.

Astfel, toate puse la cale, Fat-Frumo*. îşi încalecă măzdrăvanul şi vânătoarea ia drumul spre curtea împărătească, în sunetul de surle şi de r â m b , î e - A. DAVILA.

Pe drumul literaturii

TOAMNA Se laxă mohorâtă, toamna, peste lanuri, h'. seară, pacr. adâncă, păsări călătoare Gândurile mele. e linişte, răcoare, Şt codrul vestejit adoarme'ntins pe dealuri

In sufietu mi îi simt cum se strecoară Fiorii unui vis, scântei amăgitoare într'un pustiu al vieţii cu a,eeaş deslegaie A valurilor mării ce suie şi coboară

O simt alături, blândă, mică, visătoare Şoptind încet în codru farmecul iubirii Când jos foşnese, simbol nemărginirii Îngălbenite frunze, ninse pe cărare.

In ochii ei aprinşi scânteie idealuri Şi gândurile mele, păsări călătoare Străbat pustiul vieţii pe ve>hile ponoare Când codrul vestejit adoarme'ntins pe dealuri

C. DEDIU

IN N O A P T E Când noaptea-si farmecă seninul, Cu schinteierile de stele. Adeseori îmi port suspinul, La poarta casei dragii mele.

Dulei amintiri îmi vin în suflet, Diu timpurile învechite. Ma'ncerc să migălesc din ele, Povestea zilelor iubite. Brădiceni I. I. BULIGAN-DELAGORJ

VIS PIERDUT Când ai plecat tu mi-ai întins Frumoase flori de lilieci, Dar jalea totuş m'a cuprins Pe nesimţite c'tii să pleci.

Când ai plecat şi m'ai lăsat Cuprins de-al dragostei fior, Un dor adânc şi 'ntuneeat Liima-ini strânse 'neetişor.

Şi'n dorul meu nemărginit, Din oirhi-ini sângeraţi şi reci, O enldă lacrimă, a pornit Sá plece pentru tine'a veci.

De-atiiiici floiile-au rămas, Sii-ini aininteasi-ă de trecut. Şi'n calea-mi iristă, pas eu pas, lini plâng iubirea c e - a m pierdut.

MIH. BĂRĂGAN Sunt atâţia entuziasmaţi şi tineri cari

plini dc arănt îşi îndreaptă paşii, pe tlru-mul literaturii. încercările lor se asamănă cu cele întâi, flori plăpânde de primănară. Şi

1

CULTURA POPORULUI Numărul 37

SLUJITORII ŢĂRII Un ocrotitor al comunei noastre

şi al avutului tuturor gospodarilor este şeful de post de jandarmi, (1. Mărgărit ApiHto'.

l&espre a l că tu irea trupului omenesc şi d e s p r e be te şugur i

M Ă R G Ă R I l A P O S T O L

Datorită muncii sale şi felul cu care-şi îndeplineşte luurţiunea, bun cu cei buni şi drept, în satul nostru Braşicea, diu jud. Orliei (Basarabia) a mai încetat furturile cari erau odată, căci nu mai departe dăuiiăzi a prins o bandă de tâlhari. Noi t**ţi sătenii sun'cui l'ouïe iimlţâiiiiţi en el şi ne face cinste comunei.

Mărgărit Apostol este născut în Dragoslo veni din jud. R.-Sărat, în anul 1893. Protoftreu V. TUCICOVSCHI

*

In satele unde se unsese jandarmi cari îtfi îndeplinesc eu dreptăţii ş>-cinste slujita lor, jandarmii cori ocrotesc îi s>; p j^AHce j rmssiit' I SUCURSALA CLUJ Ij

Era un boer posnaş, căruia nu prea putea să-i intre în voe fitecine. Odată, având trebuinţă boerul de un logofăt, dete sfoara printre logofeţi despre una ca aeesta.

De odată droaia de logoft ţi începu a merge la boerul, şi cu metanie plecată, cereau să fie primiţi în slujbă. Boerul, care ştia ca numai să arunce cu căciula şi va veni o spuză de logofeţi, ea părul dm cap, se ţinea cam greu. Şi cum era şi de posnaş, pe fiecare din logofeţi cum venea, aşa îl trimitea să se plimbe.

Un potcaş de logofăt, însă, îi veni de hac. Cum să înfăţişă la boerul, nu ştiu ce făcu, nu ştiu ce drese că boerului îi cam plăcu boiul, înfăţişarea şi vorbele lui, căci ce e drept,,- erau hazlii şi ţanţoşe. După ce îi arătă hârtie şi condei, îi zise şi lui.

— Scrie logi dete ! — Scriu, boerlue, răspunse el. Şi după ce scrise aceste vorbe,

stătu. Boerul văzând că aşteaptă şi nu mai scrie, îi zise iarăşi :

— Scrie, Jogofete, scrie. — Scriu; boerule, suriu. Astfel merse treaba, până de

vre-o cincisprezece, douăzeci de ori. In cele din urmă, luă boerul să

vază ce scrisese. — Tu eşti de mine, pore de

câine, îi zise boerul şi de astăzi chiar să ştii că eşti în slujba mea.

— Mă cam B Ă T E A pe mine G Â N dul despre una ca asta, boerule, răspunse el zâmbind.

Apoi, luâudu-şi inima în dinţi, întreba ŞJ el po boer, Z I C Â U D :

— Te ROG boer de, ia spune-mi de CE nu ŢI-a plăcut scrisul dela N I C I unul dm • aţi logofeţi s'au înfăţişat la d-t i.

— Să v< zi ui, m ă ; scrisul la mai mulţi nn-a plăcut, dar ce.-A ce S C R I S E S E nu rni-A plăcut. Unii îmi scriau Tatăl nostru, sau Crezul, pare că eu A Ş I Î I fost popă. Alţii îmi scriau ia jălbi cu genunchi plecaţi şi cu lacrami furbinţi, decât p'aci era să mă opărească. Liră alţii mâzgăleau hârtia cu nişte zapise şi cu nişte fleacuri de parcă le vândusem vreodată brânză, şi d'aii le-am dat tuturor răvaş de drum. Tu Î N S Ă n'ai scris aşa de frumos cum unii D I N logofeţi scrisese, dar n'ai eşit din cuvântnl meu. Şi să ştii, tot aşa să umbli cât vei ti la mine, c'apoi te aşteaptă falanga.

Din Poveştile unui Unchiaş Sfătos

G H I C I T O R I Culese din pupur de Gh. Mitro-csvu elev el. III Lioul < tuj.

1. Ca foarte, ă nu se poate ascut,? 2. Când se coseşte fânul? 3. Iu ce butoae nu puţi pune viu? 4. Ce lucru e acela care cu cât

se lungeşte cu atât devine mai SCURT?

5. Cine are părinţii cei mai proşti ?

Numele copiilor deslegători se vor publica şi se vor da şi premii.

Rugăm copiii să ne sene istorioare scurte, descrieri de pe locurile unde trăesc, iar cele mai bune lucrări se vor publica şi se vor premia. Deasemenea primim desemne. _ N. R.

Dela o săptămână la alta Faptă bună. Dnii D. Ianculescu,

fraţii iosef şi Ion Roman, comercianţi din Strehaia (Mehedinţi), au daruit suina de trei mu de tei, adică o mie lei de fiecare, pentru mici lucrări, mai fiind necesare Monumentului' eroilor din Strehaia. Aceasta iu urma stăiuiuţii dlui colonel Al. B.ăescu, preşedintele euin.siei іаіепшаге al oraşului Strehaia.

Noui târguri de animale. S'a a-probat de cairo ministerul de domenii descinderea următoarelor târguri de animale.

2 târguri anuale de vite în satul Bădeşti din comuna Petroşani (Muscel), în zilele de înălţarea Domnului şi Sta Cuvioasă Paras-chiva, 2 târguri anuale de vite in comuna Muteşti-Stâlpeni (Muscel) în zilele de Înălţarea Domnului şi Stu Dumitru, 2 târguri în comunele Conteşti (Teleorman) în zilele de 6 Mai şi 27 Octombrie, un târg de vite în comuna Archioi-Veche (Cetatea Alba), un târg săptămânal îu comuna Jora de mijloc (O.hei) în titcu-e Marţ, un. târg anual în comuna Támava-Mare în zilele de 5 şi 7 iulie, un larg iu comuna Colţă л (Satu-Mare).

Contrabanda de ouă descoperita la Uradea-Mare. Săptămâna trecuta la puuclul de frontiera Saiitău autorităţile vamale au descoperit trei camioane automobile şi două căruţe încărcate cu ouă şi piei în momentul când urmau să fie trecute peste graniţă.

Şoferii fiind arestaţi au declarat că marfa sunt ale comerciantului Jaruias din localitate şi că voiau s'o treacă in Ungaria prin contrabandă.

Numărându-se ouăle, s'au găsit 60.000 de bucăţi şi peste 1000 de kilograme de piele.

Nenorocire de cale ferată. O nouă nenorocire de cale ferată s'a întâmplat săptămâna trecută în gara Paşcani (Moldova) Trenul de lucru venind din gara Lespezi s'a ciocnit la intrarea în staţia Paşcani, cu un tren de marfă, sfărmându-se amândouă maşinile. De sub dărămături s'au scos mai mulţi răniţi şi cadavrele a i:u,t:-.l cefcrişli.

F i i A C o m p . C l u j

P E N T R U S À R B Â T O R L M A R I R E D U C E R I D E P R E Ţ U R I

Cel mai bine asortat în - mărfuri de Manifactură

Ştofe englezeşti,

Mătăsuri,

Pânzeturi,

Barcheturi,

Plusclt,

Căptuşeli de Mantouri

Mătasă de plopnme

Ciovăpărie

BOGAT ASORTIMENT! de covoare şi Linoleum care se vinde mai eftin ca or-unde

f Cu ocazia

Sft. sărbători mare reducere

de preţuri

165 L E I M E T R U M ă t a s e b r o c h é 129 L E I M E T R U 1 0 0 cm. L i b c r t i c u d e s e n [98 249

L E I M E T R U iOO cm. P o n p e l i n m u t a s e L E I M E T R U 1 0 0 cm. Л І а г о с а і п m ă t a s e

498 L E I M E T R U 1 4 0 cm. V e l u r l â n ă p r i m a 279 L E I M E T K U P o s t a v 3 0 c o l o r i

B І b e r c t - s - B r e i t ş v a n ţ C a t i f e a ş i Y . - i o i i r - S h i f ' » n S t o l e e n g l e z e ş t i p . D o m n i P â n z a r i e m a r c a „ S c h r o l l " A t l a s ş i C a ş m i r p . P l a p u m i

q c o a l e i metru îoo OO-OV § (; h I F O M

cm. LAT

S T O F E DE Î M B R À C A T MOBILE J U T Ă , M O I R , RIPS ŞI P L U Ş P E R D E L E ŞI DRAPERI I DE T Ü L L C O V O A R E Ş I L I N O L E U M

P A N T O F I ŞI G H E T E CELE M A I F I N E Q U A L I T Ă Ţ 1

ULTIMELE NOUTĂŢI

I n s t a l a ţ i i e l e c t r i c e ş i d e a p a d n e t p r e c u m ş i r e p a r a r e a a c e s t o r a i e e f e c t u e a z ă i e f t i n ş i c o n ş t i i n c i o s

I V U X O * «fc M A i i K Ó I Ä G I X E K I T B: i II \ I < I D I P L O M A Ţ I

CLUJ CALEA VICTORIEI N O . Í7 CLUJ T E L E F O N 650. T E L E F O N 650.

Preliminare de spese în mod gratuit !

ÇAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAÀAAÀÀAAAAAAAA

51" V ¥ i* sa si % Ь i* «i Bi Í u e i ю •4 -4 •4 4

-4 •4 •4 •4 •4 < -4 •4 •4 •4

•4 •4 •4 •4 •4 •4

Wl&tv cel

mai Ь ii si p r e p a r a t

p e n t r u

fricţiuni r ă c o r e ş t e

v i m d e c ă

î n t i n e r e ş t e

T r a i i § § v l v a i i i a 4 4

Intelectuali, muncitori, săteni! citiţi cu toţii „Cultura Poporului"

Uărbuni de Prusia, prima caii-B tute, văr buni de sa'ou în, bucăţi, a ^ pentru încălzitul camerelor şi S • cărtmni de Prusia, spălaţi de m • două-ori pentru fierari, trans- B • portează promt la domiciliu Ш

(4 B Ë K O Ë K şi CZ1MENT }) ^ C l u j , S t r . B « c o v i n a 3 8 T e l e f o n \ r . 5 1 f l L ^

SOCIETATE ANONIMĂ

PENTRU INDUSTRIA DE «lïel» «ISÏJ* f * f « B0NB0ANE, BISCUIŢI, «lïel» «ISÏJ* f * f «

ETC. Şl CART0NAJE

«lïel» «ISÏJ* f * f «

TELEFON N O . 7 - 7 5

«№«]»

F A B R I C A d f C I O C O L A T A

CbUJ, mtr. A. PLIVII Mr. e . 44

•BţaBnaovţanjM

http://fdt.it

Sumarul 37 CULTURA POPORULUI Pagina 5

S f a t u r i ş i î n d e m n u r i C ă t r e săteni i noştr i i p lug 'ar i

Anul care se scurge, n'a fost un şi altele, pentrucă odată aruncată an agricol bun pentru ţara noastră sămânţa în pământ să fim plin de căci pe deoparte seceta din primă- nădejde, că rodul ne va fi spornic, vară, din vaiă şi toamnă, iar pe După felul de a fi, al pământuri-de alta ploue mari din Iu ie—Iulie, lor de cultură, depinde şi felul pre-au distrus multă muncă grea şi gătirei ce vom face pământului.

Astfel deosebim în mod general, pământuri grele sau tari şi pământuri uşoare (luucoase, risipoase).

Pentru a fi feriţi de secetă trebue în primul rând să pregătim terenul prin arături adânci, de

au păgubit cu mii de milioane economia vrednicilor i.oş'ri plugari.

Vr mea aceasta rea pentru agricultura şi economia ţârii noastre, ne învaţă multe lucruri, pe care oricare plugar prevăzător, trebue să ie ţină minte ca să se poată toamnă, căci numai astfel apa din păzi pe viitor, de alte necazuri şi ploi şi zăpezi va putea să pătrundă

Şt i r i de p r e t u t i n d e n i

pagube. Fără îndoială, că faţă de urgia

vremei rele din cale afară, puterile omeneşti sunt mărginite.

Este totuşi foarte adevărat, că ştiinţa agricolă, ne învaţă cum să lupiăm cu vremea, adică» cum să ne pregătim pământul şi cum să cultivăm plantele agricole, pentru a fi feriţi de pagube, sau a-le micşora cât mai mult.

Sătenii români plugari, cultivă cea mai mare parte din pământul

şi să se înmagazineze de unde primăvara şi var* va uda rădăcinile plantelor ce cultivăm. Arătura de primăvară, nu trebue şi nici nu mai e nevoe să o facem adâncă dacă toamna am arat adânc ; aceasta pentru a nu scormoni pământul cu plugul prea mult si a lăsa brazda udă sub razele soarelui sau la vânt, cari le zvântă de apă.

Dacă nu se fac arături adânci de toamnă mai ales în pământurile tari, care ţin apa la suprafaţă, şi

• лі« 7 - doamnă, deci cea mai prmcipaia lUc,rare d p p r e g ă t i r e ş i ы_ banßtatire a p ă m ă n t u l u i % c u l t u r ă

atât seceta, c a t § l P l o , l e m a i - 1 1 repezi stric» amar de muncă, bani şi t j i n ' P ) p 0 care l'au cheltuit pe ogorul lor.

Numai munca chibzuită şi neîntreruptă pe ogorul nostru mănos, ne va face bogaţi şi puternici în patria noastră scumpă.

DEM. G. POPESCU Călugăreni—Dâmboviţa.

. * Г * ^ y.ii l*|JI.* II* OUpi t*lC*yC*, lor cu porumb (cucuruz). In primă- n'o lasă să pătrundă, atunci pier-vara anului 1923, în multe regi- dem atât apa, care trebue să intre uni ale ţârii, cultura porumbului, în pământ şi căpătăm mulţime de n a reuşit din cauză că mulţi piu- băltoace pe locuri, unde creşte gan au întârziat cu semănatul muşeţel, broaşte şi altele, iar pă-aşteptaud ploaia, s h u neavând pă- mântui se prosteşte şi cu greu îl mântui pregătit prin ogor (arătura) mai refacem. Sătenii noştri plugari, ae toamna sau vară. Rezultatul a din multe regiuni ale ţărei au marele iost ^ ca semănaturile porumbului păcat (adică zac în neştiinţă) că au întârziat prea mult, atât din nu-s?i ară miriştile vara şi nu-şi cauza secetei din Aprilie, Mai, cât „gorasc l o c U r i l e toamna. Din această ş din c a u z a n oilor prea щ а Г і ce „au*a a d i c ă Ц р 8 І ш і tocmai, a r à t u r a au căzut indata dupa secetă. Cu de ^

РааЫа 6 CULTURA POPORULUÍ " Număml 3

O RECLAMA folositoare se face în „CULTURA POPO . • . . • . care s e t i p ă r e ş t e în 5 6 mi i de e x e m p l a r e .

ULUI

LEPAGE * ALMANAH PORTATIV * 1924 V A A P A R E I N L U N A D E C E M B R I E

In urma cuprinsului bogat «le ex. : alfabeticii a medicamentelor oli-ciisale, dosolog-ia lor, receptora româui-asca, primele ajutoare, s»îiupto-îuele şl tratamentele intoxicaţilor, noţiuni cîe tlivtetica etc, ; organizaţia s aas s tara ti KoiuîVniei, lornaesc comunicării cn torurile oíieiaie, instituţii sanitare «îiii ţara $І staţiunile climaterice şi balneare, adresele cutre autorltuţi, certillcatele, formularea, rapoartele, etc., etc. e i n d i s p e n s a b i l p e n t r u m e d i c i , f a r m a c i ş t i e t c . , e t c

Almanahul va fi frumos executat pe bartle bună, legat in juni. jtfttu, cuprinzând circa 5-60

íz.üíiiI ce! mai efîin do сндерагаго

REGELE PĂLĂRIILOR CLUJ, PIAŢA UNIRII

Lloyd 1656. 7 50—25

Р У Notaţi vă rog bine adresa! Să nu uitaţi! FJ , , М * Ш Е ШШі lM,I !2fc"' . I » i a ţ a l u i r e i 13

Cele mai шіпз maşini de scris să capătă ia

M I M A I К & Ш І Е Х П І Г •ye«L&LLKT I n r e p a r a ţ i i

CLUJ, Strada Regina Maria 25. Telefoa M l Ltejrd 1858. в 50-16

Fabricile Eleonóra Szilágyi Sooielaln pe acţst.

Furnisoare ale Curţii Regaie Р.ошлгь. Cluj, Calea Regele Ferdinand «07

TELÍ5.F0N 239 2l-r- ы

TRAIAN G. STOENESCU m V o e A T

, %j Kacarofil, Calea Şerean-VsiS^ 43.

B A i ä ' d T X n ä 1 Camere cu abur şi vane, PREETNN zi tratament hiilroleropcutUs, Ъйі ІЦІГПІСЕ CU sulfur, cu sare sau cu c.RFRAS DE BRASL

CONTROL M E D I C A L Lloyd I6S3 à '0 - 2 ,

I CETIŢI ŞI A B O N A Ţ I \

5 CULTURA POPORULUI Ï

W I L H E L M H I E N CLUJ

AGENTURA,, COMERCIALA

S# a c a v r e i b o i ï b o a n e c e r e

Telefon 643 şi 68& Cluj - Calea Dorobanţilor 40 si 41-я

15-14

TRANSPORTURI INTERNATIONALE 4G

C L U J P I A Ţ A U W Ï R I I 3 6 ,

FILIALE: BUCUREŞTI, BUDAPESTA, WIENA, BRAŞOV, ARAD, ORADEA-MARE, TÁRGU-MURE5, PASSAU. BERLIN * * +

MAGAZIN DE MODE

„B-A-R-Z-A" A. G U T T F R I E D

CLUJ, C a l e a R e s . F e r d i n a n i à 11 Lloyd 1657. 9 50—25

FE IIA II IA s o c i e t a t e t i n u n l m a Cluj, t'aie» TI